2ra-1676/17 — încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1676/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: V. Chisilița

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Legcova Galina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Legcova împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspecției de Stat în Construcții cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Legcova Galina și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 7 iunie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 14 aprilie 2016, Legcova Galina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM și Inspecției de Stat în Construcții cu privire

la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 8 noiembrie 2012, s-a

adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la repararea de către Ministerul

Justiției al RM și Inspecția de Stat în Construcții a prejudiciului material și moral.

Menționează că după depunerea cererii de chemare în judecată, s-a adresat

avocatului Colițov Vadim pentru asistență juridică, care i-a reprezentat interesele în

instanța de judecată.

Afirmă că la data de 23 aprilie 2014, Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a

emis hotărârea pe marginea acțiunii civile, care a fost contestată cu apel, iar prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2014, pretențiile dânsei au fost respinse,

cu admiterea acțiunii Ministerului Justiției al RM.

Mai invocă că la data de data de 9 septembrie 2014, a semnat contract de

asistență juridică cu avocatul Aronov Roman care i-a reprezentat interesele la Curtea

Supremă de Justiție, însă participarea acestuia în ședințele de judecată nu a fost

necesară.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 februarie 2015, cauza civilă a

fost restituită instanței de apel, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai

1

2015, hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 aprilie 2014 a fost

menținută.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 4 noiembrie 2015, a fost considerat

inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM.

Astfel, dat fiind faptul că hotărârea judecătorească pe marginea cauzei civile

nr. 2-859/14 a fost pronunțată în favoarea sa, consideră reclamanta că cheltuielile

pentru asistentă juridică urmează a fi încasate din contul pârâților în beneficiul său.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 82, art. 90 lit. i), art. 94,

art. 96, art. 250 CPC.

Solicită încasarea de la Ministerului Justiției al RM și Inspecției de Stat în

Construcții în beneficiul Galinei Legcova cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 1500 lei și suma de 153 lei cu titlu de taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 7 iunie 2016, acțiune

a fost admisă parțial, fiind încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul Galinei Legcova suma de 500 lei suportată pentru cheltuieli de

asistență juridică și suma de 150 lei pentru achitarea taxei de stat, în rest acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de către Legcova Galina și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 7 iunie

2016.

La 13 iulie 2017, Legcova Galina a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material și

procedural.

În acest sens, afirmă că prin decizia instanței de apel a fost încălcat dreptul

dânsei la compensarea cheltuielilor de asistență juridică care au fost suportate.

Invocă că potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile

ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Sub acest aspect menționează cheltuielile de asistență juridică achitate

avocaților sunt confirmate prin chitanța Seria EK nr. 911762 din 29 august 2013 în

suma de 1000 lei și chitanța Seria WL nr. 690564 din 9 septembrie 2017 în suma de

500 lei.

Consideră că cheltuielile ei de asistență juridică, au fost reale, necesare și

rezonabile.

La data de 10 august 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referință în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

2

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa recurentei Legcova Galina la data de 6 aprilie 2017, fapt confirmat prin copia

scrisorii de însoțire nr. 3964 (f. d. 96), însă date care ar confirma și recepționarea

acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 13 iulie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Legcova Galina în raport

cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Legcova Galina nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Legcova Galina.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Legcova Galina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4