2ra-1967/17 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral

prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-1967/17

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

8 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Adrian

Cojocaru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Adrian Cojocaru

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului

la examinarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Adrian Cojocaru și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani, municipiul Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 6 octombrie 2016, Adrian Cojocaru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și

încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 12 decembrie 2012 s-a adresat cu

acțiune civilă către Diana Postică, prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de

donație nr. 2698 din 6 aprilie 2011.

Susține că acțiunea civilă a fost examinată timp de 3 ani și 9 luni, astfel

fiindu-i încălcat dreptul la examinare în termen rezonabil a cauzei și cauzat

prejudiciul moral.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 2, 3 din Legea nr. 87 din

1 iunie 2011 cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecare în termen rezonabil, art. 1422 Cod civil, art. 5, 6, 85, 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului la examinare în

termen rezonabil a cauzei, recuperarea prejudiciului moral cauzat prin această

încălcare în sumă de 100000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016

acțiunea a fost respinsă.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Adrian Cojocaru și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani,

municipiul Chișinău din 14 decembrie 2016.

La 6 septembrie 2017, Adrian Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.

În opinia recurentului concluziile expuse în actele instanțelor de judecată

ierarhic inferioare sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, iar normele de

drept material și procedural fiind încălcate și aplicate eronat.

Consideră că examinarea cauzei civile de către instanțele naționale pe

parcursul a 3 ani și 9 luni este o eroare judiciară în care statul este angajat

răspunderii pentru prejudiciul cauzat.

Mai afirmă că în special a fost vădit încălcat termenul rezonabil la judecarea

cauzei în Curtea Supremă de Justiție. Mai mult ca atât instanța de recurs a primit

spre examinare un recurs tardiv.

Notează că potrivit raționamentelor Curții Europene pentru Drepturile

Omului, întru stabilirea termenului rezonabil de examinare a unei cauze este

necesar de a ține cont de așa criterii ca complexitatea cazului, comportamentul

reclamantului, autorităților și importanța procesului pentru reclamant.

Susține că în această ordine de idei, este ilegală și contradictorie poziția

instanței de fond și de apel, precum că el și apărătorul său înaintând două cereri de

urgentare una din care a fost admisă și-a realizat dreptul sau la soluționarea cauzei

în termen rezonabil, or admiterea cererii de urgentare a examinării cauzei în

instanța de apel demonstrează că examinarea cauzei deja nu se încadra în termen

rezonabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 25 iulie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d.129), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

2

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Adrian Cojocaru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Adrian Cojocaru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Adrian Cojocaru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Adrian Cojocaru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

3