3ra-1241/17 — obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și repararea prejudiciului moral

Prima instanță, Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana): V. Clima dosarul nr. 3ra-1241/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

V. Negru, A. Pahopol, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Soficiuc împotriva Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Ciocana și Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07 februarie 2017,

c o n s t a t ă

La 17 ianuarie 2017, Soficiuc Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Ciocana și Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 23 aprilie 2016 a decedat soțul

Soficiuc Vasile, care era beneficiar de pensie pentru vechime în muncă ca judecător în

mărime de 19 596,75 lei lunar.

Indică Soficiuc Elena că la 25 noiembrie 2016, s-a adresat către CTAS Ciocana și

CNAS cu cereri prealabile, solicitând stabilirea și achitarea pensiei de urmaș ce i se

cuvine în mărime de 50 % din pensia susținătorului decedat Soficiuc Vasile și anume, în

mărime de 9 798,37 lei lunar. La 24 decembrie 2016, a recepționat răspunsul CNAS nr.

S-1438/16 din 22 decembrie 2016, prin care i s-a recomandat că pentru examinarea

oportunității transferului de la pensia pentru limită de vârstă la pensia de urmaș calculată

conform prevederilor Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie

1998, să se adreseze la CTAS Ciocana. La rândul său, CTAS Ciocana i-a expediat

răspunsul nr. 9680 din 26 decembrie 2016, recepționat la 27 decembrie 2016, care după

conținut coincide integral cu răspunsul CNAS. Prin urmare, atât CNAS, cât și CTAS nu

1

au soluționat în termenul legal cererea de acordare și achitare a pensiei de urmaș,

expediindu-i răspunsuri evazive.

Consideră reclamanta că pensia pentru limită de vârstă în sumă de numai 2300 lei,

de care beneficiază în prezent în urma activării timp de 36 ani în domeniul ocrotirii

sănătății, nu este suficientă pentru a-i asigura un trai decent.

Susține Soficiuc Elena că modul în care a fost tratată de către pârâte, i-a creat un

disconfort psihologic vădit și stare de neliniște din cauza că speranța legitimă a acesteia

urmează a fi valorificată prin intermediul instanței de judecată, fapt ce necesită cheltuieli

materiale pentru asistență juridică și presupune o perioadă semnificativă de timp, dânsa

fiind o persoană în etate.

Solicită reclamanta obligarea CTAS Ciocana să-i stabilească începând cu 26

noiembrie 2016, pensie de urmaș în mărime de 50 % din pensia soțului susținător

decedat Soficiuc Vasile, pensie care la momentul adresării cu prezenta cerere constituie

9 798,37 lei; obligarea CNAS de a-i achita lunar începând cu 26 noiembrie 2016, pensie

de urmaș în mărime de 50 % din pensia soțului susținător decedat; încasarea din bugetul

asigurărilor sociale de stat, prin intermediul CNAS, sumei de 20 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și sumei de 2000 lei - cheltuieli pentru asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07 februarie 2017,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat CNAS să stabilească și să-i achite Elenei

Soficiuc, începând cu 26 noiembrie 2016, pensia de urmaș în mărime de 50 % (ce

constituie la data depunerii acțiunii suma de 9798,37 lei) din pensia fostului soț

susținător Vasile Soficiuc, decedat la 23 aprilie 2016. S-a încasat din bugetul asigurărilor

sociale de stat, prin intermediul CNAS, în beneficiul Elenei Soficiuc suma de 2000 lei cu

titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. Pretențiile Elenei Soficiuc înaintate către

CTAS Ciocana, precum și pretenția de reparare a prejudiciului moral, au fost respinse ca

neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de CNAS și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07

februarie 2017.

Instanțele de judecată au conchis că Soficiuc Elena întrunește condițiile prevăzute

în art. 24 alin. (1) și 25 alin. (1) lit. b) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156

din 14 octombrie 1998 pentru acordarea pensiei de urmaș și anume, soțul intimatei-

reclamante Soficiuc Vasile la momentul decesului era pensionar, iar intimata-

reclamantă, ca solicitantă a pensiei de urmaș, la momentul decesului soțului și în prezent

este pensionară, s-a aflat în căsătorie 49 ani și nu s-a recăsătorit după deces.

La 01 septembrie 2017, CNAS a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 27 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07 februarie

2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, recurenta a invocat nerespectarea de către intimata-

reclamantă Soficiuc Elena a procedurii legale de solicitare a pensiei de urmaș, cererea în

acest sens nefiind depusă personal de către ultima, dar de către o persoană terță – fiul

acesteia, fapt ce contravine prevederilor art. 31 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998,

precum și la respectiva cerere au fost anexate un șir de acte în copii. În răspunsurile nr.

S-1438/16 din 22 decembrie 2016 și nr. 9680 din 26 decembrie 2016, Elenei Soficiuc i

2

s-a atras atenția despre cele indicate și i s-a recomandat să se adreseze cu documentele

necesare la casa teritorială pentru examinarea oportunității transferului la pensie de

urmaș. Din motivele expuse, CTAS Ciocana nu a emis vreo decizie de stabilire sau de

refuz în stabilire a pensiei de urmaș Elenei Soficiuc și prin urmare, în speță nu există

vreun act administrativ ce ar constitui obiect al examinării în instanța de contencios

administrativ.

Consideră CNAS neîntemeiat argumentul instanței de apel precum că la caz obiect

al examinării în instanța de contencios administrativ reprezintă nesoluționarea în termen

a cererii Elenei Soficiuc privind stabilirea pensiei de urmaș, or, pretinsa cerere și copiile

de pe actele necertificate și prezentate de către o persoană terță nu poate fi considerată ca

fiind o cerere valabilă în sensul art. 31 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie

2017 redactată integral, a fost expediată în adresa CNAS la 10 august 2017, potrivit

scrisorii de însoțire nr. 13379 (f.d. 81).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de CNAS la 01 septembrie 2017 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 06 octombrie 2017, în adresa Elenei Soficiuc a fost expediată copia recursului

declarat de CNAS, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 02 noiembrie 2017, Soficiuc Elena a depus referință, solicitând declararea

recursului ca inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate în recurs referindu-se doar la

dezacordul CNAS cu soluția pronunțată de către instanța de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CNAS este inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

3

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CNAS nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate în

recurs referindu-se la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanțele

ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de

CNAS precum că intimata-reclamantă Soficiuc Elena nu a respectat procedura legală de

solicitare a pensiei de urmaș, cererea în acest sens nefiind depusă personal de către

ultima, dar de către o persoană terță – fiul dânsei, deoarece cererea de acordare a pensiei

de urmaș a fost semnată personal de reclamantă, iar cadrul legal pertinent speței – art. 31

din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, nu impune

depunerea personală la organul teritorial de asigurări sociale a cererii și a pachetului de

acte necesar verificării posibilității acordării pensiei indiferent de categoria acesteia,

precum și nici că actele trebuie să fie prezentate anume în original.

Mai mult ca atât, deși CNAS susține că în răspunsurile nr. S-1438/16 din 22

decembrie 2016 și nr. 9680 din 26 decembrie 2016, Elenei Soficiuc i s-a atras atenția

despre cele nominalizate și i s-a recomandat să se adreseze cu documentele necesare la

casa teritorială pentru examinarea oportunității transferului la pensie de urmaș, în

răspunsurile date nu s-a menționat nimic despre nerespectarea procedurii legale de

solicitare a pensiei de urmaș, ci doar despre faptul că urmează să se adreseze la CTAS

Ciocana.

Din motivele expuse nu poate fi reținut nici argumentul CNAS precum că cererea

depusă de Elena Soficiuc la 25 noiembrie 2016 nu poate fi considerată ca fiind o cerere

valabilă în sensul art. 31 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 și respectiv, la caz

obiect al examinării în instanța de contencios administrativ nu poate constitui

nesoluționarea în termen a cererii potrivit art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. Or, din conținutul răspunsurilor CNAS și

CTAS Ciocana se atestă cert că cererea Elenei Soficiuc nu a fost soluționată,

răspunsurile având un caracter evaziv.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

4

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de CNAS ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5