2ra-1868/17 — revendicarea bunului imobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- revendicarea bunului imobil
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1868/17 — revendicarea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-1868/17
Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun.Chișinău (jud. A. Spoială)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc)
ÎNCHEIERE
25 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stanislav
Taban,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Nastasî
împotriva lui Stanislav Taban cu privire la revendicarea bunului imobil și evacuarea
forțată și cererea reconvențională depusă de Stanislav Taban împotriva lui Simion
Nastasî, Lidia Nastasî cu privire la recunoașterea valabilității tranzacției și a
dreptului de proprietate asupra bunului imobil,
împotriva deciziei din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 04 decembrie 2016, Simion Nastasî, prin intermediul avocatului Sergiu
Hîncu, a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Stanislav Taban
solicitând revendicarea din posesia lui Stanislav Taban a bunului imobil - garaj,
amplasat pe xxxxx, număr cadastral xxxxx și a terenului aferent cu număr cadastral
xxxxx, evacuarea forțată a lui Stanislav Taban din imobilul dat și încasarea
cheltuielilor de judecată de 11791,65 lei.
În motivarea acțiunii s-a invocat că Simion Nastasî este proprietarul garajului
amplasat pe str. xxxxx și a terenului aferent.
Menționează că, în anul 2005 a avut o înțelegere cu Stanislav Taban de
înstrăinare a garajului menționat la prețul de 4000 dolari SUA, însă pârâtul a achitat
doar suma de 1000 dolari SUA. La acel moment, actele în privința garajului nu erau
perfectate, iar după perfectarea acestora, pârâtul a refuzat să finalizeze tranzacția.
La 05 noiembrie 2015, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o reclamație,
prin care a solicitat eliberarea garajului, ori soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Răspunsul primit la 12 noiembrie 2015 nu corespunde circumstanțelor de fapt ale
cazului dat.
La 10 martie 2016, Stanislav Taban, prin intermediul avocatului Valeriu
Dumitriu, a depus o acțiune reconvențională împotriva lui Simion Nastasî solicitând
recunoașterea valabilității tranzacției de vânzare-cumpărare din luna octombrie
1
2005, încheiată în formă verbală între Simion Nastasî și Stanislav Taban, în privința
garajului amplasat pe str. xxxxx, număr cadastral xxxxx și a terenului aferent cu
număr cadastral xxxxx, recunoașterea dreptului de proprietate după Stanislav Taban
asupra garajului amplasat pe str. xxxxx și asupra terenului aferent precum și
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a invocat că la mijlocul anului 2005
Stanislav Taban a avut loc o înțelegere cu Simion Nastasî (proprietarul garajului) cu
privire la înstrăinarea bunului respectiv, pentru ce a fost achitată suma de 1000 dolari
SUA. Prețul garajului, stabilit prin înțelegere, era de 2000 dolari SUA, iar contractul
de vânzare- cumpărare urma a fi încheiat după perfectarea propriu-zisă a actelor.
Simion Nastasî i-a recomandat lui Stanislav Taban să se adreseze către Consiliul
local Bubuieci referitor la perfectarea documentelor de proprietate pe numele său.
Acțiunile respective s-au petrecut în prezența lui Mihai Andriuța și Sergiu Ciobanu.
Menționează că, ulterior a depus o cerere către Consiliul local Bubuieci pentru
a se perfecta actele pe numele său, fapt inclus chiar pe ordinea de zi a ședințelor
consiliului, însă fără a avea o finalitate, deoarece Lidia Nastasî și Simion Nastasî au
creat impedimente.
Indică că, Stanislav Taban beneficiază de dreptul de posesie asupra bunului
imobil respectiv. După instalarea sa în imobil, a efectuat și reparație capitală,
cheltuind 2000 dolari SUA, iar până în prezent Simion Nastasî refuză să perfecteze
actele necesare pentru semnarea oficială a tranzacției de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea protocolară din 10 martie 2016 a Judecătoriei Ciocana,
mun.Chișinău, în conformitate cu art. 172, 173 Cod de procedură civilă, s-a admis
spre examinare cererea reconvențională într-o procedură cu cea inițială.
Prin încheierea protocolară din 13 aprilie 2016 a Judecătoriei Ciocana,
mun.Chișinău, în conformitate cu art. 62 Cod de procedură civilă, Lidia Nastasî a
fost atrasă de calitate de copârât.
Prin hotărârea din 18 mai 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău s-a admis
parțial cererea de chemare în judecată depusă de Simion Nastasî și s-a dispus
transmiterea garajului amplasat pe str. xxxxx, număr cadastral xxxxx și a terenului
aferent cu număr cadastral xxxxx în posesia lui Simion Nastasî; s-a dispus evacuarea
lui Stanislav Taban din garajul amplasat pe str. xxxxx și a terenului aferent; s-a
încasat de la Stanislav Taban în beneficiul lui Simion Nastasî cheltuielile de judecată
în sumă de 5791, 65 lei; s-a respins cererea de chemare în judecată în partea
cheltuielilor de judecată ce excedă suma de 5791, 65 lei; s-a respins integral cererea
reconvențională depusă de Stanislav Taban.
Prin decizia din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus
de Stanislav Taban, prin intermediul avocatului Valeriu Dumitriu și s-a menținut
hotărârea din 18 mai 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.
La 21 august 2017, Stanislav Taban a declarat recurs împotriva deciziei din 16
mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 18
mai 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri de
admitere a cererii reconvenționale, iar cererea de chemare în judecată depusă de
intimat să fie respinsă.
În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare incorect au reținut,
normele juridice aplicabile speței, eronat au interpretat aceste norme și au dat o
2
apreciere eronată circumstanțelor cauzei.
Consideră că, la judecarea cauzei, instanțele de fond și de apel nu i-au creat
condiții pentru exercitarea drepturilor la un proces echitabil, pentru cercetarea
obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei.
Opinează că, instanța judecând cauza, a trecut în mod superficial asupra
circumstanțelor invocate, referindu-se în mod general la constatările reținute la
adoptarea hotărârii, fără a se pronunța asupra tuturor circumstanțelor, probelor
invocate de și a examinat cauza în detrimentul doar a unei părți, dând dovadă de
imparțialitate. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor
solicitate în acțiunea de bază era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune
controlului argumentelor/probelor, aduse în cererea reconvențională, cu expunerea
poziției instanțelor pe fiecare din argumentele invocate.
Remarcă recurentul că, instanțele inferioare nu au asigurat disponibilitatea,
contradictorialitatea și egalitatea în drepturi, fiind admisă încălcarea prevederilor art.
26, art. 27 Cod de procedură civilă. În consecință, a fost încălcat în mod direct
dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 16 mai 2017, iar Stanislav
Taban a declarat recurs la 21 august 2017.
Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților
la proces la 14 iunie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.119), însă date despre
recepționarea acesteia lipsesc. Din textul recursului se distinge că recurentul a
recepționat-o la 22 iunie 2017.
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 21 august 2017 de
către Stanislav Taban împotriva deciziei din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău,
este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Stanislav Taban, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
3
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Stanislav Taban, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Stanislav Taban.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Stanislav Taban împotriva
deciziei din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău.
4
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
5