2ri-353/17 — intentarea procesului de insolvabilitate.

2ri-353/17 — intentarea procesului de insolvabilitate. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr.2ri-353/17

Judecător Nina Traciuc

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza civilă la cererea introductivă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea de

Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, prin care a fost

respinsă cererea introductivă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat, fiind refuzată

intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul Întreprinderea de

Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 24 ianuarie 2017, creditorul Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere

introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de debitorul

Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni.

În motivarea cererii, creditorul a invocat că la data de 26 mai 2016 debitorul a

fost informat despre faptul intentării procedurii de insolvabilitate prin notificarea nr.

1255/1 din 26 mai 2016. Dovada notificării prealabile este extrasul public

corespunzător - avizul de recepție.

A explicat că, până în prezent restanțele față de Bugetul Public Național nu au

fost executate și totodată, debitorul nu și-a onorat obligațiile pecuniare menționate

mai sus.

A indicat că, în urma verificării dosarului electronic ( informația introductivă

de Direcția pentru statistică Ialoveni) debitorul a prezentat ultimul raport financiar

pe anul 2012.

1

Totodată, a menționat că, debitorul deține cont bancar cu sold inițial și final-

00 lei, rulajul bancar constituie 00 lei. Dispune de bunuri mobile sechestrate de

executorul judecătoresc Natalia Gavrilan, care ar putea fi urmărite prin executarea

silită, nu deține valori mobiliare (acțiuni), are bunuri mobile gajate.

A statuat că, în urma interpelărilor parvenite de la registrele publice, s-a

constatat imposibilitatea încasării restanței la Bugetul Public Național în legătură cu

lipsa bunurilor pasibile de urmărit în contul achitării restanței, emițând în acest

context Actul de carență nr. 11 la data de 28 noiembrie 2016 privind imposibilitatea

încasării restanței și intentarea procedurii de insolvabilitate.

A relevat că, până în prezent debitorul nu a depus în condițiile art.14 a Legii

insolvabilității cerere introductivă, necătând la faptul, că există unul din temeiurile

prevăzute la art. 10 a Legii insolvabilității, ultimul fiind obligat prin lege să o

depună.

A solicitat creditorul admiterea cererii introductive spre examinare, intentarea

procesului de insolvabilitate față de Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere

„Ialtop” Societate pe Acțiuni, înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului,

dispunând atribuțiile de administrare și de dispoziție pe seama administratorului

procesului de insolvabilitate. A mai solicitat aplicarea față de debitor și față de

membrii organelor de conducere a măsurilor de asigurare a acțiunii, prevăzute de

art. 24 al Legii insolvabilității, desemnarea în calitate de administrator provizoriu a

Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni pe Fanari

Svetlana, deținător al Autorizației nr.104 din 14 ianuarie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2017, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă a Serviciul Fiscal de Stat cu privire la intentarea

procesului de insolvabilitate față de Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere

„Ialtop” Societate pe Acțiuni, fiind numită Fanari Svetlana în calitate de

administrator provizoriu.

S-a instituit perioada de observație asupra Întreprinderii de Aprovizionare și

Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni și s-a dispus, în scopul prevenirii modificării

stării bunurilor debitorului, aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de Legea

insolvabilității.

De asemenea, a fost obligat administratorul provizoriu să prezinte instanței de

insolvabilitate nu mai târziu de 16 martie 2017 un raport cu privire la executarea

măsurilor de asigurare aplicate față de debitor și să asigure păstrarea bunurilor

ultimului și integritatea lor, să verifice existența temeiurilor de intentare a procesului

de insolvabilitate, mărimea și componența masei debitoare, oportunitatea și

posibilitatea continuării activității economice a societății și să prezinte tabelul

preliminar al creanțelor nu mai târziu de 16 martie 2017 conform art. 29 alin. (4) din

Legea insolvabilității.

2

La 16 martie 2017, administratorul provizoriu Fanari Svetlana a prezentat un

raport preliminar cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate față de

Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni.

La 24 aprilie 2017, administratorul provizoriu Fanari Svetlana a prezentat

raportul privind verificarea existenței temeiului de intentare a procesului de

insolvabilitate, potrivit căruia se atestă incapacitatea de plată a debitorului, bunurile

de care dispune acesta nefiind suficiente pentru stingerea datoriilor acumulate și în

temeiul art. art. 10, 27, 30 alin. (4) lit. a) din Legea insolvabilității, propune instanței

de insolvabilitate intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderii de

Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, a fost respinsă

cererea introductivă depusă de creditorul Serviciul Fiscal de Stat.

S-a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul

Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni, fiind

anulate măsurile de asigurare aplicate față de debitor odată cu admiterea spre

examinare a cererii introductive prin încheierea Curții de Apel Chișinău 30 ianuarie

2017.

La 07 iulie 2017, în termenul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și împotriva unui act susceptibil de atac

conform art. 37 alin. (2) din Legea dată, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

cererii introductive și a cererilor de alăturare, cu intentarea procesului de

insolvabilitate față de Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni.

În susținerea recursului, Serviciul Fiscal de Stat a invocat că interesul său

legitim rezultă în mod direct din obligațiile pecuniare scadente și exigibile ale

debitorului Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe

Acțiuni aferente restanței față de Bugetul Public Național în sumă de 1.174.464,22

lei.

Consideră că informațiile prezentate de către debitor și reflectate în raportul

administratorului insolvabilității denotă cert că Întreprinderea de Aprovizionare și

Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni nu dispune de mijloace bănești sau active

care ar putea fi îndreptate la achitarea datoriilor.

Astfel, toate conturile bancare ale debitorului sunt sechestrate, acesta

nedispunând de mijloace financiare libere de sarcini pentru satisfacerea creanței, iar

imobilul aflat în proprietatea Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni este grevat cu ipotecă nefiind posibilă stingerea creanței

existente din contul bunului existent.

3

În asemenea situație, este evidentă incapacitatea de plată a debitorului și

consideră că instanța de insolvabilitate neîntemeiat a refuzat intentarea procesului

de insolvabilitate.

La 06 octombrie 2017, în adresa Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere

„Ialtop” Societate pe Acțiuni a fost expediată copia recursului declarat de Serviciul

Fiscal de Stat, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni nu

a depus referință asupra recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea hotărârii instanței de

insolvabilitate și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 9 din Legea insolvabilității, procesul de insolvabilitate se

intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate.

Art. 10 din Legea nominalizată prevede că, intentarea unui proces de

insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a unui

proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul

special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea

debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele

creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului

debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.

Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 149 din 29 iunie 2012, instanța de

insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate și a faptelor

constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de

insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că, la 20 aprilie 2017

administratorul provizoriu al Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni, Fanari Svetlana a prezentat instanței de insolvabilitate raportul

privind verificarea existenței temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate

(f.d. 200-203, volumul I).

4

Astfel, conform informației prezentate de ÎS „Cadastru” la 10 februarie 2017,

debitorul Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni

deține dreptul de proprietate asupra bunuri imobile: teren nr. cadastral xxxxx r.

Florești, or. Mărculești str. xxxxx; construcție nr. cadastral xxxxx r. Florești, or.

Mărculești str. xxxxx; construcție nr. cadastral xxxxx r. Florești, or. Mărculești str.

xxxxx; teren nr. cadastral xxxxx r. Florești, or. Mărculești str. xxxxx (f.d. 25-26,

volumul I).

Potrivit răspunsului ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”

nr. 03/1-867 din 10 februarie 2017, conform datelor Registrului de Stat al

Transporturilor, după Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni sunt înregistrate patru unități de transport (f.d. 120, volumul I).

Serviciul Vamal a informat la 17 februarie 2017 administratorul provizoriu că

Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni nu are

bunuri materiale în antrepozitele vamale și nu are datorii la bugetul de stat la

compartimentul „plăți vamale”, activitatea economică externă a debitorului fiind

sistată (f.d. 128, volumul I).

Mai indică administratorul provizoriu Fanari Svetlana în raportul prezentat că,

analizând valoarea coeficientului lichidității absolute pe perioada de referință, chiar

și fără suma creanței totale invocate de către creditorul care a depus cererea

introductivă, se observă că debitorul este în incapacitate totală de a-și achita imediat

datoriile în termen scurt prin mobilizarea mijloacelor proprii, ceea ce denotă că

Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni este în

incapacitate de plată a datoriilor scadente, fapt ce constituie conform art. 10 alin. (1)

și (2) din Legea insolvabilității temei pentru intentarea procesului de insolvabilitate.

De asemenea, rezultatele indicatorului solvabilității generale a debitorului

obținute pentru perioada 01 ianuarie 2016 – 16 martie 2017 au valori subunitare,

ceea ce indică că întreprinderea se află sub pragul supraîndatorării.

În concluzie, administratorul provizoriu a menționat că din informațiile

obținute rezultă cert că Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni dispune de datorii scadente față de creditorul Serviciul Fiscal

de Stat, precum și alți creditori, însă nu dispune de bunuri suficiente pentru achitarea

acestora, bunurile imobile deținute în proprietate neputând fi îndreptate imediat la

stingerea creanțelor față de creditorii săi.

Prin urmare, dat fiind faptul că debitorul se află în incapacitate de plată și este

supraîndatorat, iar activele nu sunt suficiente pentru stingerea imediată și integrală a

datoriilor scadente, a propus instanței de insolvabilitate inițierea procedurii de

insolvabilitate față de Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată cererea introductivă depusă de creditorul Serviciul Fiscal de Stat.

5

S-a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul

Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni, fiind

anulate măsurile de asigurare aplicate față de debitor odată cu admiterea spre

examinare a cererii introductive prin încheierea Curții de Apel Chișinău 30 ianuarie

2017.

Instanța de insolvabilitate a constatat că, creanța pe care reclamantul î-și

întemeiază starea de insolvabilitate a debitorului Întreprinderea de Aprovizionare

și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni nu este certă și exigibilă, nu are un temei

juridic și în acest sens nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă sau una

arbitrală, ceea ce demonstrează capacitatea de plată, împrejurări ce permit de a

conchide că argumentele aduse în cererea introductivă și raporturile prezentate de

administratorul provizoriu nu au suport probatoriu suficient pentru a intenta procesul

de insolvabilitate, capacitatea societăți debitoare de a face față obligațiilor curente

fiind posibilă pe seama activelor curente, care pot fi transformate în lichidități pentru

acoperirea datoriilor scadente.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră arbitrară concluzia instanței de insolvabilitate cu privire la lipsa

temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate, în situația în care potrivit

raportului administratorului provizoriu Fanari Svetlana, Întreprinderea de

Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni are datorii la plățile către

bugetul de stat.

Or, rezoluționarea contractelor de vânzare cumpărare ce sunt obiect al cauzei

penale privind învinuirea lui Țurcanu Vera de însușire a bunurilor prin escrocherie

(art. 190 alin.5 Cod Penal) nr. dosar xxxxx, a Întreprinderii de Aprovizionare și

Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni, aceasta având calitate de parte vătămată

cu un prejudiciu de 35 738 334 lei, nu denotă capacitatea de plată a acesteia.

Este stabilit cert că, Întreprinderii de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop”

Societate pe Acțiuni deține cu drept de proprietate patru bunuri imobile, însă acestea

nu sunt suficiente pentru achitarea datoriilor și nu pot fi îndreptate imediat la

stingerea creanțelor față de creditorii săi, cu atât mai mult că sunt aplicate interdicții

prin încheierea executorului judecătoresc.

Prin urmare, instanța de recurs constată că hotărârea Curții de Apel Chișinău

din 22 iunie 2017 este contradictorie și contravine circumstanțelor cauzei și probelor

administrate în cadrul acesteia, administratorul provizoriu prezentând probe

suficiente ce demonstrează starea incapacității de plată a debitorului Întreprinderii

de Aprovizionare și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni față de creditorii săi.

Subsidiar se menționează că, atît actul de creanță din 28 noiembrie 2016, cît și

hotărîrea de executare silită a obligației fiscale a contribuabilului din 25 septembrie

2012 (f.d.6-11) nu a fost contestate sau negate de Întreprinderea de Aprovizionare

și Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni ,, Creanța este certă atunci când ea este

6

confirmată documentar și nu trezește careva dubii. Exigibilă – creanță ajunsă la

scadență”.

Or, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărârii

se indică circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău urma să aprecieze

fiecare probă privitor la pertinența, admisibilitatea și veridicitatea ei și toate probele

în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei.

Mai mult ca atât, ca rezultat al aprecierii probelor, instanța de insolvabilitate

era obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți

întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c. Spaniei,

hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării

nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea

funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al

Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

În acest sens, instanța de recurs remarcă că dovada creanței față de patrimoniul

debitorului se face prin documentele ce adeveresc obligațiile debitorului față de

creditor, mărimea datoriilor la aceste obligații, alte documente care justifică creanța

și nu este obligatoriu ca creanța să fie probată doar prin copia de pe hotărîrea

irevocabilă a instanței de judecată sau copia de pe hotărîrea arbitrală irevocabilă, ori

copia de pe încheierea judecătorească irevocabilă privind recunoașterea hotărîrii

judecătorești sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărîrea) organului abilitat

prin legea executorie la acel moment.

Astfel, la cererea introductivă creditorul deponent anexează documentele ce

adeveresc obligațiile debitorului față de creditor și, ca oricare alt creditor care

ulterior își înaintează creanțele sau se alătură la cererea introductivă, de asemenea,

nu este obligat să-și întemeieze creanțele exclusiv pe titlul executoriu.

7

Date fiind cele relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că erorile depistate nu pot fi corectate

de către instanța de recurs, cauza urmând a fi remisă spre rejudecare în instanța de

insolvabilitate.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea recurată

nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la

examinarea cauzei în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a casa integral hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 22 iunie 2017 și a restitui cauza spre rejudecare în instanța de

insolvabilitate.

La rejudecare, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată,

respectând dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, în

cauza civilă la cererea introductivă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea de Aprovizionare și

Desfacere „Ialtop” Societate pe Acțiuni, cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători:

Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8