2ra-1959/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 2ra-1959/17

Prima instanță: Jud. Buiucani mun.Chișinău

Jud. M.Murguleț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

I.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov

Î N C H E I E R E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Bujoreanu, Valentin

Onciu, Angela Onciu, Ludmila Jomiru, Maxim Jomiru prin intermediul avocatului

Turceac Ivan și a recursului declarat de Valeriu Bujoreanu prin intermediul

avocatului Dudulică Liubomir,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Basiul

împotriva Primăriei comunei Trușeni și Consiliul comunei Trușeni, intervenienți

accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, Valeriu Bujoreanu, Valentin Onciu,

Angela Onciu, Ludmila Jomiru, Maxim Jomiru, Primăria orașului Durlești și

Consiliul orașului Durlești privind contestarea actelor administrative, anularea

contractului de vânzare - cumpărare și a titlurilor de autentificare a drepturilor

deținătorilor de teren,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Valeriu Bujoreanu, Valentin Onciu și menținuță hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 13 noiembrie 2012, Victoria Basiul a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei comunei Trușeni, intervenient accesoriu OCT Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ, prin care a solicitat anularea deciziei

Consiliului com. Trușeni în baza căreia au fost repartizate loturile de teren cu

următoarele numere cadastrale: xxxxx, xxxxx și xxxxx.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia Consiliului local Durlești nr. 8.12

din 01 octombrie 2008 cu privire la atribuirea loturilor de pământ pentru construcția

caselor de locuit individuale, au fost repartizate loturi de teren cu destinație de

1

construcție în intravilanul or. Durlești, sectorul șoselei Balcani, conform schemei-

plan, beneficiarilor eliberându-le titlurile de autentificare a dreptului deținătorilor de

teren conform destinației.

A explicat că, în momentul înregistrării titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorilor de teren la OCT Chișinău, au apărut divergențe de ordinul suprapunerii

loturilor repartizate de către Primăria or. Durlești cu loturile repartizate de către

Primăria com. Trușeni.

A mai specificat că, loturile repartizate de către Primăria Trușeni, cu nr.

cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx., sunt amplasate parțial pe teritoriul intravilanului

or. Durlești și parțial pe teritoriul com. Trușeni, fapt confirmat prin planurile

hotarelor întocmite în diverse culori de către Primăria Durlești, pe când loturile

atribuite conform deciziei Consiliului Durlești nr.8.12 din 01 octombrie 2008 sunt

amplasate în limitele hotarelor intravilanului corespunzător, înregistrat în perioada

privatizării masive.

A indicat că prin hotărârea nr. 2-597/2010 din 07 septembrie 2010, emisă de

către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, s-a stabilit faptul ilegalității eliberării

titlurilor de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren de către Primăria corn.

Trușeni cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx.și respectiv au fost anulate titlurile

enunțate, astfel fiind admisă acțiunea depusă de către Primăria or. Durlești, în același

timp titlul de autentificare a dreptului deținătorilor de teren cu nr. cadastral xxxxx,

xxxxx și xxxxx.fiind eronat omise, însă aceste terenuri suprapunându-se cu terenul

nr. cadastral xxxxx din or. Durlești, amplasat la hotarul localităților sus-evidențiate.

A menționat că, în adresa Primăriei corn. Trușeni a fost expediată interpelarea

nr. 12, prin care au fost solicitate actele în baza cărora au fost repartizate titlurile

pentru construcție locativă cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx., de către

Primăria corn. Trușeni fiind expediată drept răspuns scrisoarea nr.02/1-24289 din 02

iulie 2012 prin care s-a evidențiat că conform informației existente, lotul de teren cu

nr. cadastral xxxxx a fost repartizat în temeiul deciziei Consiliului local Trușeni nr.

2/7 din 24 martie 1999; lotul de teren cu nr. cadastral xxxxx a fost repartizat în

temeiul deciziei Consiliului local Trușeni nr.2/1 din 24 februarie 1993; lotul de teren

cu nr. cadastral xxxxx a fost repartizat în temeiul contractului de vînzare-cumpărare

nr. xxxx din 29 iunie 2004.

La 19 iunie 2013, reprezentantul reclamantei Basiul Victoria, avocatul

Bucătaru Serghei, a înaintat un supliment la cererea de chemare în judecată privind

contestarea actului administrativ (f.d. 55-82, voi I) prin care a solicitat:

-anularea deciziei Consiliului corn. Trușeni, în baza căreia au fost repartizate

loturile de teren cu codurile cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx.;

-declararea nulă a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

xxxxx din 29 iunie 2004, eliberat de către Primăria corn. Trușeni lui Bujoreanu

Valeriu;

2

-declararea nulă a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

xxxxx din 20 iunie 2007, eliberat de către Primăria com.Trușeni lui Onciu Valentin

și Angela;

-declararea nulă a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

nr.xxxxx din 12 iunie 2006, eliberat de către Primăria com. Trușeni lui Jomiru

Liudmila și Maxim;

-asigurarea acțiunii, prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile cu

codurile cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx., în vederea neadmiterii înstrăinării

acestora terților persoane.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 iunie 2016 acțiunea

Victoriei Basiul împotriva Primăriei corn. Trușeni și Consiliului corn. Trușeni,

intervenienți accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, Bujoreanu Valeriu,

Onciu Valentin, Onciu Angela, Jomiru Ludmila, Jomiru Maxim, Primăria or.

Durlești și Consiliul or. Durlești privind contestarea actelor administrative, anularea

contractului de vânzare-cumpărare și a titlurilor de autentificare a drepturilor

deținătorilor de teren a fost admisă parțial.

S-a declarat nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.

cadastral xxxxx din 29 iunie 2004, eliberat de Primăria com. Trușeni pe numele lui

Bujoreanu Valeriu.

S-a declarat nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.

cadastral xxxxx din 20 iunie 2007, eliberat de Primăria com. Trușeni pe numele lui

Onciu Valentin și Onciu Angela.

S-a declart nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.

cadastral xxxxx din 12 iunie 2006, eliberat de Primăria com. Trușeni pe numele lui

Jomiru Ludmila și Jomiru Maxim. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de Bujoreanu Valeriu, Onciu Valentin și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 06 iunie 2016.

La 06 septembrie 2017 Valeriu Bujoreanu prin intermediul avocatului Dudulică

Liubomir a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 iunie 2016, cu emiterea unei noi decizii

prin care să fie respinsă integral acțiunea.

La 07 septembrie 2017 Valeriu Bujoreanu, Valentin Onciu, Angela Onciu,

Ludmila Jomiru, Maxim Jomiru prin intermediul avocatului Turceac Ivan și au

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 06 iunie 2016 cu emiterea unei noi decizii prin care să

fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea recursului au exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

3

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, au susținut că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 06 iunie 2017, expediiată în adresa părților la 30 iunie 2017 (f.d.103)

însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către părți la materialele

cauzei, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursurile declarate împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 06 iunie 2017 a fost depuse la 06 septembrie 2017 și 07

septembrie 2017, în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, acestea se

consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

4

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Valeriu Bujoreanu, Valentin Onciu, Angela Onciu, Ludmila Jomiru,

Maxim Jomiru prin intermediul avocatului Turceac Ivan și de Valeriu Bujoreanu

prin intermediul avocatului Dudulică Liubomir nu se încadrează în temeiurile

5

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Valeriu Bujoreanu, Valentin Onciu, Angela Onciu,

Ludmila Jomiru, Maxim Jomiru prin intermediul avocatului Turceac Ivan și recursul

declarat de Valeriu Bujoreanu prin intermediul avocatului Dudulică Liubomir se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

6