2ra-1854/17 — incasarea sumei

prima instanță: N. Costaș dosarul nr. 2ra-1854/17

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Tamara Samotughina și Iaroslavna Samotughina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni „Cet-

Nord” împotriva Tamarei Samotughina și Iaroslavnei Samotughina cu privire la

încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tamara Samotughina și Iaroslavna Samotughina și

menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 19 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 31 iulie 2015, SA „Cet-Nord” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Tamarei Samotughina cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, pârâta este consumator al

energiei termice furnizată de către SA „CET-Nord”, acceptând tacit serviciile

prestate.

Astfel, invocă că, în perioada 01 februarie 2012 – 01 aprilie 2014 pârâtei i-a

fost livrată energie termică, însă aceasta nu și-a executat benevol obligația de plată

a serviciilor prestate, acumulând o datorie în mărime de 15 108,68 lei.

Relevă că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1402-XV din 24

octombrie 2002 cu privire la serviciile publice a gospodăriei comunale, este în

drept să se adreseze în instanța de judecată către consumatorii ce nu au încheiat

contracte de livrare a energiei termice.

Afirmă că, conform pct. 10 din Regulamentul cu privire la modul de prestare

și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 191 din 19 februarie 2002, consumatorul este obligat să achite integral plata

pentru sezonul precedent în termenul stabilit pînă la 01 august a anului curent.

1

Susține că, la data de 24 aprilie 2014, a expediat în adresa pârâtei o

reclamație, prin care a solicitat achitarea sumei datorate, însă aceasta a fost lăsată

fără răspuns.

Solicită încasarea din contul Tamarei Samotughina în beneficiul SA „Cet-

Nord” a datoriei pentru consumul energiei termice în mărime de 15 108,68 lei și a

taxei de stat în mărime de 463,26 lei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat cerințele indicând

că, pârâta a achitat o parte din datorie în mărime de 1 282 lei, din care considerent

solicită încasarea datoriei restante în mărime de 13 826,68 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 07 noiembrie 2016 a fost atrasă în

proces în calitate de copârâtă Iaroslavna Samotughina.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 19 ianuarie 2017 a fost admisă acțiunea

și au fost încasate în mod solidar de la Tamara Samotughina și Iaroslavna

Samotughina datoria în mărime de 13 826,68 lei și taxa de stat în mărime de

463,26 lei.

Prima instanță, admițând acțiunea și-a argumentat concluzia prin faptul că,

conform informației cu privire la calculele pentru energia termică și achitarea lor,

în perioada 01 februarie 2012 – 30 aprilie 2015, reclamantul a livrat pârâtelor

energie termică în sumă de 15 461,74 lei, însă acestea nu și-au onorat integral

obligația de plată, achitând doar suma de 1 282 lei, astfel, datoria restantă în sumă

de 13 826,68 lei urmează a fi încasată forțat, făcând trimitere la prevederile art. 25

alin. (2), (4) și (5) al Legii nr. 1402 din 24 octombrie 2002 privind serviciile

publice de gospodărie comunală și pct. 10 din Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de către Tamara Samotughina și Iaroslavna Samotughina și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 02 august 2017, Tamara Samotughina și Iaroslavna Samotughina

au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și remiterea

cauzei spre rejudecare în prima instanță la etapa primirii cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului au indicat că, nu sunt de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost emise cu încălcarea esențială a

normelor de drept material și, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, a fost interpretată

eronat legea și aplicată eronat analogia legii sau analogia dreptului, precum și nu

au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele ce au importanță

pentru soluționarea cauzei în fond.

Menționează că, reieșind din prevederile art. 3 alin. (5) și art. 12 ale Legii nr.

1402 din 24 octombrie 2002 privind serviciile publice de gospodărie comunală și

2

ale Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie

2002, între consumator și furnizorul de servicii urma a fi încheiat un contract de

prestare a serviciilor.

Relevă că, conform prevederilor art. 666 alin. (1) din Codul civil, contractul

este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se

stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice iar conform prevederilor art.

667 alin. (2) din Cod, obligarea la încheierea unui contract este interzisă.

Invocă că, nu au încheiat cu SA „Cet-Nord” contract de livrare a energiei

termice iar cererea sa privind deconectarea de la serviciile de livrare a energiei

termice a fost ignorată de către intimat fără motiv, astfel, consideră că, acesta nu

este în drept să solicite încasarea cărorva datorii pentru energia termică.

Mai invocă că, cererea de chemare în judecată a fost depusă cu încălcarea

prevederilor art. 166 alin. (2) lit. e) CPC, deoarece nu au fost anexate probe ce

confirmă livrarea energiei termice de către SA „Cet-Nord”, iar prima instanță la

primirea cererii de chemare în judecată urma să verifice dacă aceasta întrunește

exigențele legii și în conformitate cu prevederile art. 171 alin. (1) CPC urma să nu

dea curs cererii și să acorde reclamantului/intimat un termen pentru lichidarea

neajunsurilor, fapt care nu a fost efectuat.

Consideră că, instanța de apel a examinat superficial cauza, indicând în

decizia sa că, neemiterea de către prima instanță a încheierii de a nu da curs cererii

de chemare în judecată și lipsa în dosar a extrasului de la Camera Înregistrării de

Stat nu sunt temei de casare a hotărârii, or, SA „Cet-Nord” este agent economic

care livrează energie termică în mun. Bălți, fapt cunoscut de locuitorii

municipiului, încălcând, astfel, dreptul de egalitate în fața legii, garantat de

Constituția Republicii Moldova, precum și dreptul la examinarea litigiului de către

o instanță competentă, independentă și imparțială prevăzut de art. 14 al Pactului

internațional cu privire la drepturile civile și politice, în vigoare pentru Republica

Moldova din 26 aprilie 1993.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurentele au recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 07 iunie 2017 (f. d. 174), iar cererea de recurs a fost depusă de către

acestea la data de 02 august 2017 (f. d. 183).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Tamara

Samotughina și Iaroslavna Samotughina nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Tamara Samotughina și Iaroslavna Samotughina asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Tamarei Samotughina și Iaroslavnei Samotughina ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Tamara Samotughina și Iaroslavna Samotughina

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5