3ra-1092/17 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1092/17

Prima instanță: Jud. Buiucani Jud. N. Pasecinic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

M.Guzun, I.Cotruță, N.Simciuc

Î N C H E I E R E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat către Primarul or. Durlești privind

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14

decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 1 1 iulie 2016, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a

adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primarului or. Durlești

Eleonora Șaran, intervenient accesoriu Doina Constantinova-Ogîlca cu

privire la anularea actului administrativ.

În motivarea cererii a indicat că, la 16 februarie 2016, Primarul or.

Durlești a adoptat dispoziția nr. 13 „Cu privire la angajarea în funcția de

responsabil în comunicare al Primăriei or. Durlești".

A menționat că, controlul a fost efectuat sub aspectul legalității, în urma

căruia s-a constatat că, dispoziția nominalizată a fost adoptată contrar

prevederilor legale.

A comunicat că, Primarul or. Durlești nu a examinat notificarea privind

abrogarea dispoziției date și nu a remis nici un răspuns în acest sens.

Totodată a explicat că, prin dispoziția nr. 13 din 16 februarie 2016 „Cu

privire la angajarea în funcția de responsabil în comunicare al Primăriei or.

Durlești", Primarul or. Durlești Eleonora Șaran a dispus angajarea Doinei

Constantinova-Ogîlca, responsabilă în comunicare în cadrul Primăriei or.

Durlești, începând cu data de 16 februarie 2016.

A relevat că, Constanținova-Ogîlca Doina a mai fost angajată și în

funcție de jurist al Primăriei or. Durlești și a Consiliului or. Durlești, începând

cu data de 16 februarie 2016, în baza dispoziției Primarului or. Durlești nr.

12 din 16 februarie 2016 „Cu privire la angajarea în funcția de jurist al

Primăriei or. Durlești și a Consiliului or. Durlești".

A susținut că, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice

altă funcție publică decât cea în care a fost numit.

Consideră că, Primarul or. Durlești putea să dispună prin dispoziție

cumularea unei funcții publice vacante, dar nicidecum nu putea să dispună

angajarea unui funcționar public din cadrul Primăriei or. Durlești, într-o altă

funcție. Or, contractul dat este un act subsecvent al dispoziției considerate

ilegale de către Oficiul teritorial Chișinău.

Solicită anularea dispoziției Primarului or. Durlești din 16 februarie 2016

nr. 13 „Cu privire la angajarea în funcția de responsabil în comunicare al

Primăriei or. Durlești" și a contractului individual de muncă nr. 4/16 din 16

februarie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 decembrie

2016, cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat către Primarul or. Durlești privind anularea actului

administrativ, a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 s-a respins apelul

declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016.

La 11 august 2017 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016, cu

emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea de chemare

în judecată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au

apreciat greșit probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la

aplicarea eronată a normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin

toate circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora

în coraport cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a

fost pronunțată la 16 mai 2017, expediată în adresa părților la 09 iunie 2017

(f.d 108), însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2017 a fost depus la 1 1 august 2017, în

conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii

a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile

recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de

declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor

invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul

de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei

de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a Il-a

din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a Il-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și

anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul

de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu

rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul

de acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise

[cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a

mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem, (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 3 1 , Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă

și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se

consideră inadmisibil.

încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Oleg Sternioală

Nicolae Craiu