2ra-1676/17 — încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1676/17 prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Judecător: V. Chisilița instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova Î N C H E I E R E 11 octombrie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de către Legcova Galina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Legcova împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspecției de Stat în Construcții cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Legcova Galina și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 7 iunie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 14 aprilie 2016, Legcova Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM și Inspecției de Stat în Construcții cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 8 noiembrie 2012, s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la repararea de către Ministerul Justiției al RM și Inspecția de Stat în Construcții a prejudiciului material și moral. Menționează că după depunerea cererii de chemare în judecată, s-a adresat avocatului Colițov Vadim pentru asistență juridică, care i-a reprezentat interesele în instanța de judecată.

Afirmă că la data de 23 aprilie 2014, Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a emis hotărârea pe marginea acțiunii civile, care a fost contestată cu apel, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2014, pretențiile dânsei au fost respinse, cu admiterea acțiunii Ministerului Justiției al RM. Mai invocă că la data de data de 9 septembrie 2014, a semnat contract de asistență juridică cu avocatul Aronov Roman care i-a reprezentat interesele la Curtea Supremă de Justiție, însă participarea acestuia în ședințele de judecată nu a fost necesară. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 februarie 2015, cauza civilă a fost restituită instanței de apel, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 1 2015, hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 23 aprilie 2014 a fost menținută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 4 noiembrie 2015, a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM. Astfel, dat fiind faptul că hotărârea judecătorească pe marginea cauzei civile nr. 2-859/14 a fost pronunțată în favoarea sa, consideră reclamanta că cheltuielile pentru asistentă juridică urmează a fi încasate din contul pârâților în beneficiul său. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 82, art. 90 lit. i), art. 94, art. 96, art. 250 CPC. Solicită încasarea de la Ministerului Justiției al RM și Inspecției de Stat în Construcții în beneficiul Galinei Legcova cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1500 lei și suma de 153 lei cu titlu de taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 7 iunie 2016, acțiune a fost admisă parțial, fiind încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Galinei Legcova suma de 500 lei suportată pentru cheltuieli de asistență juridică și suma de 150 lei pentru achitarea taxei de stat, în rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, au fost respinse apelurile declarate de către Legcova Galina și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 7 iunie 2016. La 13 iulie 2017, Legcova Galina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material și procedural. În acest sens, afirmă că prin decizia instanței de apel a fost încălcat dreptul dânsei la compensarea cheltuielilor de asistență juridică care au fost suportate. Invocă că potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Sub acest aspect menționează cheltuielile de asistență juridică achitate avocaților sunt confirmate prin chitanța Seria EK nr. 911762 din 29 august 2013 în suma de 1000 lei și chitanța Seria WL nr. 690564 din 9 septembrie 2017 în suma de 500 lei.

Consideră că cheltuielile ei de asistență juridică, au fost reale, necesare și rezonabile. La data de 10 august 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. 2 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei Legcova Galina la data de 6 aprilie 2017, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoțire nr. 3964 (f. d. 96), însă date care ar confirma și recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 13 iulie 2017, în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de către Legcova Galina în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Legcova Galina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

3 Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de către Legcova Galina.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Legcova Galina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva 4