3ra-1150/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Gh. Comerzan dosarul nr. 3ra-1150/17

Judecătoria Edineț (sediul Briceni)

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

(Curtea de Apel Bălți)

ÎNCHEIERE

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea

Comercială „Linavan” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Coemrcială „Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului vamal

Briceni cu privire la contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului

material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea Comercială „Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărîrea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din

08 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 26.08.2016 SC ,,Linavan” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din

14.07.2016, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în

vamă a mărfurilor, obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de

calculare a plăților vamale conform metodei 1; restituirea sumei încasate

excedentar, a prejudiciului moral și cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 14.07.2016, SC „Linavan”

SRL, pentru trecerea frontierei a mărfii, deținea pachetul de documente obligatorii

potrivit ordinului Serviciului vamal nr.01-1 din 04.01.2016. Dovada deținerii

pachetului minim de documente necesare la momentul vămuirii constituie pagina

documentelor anexate de brokerul vamal la data de 14.07.2016. Colaboratorul

vamal, verificînd corectitudinea declarației DV-1, a motivat că documentele

prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că mai

sunt necesare acte suplimentare.

Susține reclamantul că a prezentat acte suplimentare pentru a exclude situația

calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă în afară de metoda 1, însă

Biroul vamal Briceni a aplicat eronat o altă metodă , în afară de cea stipulată la

art.11 a Legii cu privire la tariful vamal. Nu este de acord cu mărimea plăților

vamale calculate după metoda 6 și consideră că calculul plăților vamale încasate

excedentar în sumă de 6064,53 lei din marfa importată în valoare de 1485,00 USD

contravine Codului vamal și Legii cu privire la tariful vamal.

Indică reclamantul că la cererea prealabilă, Serviciul vamal, prin scrisoarea din

15.08.2016, i-a comunicat că acțiunile organului vamal au fost în strictă

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. De la Biroul vamal Briceni nu a

primit răspuns la cererea prealabilă.

Menționează că de către pîrît i-a fost cauzat prejudiciu moral prin faptul că ore

și zile la rînd a fost „harțuit” și ținuți în vamă pentru a explica/argumenta de ce

urmează ca marfa importată să fie calculată anume după metoda 1, a fost impus

eronat de a prezenta suplimentar documente care nu erau obligatorii pentru

calcularea valorii mărfii potrivit metodei 1, a cheltuit surse financiare adăugătoare, a

suportat cheltuieli aferente pentru a întreține alimentar șoferul mașinii care

transporta marfă, să-i achite un supliment la salariu; activitatea SC „Linavan” SRL a

fost tulburată, întreruptă, pe motiv că materia primă care era importată, a fost

reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu întîrziere, întreprinderea a pierdut

termenii contractuali cu alte firme cărora le realiza marfa finită, a pierdut clienți

importanți, s-a știrbit reputația pe care a acumulat-o cu greu de-a lungul activității,

s-a creat neîncredere în mediul de afaceri.

Solicită SC „Linavan” SRL: anularea actului de inspecție din 14.07.2016, emis

de către Biroul vamal Briceni, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației

privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2) cu menținerea declarației

vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1), obligarea

Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale pentru

marfa lemnoasă importată la data de 14.07.2016 conform metodei 1; încasarea de la

Biroul Vamal Briceni în beneficiul său a sumei de 6064,53 lei, încasată excedentar;

încasarea de la Biroul Vamal Briceni în beneficiul său a prejudiciului moral în

mărime de 5 000 lei ; încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 lei

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 08.02.2017 acțiunea a

fost respinsă.

SC,,Linavan” SRL a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț

(sediul Briceni) din 08.02.2017, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de

fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

Prin deciziei Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Societatea Comercială „Linavan” Societate cu Răspundere Limitată și

menținută hotărîrea primei instanțe.

La 21 iulie 2017, prin intermediul oficiului poștal, SC „Linavan” SRL a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele au lăsat fără apreciere unele

argumente invocate, cum ar fi: că numărul actelor necesare vămuirii este redus la 3:

factura, documentele de transport, actele permisive; că SC „Linavam” SRL totuși a

prezentat documentele suplimentare, acestea nefiind obligatorii.

Susține că SC „Linavan” SRL urma să completeze tipizata DVV-1 (care

cuprinde metoda 1) și nu DVV-2 (care cuprinde metodele 2,3,4,5,6) pe care i-au

2

dat-o spre completare colaboratorii Biroului vamal Nord (Briceni), motivînd că nu

are actele necesare.

Instanța de fond n-a stabilit dacă actul de inspecție contestat a fost emis cu

respectarea cumulativă a condițiilor imperative prevăzute de art.1811 Cod vamal și

drepturile declarantului.

Susține că instanțele au examinat cauza unilateral, nefiind luate în considerare

probele sale, la care nu s-a dat o apreciere justă.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Societatea Comercială „Linavan”

Societate cu Răspundere Limitată, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea Comercială

„Linavan” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

3

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială „Linavan”

Societate cu Răspundere Limitată.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea Comercială „Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

4