3ra-1184/17 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–1184/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător E. Cojocari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bîrcă Silvia împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, prin care a fost respins apelul

Silviei Bîrcă și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08

decembrie 2016 de respingere a acțiunii, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată a Silviei Bîrcă către Ministerul Educației cu privire la revocarea hotărârii

comisiei de contestații, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

c o n s t a t ă:

La 04.07.2016, Bîrca Silvia, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, în

ordinea contenciosului administrativ, împotriva Ministerului Educației cu privire la

revocarea hotărârii comisiei de contestații din 05 aprilie 2016, încasarea sumei de 5

000 lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că activează în cadrul instituției de învățământ

preșcolar XXXX XXXX, în calitate de educator.

Luând în considerare faptul că a devenit vacantă funcția de director al

instituției, s-a anunțat concurs pentru suplinirea acestei funcții.

Astfel, concursul pentru funcția vacantă de director al instituției de

învățământ preșcolar - XXXXX din localitatea indicată, a fost anunțat în

conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea concursului

pentru ocuparea funcției de director și director – adjunct, în instituțiile de

învățământ general, aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr.163 din 23

martie 2015.

În rezultatul desfășurării concursului din 22 martie 2016, ea a fost desemnată

câștigător, acumulând în total 9,8 puncte.

La fel, a susținut că, la concursul din 22 martie 2016, a participat Burea

Aliona, cumulând 8,3 puncte și Borziac Natalia cu 7,3 puncte, însă nefiind de

acord cu decizia comisiei de concurs, acestea au depus contestații, prin care au

solicitat anularea rezultatelor concursurilor.

La 01 aprilie 2016, prin ordinul Ministerului Educației nr.246, au fost aleși

membrii comisiei de contestații, și anume, vice-ministru al educației - președintele

comisiei; șeful direcției resurse umane, formare continuă și atestare - membru al

comisiei; consultant în secția juridică - secretar al comisiei.

Comisia menționată a hotărât să admită contestațiile, să anuleze etapele III și

IV-a ale concursului pentru ocuparea funcției vacante de director al grădiniței

XXXXX, să pună în sarcina organizatorului concursului repetarea etapelor a III-a

și a IV-a ale concursului pentru ocuparea funcției vacante de director al grădiniței

XXXXX, pentru candidații rămași în concurs, Burea Aliona și Borzeac Natalia, cu

informarea Ministerului Educației despre data desfășurării concursului.

Ca urmare, organul local de specialitate în domeniul învățământului a emis un

ordin, prin care a modificat rezultatele etapei a II-a de concurs declarând că,

candidatura dânsei este eliminată din testare.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 24 mai 2016, s-a adresat

pârâtului cu cerere prealabilă, solicitând revocarea procesului-verbal/hotărârii din

05 aprilie 2016, prin care ea a fost eliminată din concurs, însă prin răspunsul

nr.09/16- 403 6 din 16 iunie 2016, cererea a fost respinsă.

Consideră că, prin adoptarea procesului-verbal din 05 aprilie 2016, a fost

lezată în drepturi, iar la examinarea contestațiilor depuse de ceilalți candidați la

concurs, urma a fi audiată prin expunerea poziției sale.

În continuare a menționat că, activează o perioadă îndelungată în cadrul

instituției preșcolare și se bucură de o reputație ireproșabilă din partea părinților

copiilor aflați sub custodie, manifestându-și nivelul său înalt de pregătire

profesională, iar prin eliminarea din concurs cu formula de fraudare, i-a fost cauzat

prejudiciu moral.

Astfel, a solicitat revocarea hotărârii comisiei de contestații din 05 aprilie

2016 și încasarea sumei de 5 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, precum și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin încheierea instanței de judecată din 06 octombrie 2016, a fost atrasă în

calitate de intervenient accesoriu, Direcția de învățământ Anenii Noi.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, cererea de

chemare în judecată înaintată de Bîrca Silvia către Ministerul Educației al

Republicii Moldova, privind revocarea hotărârii comisiei de contestații, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca

neîntemeiată.

La 28.08.2017, Bîrca Silvia a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 06 iunie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea pricinii la

rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului, a indicat că, la adoptarea soluției, atât prima instanță,

cât și instanța de apel, au ignorat principiile și drepturile recurentului în accesul la

justiție și dreptul la un proces echitabil, stabilit de art.6 alin. (1) CEDO.

La 03.11.2017, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a depus referință la

cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Bîrcă Silvia, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bîrcă Silvia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari