3ra-1241/17 — obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea stabilirii şi achitării pensiei de urmaş şi repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1241/17 — obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță, Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana): V. Clima dosarul nr. 3ra-1241/17
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:
V. Negru, A. Pahopol, A. Minciuna
Î N C H E I E R E
15 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind
admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Soficiuc împotriva Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Ciocana și Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu privire la obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și repararea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07 februarie 2017,
c o n s t a t ă
La 17 ianuarie 2017, Soficiuc Elena a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Ciocana și Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la obligarea stabilirii și achitării pensiei de urmaș și
repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 23 aprilie 2016 a decedat soțul
Soficiuc Vasile, care era beneficiar de pensie pentru vechime în muncă ca judecător în
mărime de 19 596,75 lei lunar.
Indică Soficiuc Elena că la 25 noiembrie 2016, s-a adresat către CTAS Ciocana și
CNAS cu cereri prealabile, solicitând stabilirea și achitarea pensiei de urmaș ce i se
cuvine în mărime de 50 % din pensia susținătorului decedat Soficiuc Vasile și anume, în
mărime de 9 798,37 lei lunar. La 24 decembrie 2016, a recepționat răspunsul CNAS nr.
S-1438/16 din 22 decembrie 2016, prin care i s-a recomandat că pentru examinarea
oportunității transferului de la pensia pentru limită de vârstă la pensia de urmaș calculată
conform prevederilor Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie
1998, să se adreseze la CTAS Ciocana. La rândul său, CTAS Ciocana i-a expediat
răspunsul nr. 9680 din 26 decembrie 2016, recepționat la 27 decembrie 2016, care după
conținut coincide integral cu răspunsul CNAS. Prin urmare, atât CNAS, cât și CTAS nu
1
au soluționat în termenul legal cererea de acordare și achitare a pensiei de urmaș,
expediindu-i răspunsuri evazive.
Consideră reclamanta că pensia pentru limită de vârstă în sumă de numai 2300 lei,
de care beneficiază în prezent în urma activării timp de 36 ani în domeniul ocrotirii
sănătății, nu este suficientă pentru a-i asigura un trai decent.
Susține Soficiuc Elena că modul în care a fost tratată de către pârâte, i-a creat un
disconfort psihologic vădit și stare de neliniște din cauza că speranța legitimă a acesteia
urmează a fi valorificată prin intermediul instanței de judecată, fapt ce necesită cheltuieli
materiale pentru asistență juridică și presupune o perioadă semnificativă de timp, dânsa
fiind o persoană în etate.
Solicită reclamanta obligarea CTAS Ciocana să-i stabilească începând cu 26
noiembrie 2016, pensie de urmaș în mărime de 50 % din pensia soțului susținător
decedat Soficiuc Vasile, pensie care la momentul adresării cu prezenta cerere constituie
9 798,37 lei; obligarea CNAS de a-i achita lunar începând cu 26 noiembrie 2016, pensie
de urmaș în mărime de 50 % din pensia soțului susținător decedat; încasarea din bugetul
asigurărilor sociale de stat, prin intermediul CNAS, sumei de 20 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și sumei de 2000 lei - cheltuieli pentru asistență juridică.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07 februarie 2017,
acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat CNAS să stabilească și să-i achite Elenei
Soficiuc, începând cu 26 noiembrie 2016, pensia de urmaș în mărime de 50 % (ce
constituie la data depunerii acțiunii suma de 9798,37 lei) din pensia fostului soț
susținător Vasile Soficiuc, decedat la 23 aprilie 2016. S-a încasat din bugetul asigurărilor
sociale de stat, prin intermediul CNAS, în beneficiul Elenei Soficiuc suma de 2000 lei cu
titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. Pretențiile Elenei Soficiuc înaintate către
CTAS Ciocana, precum și pretenția de reparare a prejudiciului moral, au fost respinse ca
neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, a fost respins apelul
declarat de CNAS și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07
februarie 2017.
Instanțele de judecată au conchis că Soficiuc Elena întrunește condițiile prevăzute
în art. 24 alin. (1) și 25 alin. (1) lit. b) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156
din 14 octombrie 1998 pentru acordarea pensiei de urmaș și anume, soțul intimatei-
reclamante Soficiuc Vasile la momentul decesului era pensionar, iar intimata-
reclamantă, ca solicitantă a pensiei de urmaș, la momentul decesului soțului și în prezent
este pensionară, s-a aflat în căsătorie 49 ani și nu s-a recăsătorit după deces.
La 01 septembrie 2017, CNAS a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău
din 27 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 07 februarie
2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea recursului, recurenta a invocat nerespectarea de către intimata-
reclamantă Soficiuc Elena a procedurii legale de solicitare a pensiei de urmaș, cererea în
acest sens nefiind depusă personal de către ultima, dar de către o persoană terță – fiul
acesteia, fapt ce contravine prevederilor art. 31 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998,
precum și la respectiva cerere au fost anexate un șir de acte în copii. În răspunsurile nr.
S-1438/16 din 22 decembrie 2016 și nr. 9680 din 26 decembrie 2016, Elenei Soficiuc i
2
s-a atras atenția despre cele indicate și i s-a recomandat să se adreseze cu documentele
necesare la casa teritorială pentru examinarea oportunității transferului la pensie de
urmaș. Din motivele expuse, CTAS Ciocana nu a emis vreo decizie de stabilire sau de
refuz în stabilire a pensiei de urmaș Elenei Soficiuc și prin urmare, în speță nu există
vreun act administrativ ce ar constitui obiect al examinării în instanța de contencios
administrativ.
Consideră CNAS neîntemeiat argumentul instanței de apel precum că la caz obiect
al examinării în instanța de contencios administrativ reprezintă nesoluționarea în termen
a cererii Elenei Soficiuc privind stabilirea pensiei de urmaș, or, pretinsa cerere și copiile
de pe actele necertificate și prezentate de către o persoană terță nu poate fi considerată ca
fiind o cerere valabilă în sensul art. 31 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie
2017 redactată integral, a fost expediată în adresa CNAS la 10 august 2017, potrivit
scrisorii de însoțire nr. 13379 (f.d. 81).
În circumstanțele relevate, recursul declarat de CNAS la 01 septembrie 2017 se
consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.
La 06 octombrie 2017, în adresa Elenei Soficiuc a fost expediată copia recursului
declarat de CNAS, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
La 02 noiembrie 2017, Soficiuc Elena a depus referință, solicitând declararea
recursului ca inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate în recurs referindu-se doar la
dezacordul CNAS cu soluția pronunțată de către instanța de apel.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile
expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CNAS este inadmisibil,
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.
(2), (3) și (4).
Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că
normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
3
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CNAS nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate în
recurs referindu-se la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanțele
ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de
drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate și urmează a fi respinse.
Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de
CNAS precum că intimata-reclamantă Soficiuc Elena nu a respectat procedura legală de
solicitare a pensiei de urmaș, cererea în acest sens nefiind depusă personal de către
ultima, dar de către o persoană terță – fiul dânsei, deoarece cererea de acordare a pensiei
de urmaș a fost semnată personal de reclamantă, iar cadrul legal pertinent speței – art. 31
din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, nu impune
depunerea personală la organul teritorial de asigurări sociale a cererii și a pachetului de
acte necesar verificării posibilității acordării pensiei indiferent de categoria acesteia,
precum și nici că actele trebuie să fie prezentate anume în original.
Mai mult ca atât, deși CNAS susține că în răspunsurile nr. S-1438/16 din 22
decembrie 2016 și nr. 9680 din 26 decembrie 2016, Elenei Soficiuc i s-a atras atenția
despre cele nominalizate și i s-a recomandat să se adreseze cu documentele necesare la
casa teritorială pentru examinarea oportunității transferului la pensie de urmaș, în
răspunsurile date nu s-a menționat nimic despre nerespectarea procedurii legale de
solicitare a pensiei de urmaș, ci doar despre faptul că urmează să se adreseze la CTAS
Ciocana.
Din motivele expuse nu poate fi reținut nici argumentul CNAS precum că cererea
depusă de Elena Soficiuc la 25 noiembrie 2016 nu poate fi considerată ca fiind o cerere
valabilă în sensul art. 31 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 și respectiv, la caz
obiect al examinării în instanța de contencios administrativ nu poate constitui
nesoluționarea în termen a cererii potrivit art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. Or, din conținutul răspunsurilor CNAS și
CTAS Ciocana se atestă cert că cererea Elenei Soficiuc nu a fost soluționată,
răspunsurile având un caracter evaziv.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,
4
verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a
acesteia.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu
privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță
sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-
a pronunțat deja în modul corespunzător.
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de CNAS ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.
433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
5