3ra-960/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-960/17

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni (jud. Gh. Comerzan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz)

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată, prin intermediul

avocatului Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal

Briceni privind contestarea actului administrativ, recuperarea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei din 16 mai 2017 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La data de 20 septembrie 2016, SC „Linavan„ SRL, a înaintat cerere de chemare

în judecată împotriva Biroului Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție

nr.7506 din 06.08.2016, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind

valoarea în vamă a mărfurilor cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației

în varianta inițială, obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare

a plăților vamale conform metodei 1, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 06.08.2016 pentru traversarea

frontierei a mărfii deținea pachetul de documente obligatorii potrivit ordinului

Serviciului Vamal nr.01-1 din 04.01.2016. Dovada deținerii pachetului minim de

documente necesare la momentul vămuirii constituie pagina documentelor anexate de

brokerul vamal.

Colaboratorul vamal, verificând corectitudinea declarației DV-1, a motivat că

marfa prezintă risc de subevaluare, iar documentele prezentate nu sunt suficiente

pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că mai sunt necesare acte suplimentare.

Reclamantul a prezentat acte suplimentare pentru a exclude situația calculării valorii

în vamă a mărfii după o altă metodă în afară de metoda 1, însă, Biroul Vamal Briceni

a aplicat eronat o altă metodă, nu aceea stipulată la art.11 a Legii cu privire la tariful

vamal.

1

Menționează reclamantul că nu este de acord cu mărimea plăților vamale

calculate după metoda 6 și consideră că calculul plăților vamale încasate excedentar

în sumă de 4594,32 lei din marfa importată în valoare de 1778,70 USD contravine

Codului Vamal și Legii cu privire la tariful vamal. În rezultatul examinării declarației

vamale, inspectorul vamal, a operat rectificarea prin care a majorat valoarea prețurilor

vamale cu 63919,04 lei. Prin scrisoarea nr. 28/11-13672 din 06.09.2016, Biroul

Vamal Briceni, i-а comunicat că cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind nefondată.

Indică reclamantul că, pîrîtul i-а cauzat un prejudiciu nepatrimonial prin faptul

că ore și zile la rînd a fost ”hărțuit” și ținut în vamă pentru a explica/argumenta pentru

ce marfa importată urmează să fie calculată anume după metoda 1, a fost eronat impus

să prezinte suplimentar documente care nu erau obligatorii pentru calcularea valorii

mărfii potrivit metodei 1, a cheltuit surse financiare adăugătoare, a suportat cheltuieli

aferente pentru întreținerea alimentară a șoferului mașinii care transporta marfă, a fost

nevoit să-i achite un supliment la salariu.

Susține reclamantul că activitatea SRL „Linavan” a fost tulburată, întreruptă pe

motiv că materia primă care era importată a fost reținută neîntemeiat în vamă și a

ajuns cu întârziere. Astfel, întreprinderea nu s-a încadrat în termenii contractuali și a

pierdut clienți importanți din mediul de afaceri.

Mai menționează că în perioada ianuarie-mai 2016 Biroul Vamal Briceni a

acceptat declarantului SRL ”Linavan” devamarea mărfii potrivit metodei 1, fapt

confirmat prin declarațiile în detaliu.

Solicită SRL ”Linavan”: anularea actului de inspecție nr.7506 din 06.08.2016,

emis de către Biroul Vamal Briceni; anularea declarației vamale DV-2 și a declarației

privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2) cu menținerea declarației

vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1); obligarea

Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa

lemnoasă importată la data de 06.08.2016 conform metodei 1; încasarea de la Biroul

Vamal Briceni în beneficiul său a sumei de 4594,32 lei, încasată excedentar; încasarea

de la Biroul Vamal Briceni în beneficiul său a prejudiciului nepatrimonial în mărime

de 5000 lei; încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea din 23 ianuarie 2017 a judecătoriei Edineț sediul Briceni, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 mai 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul depus

de SRL ”Linavan” și menținută hotărârea din 23 ianuarie 2017 a judecătoriei Edineț

sediul Briceni.

La data de 27 iunie 2017, SC ”Linavan” SRL, prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie, a declarat recurs împotriva deciziei din 16 mai 2017 a Curții de

Apel Bălți, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat în

mod eronat legea și normele dreptului material nu a aplicat legea care urma să fie

aplicată, aplicînd o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Menționează recurentul că instanțele inferioare nu au aplicat corect legislația

vamală, fapt care a condus la emiterea unei hotărîri ilegale, nefondate și nemotivate.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

2

Decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 16 mai 2017. Conform

materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces

la data de 05 iunie 2017 și recepționată de către recurent la data de 08 iunie 2017.

Recursul declarat la data de 27 iunie 2017 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SC ”Linavan” SRL, prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC ”Linavan” SRL, prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

3

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de SC ”Linavan” SRL, prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC ”Linavan” SRL, prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, împotriva deciziei din 16 mai 2017 a

Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

4