2ra-1747/17 — modificarea cuantumului penisiei de întretinere a copilului minor

prima instanță: A. Procopișina dosarul nr. 2ra-1747/17

instanța de apel: Al. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ilinca Gladciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Crețu împotriva

Ilincăi Gladciuc cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a

copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 02 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Vasile Crețu, casată hotărârea Judecătoriei Briceni

din 25 noiembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 01 noiembrie 2016, Vasile Crețu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ilincăi Gladciuc cu privire la modificarea cuantumului pensiei

de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Briceni din 16 ianuarie 2013 s-a dispus înregistrarea în Registrul de stare civilă și

certificatului de naștere nr. NA-VI 1413422 al minorei XXXX XXXX, născută la

XXXX, la rubrica „tată” pe Vasile Crețu XXXX, precum și încasarea din contul

său în beneficiul pârâtei a pensiei de întreținere a copilului minor XXXX XXXX,

în mărime de 1/4 din salariu și alte venituri lunar, pînă la atingerea majoratului.

Menționează că, situația sa materială s-a schimbat, deoarece din terenul

agricol pe care îl prelucra, practic nu avea nici un venit, motiv din care, a fost

nevoit să-l înstrăineze, mai mult, nu este angajat în câmpul muncii și nu dispune de

alte venituri, astfel, este în imposibilitate de a achita pensia de întreținere a

copilului minor în cuantum de peste 1000 lei lunar.

Invocă că, conform informației Biroului Național de Statistică, reieșind din

domiciliul copilului și vârsta acestuia, suma necesară pentru întreținerea copilului

minor este de 1 347 lei, iar conform prevederilor art. 58 din Codul familiei, părinții

au drepturi și obligațiuni egale față de copii indiferent de faptul dacă sunt născuți

în căsătorie sau înafara ei, dacă locuiesc împreună sau separat.

1

Astfel, prin prisma prevederilor art. 76 din Codul familiei și conducându-se

de informația Biroului Național de Statistică, consideră că, urmează a fi modificat

cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor.

Solicită modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor

stabilită prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 16 ianuarie 2013 și încasarea de la

Vasile Crețu în beneficiul Ilincăi Gladciuc a pensiei de întreținere a copilului

minor XXXX XXXX, născută la XXXX în suma bănească fixă în cuantum de 674

lei lunar, până la atingerea majoratului copilului.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 25 noiembrie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanța și-a argumentat concluzia prin faptul că, prin hotărârea

Judecătoriei Briceni din 16 ianuarie 2013 a fost dispusă înregistrarea în Registrul

de stare civilă și certificatul de naștere nr. NA-VI 1413422 al minorei XXXX

XXXX, născută la XXXX, la rubrica „tată” pe Vasile Crețu, totodată și a fost

încasată de la Vasile Crețu în beneficiul Ilincăi Gladciuc pensia de întreținere a

copilului minor XXXX XXXX, în mărime de 1/4 din salariu și alte venituri lunar,

până la atingerea majoratului, începând cu 19 iunie 2013.

Totodată, prima instanță a reținut că, reclamantul a achitat pensia de

întreținere a copilului minor începând cu 19 iunie 2013 până în luna noiembrie

2016 în mărimea stabilită de instanța de judecată.

Prima instanță a mai reiterat că, faptul neangajării reclamantului la un loc

permanent de muncă și nedeținerea cotei de teren nu poate fi apreciat ca

schimbarea situației sale materiale, mai mult, acesta nu a prezentat probe ce ar

demonstra că, starea materială sau familială a lui sau a pârâtei s-a schimbat

comparativ cu situația din 16 ianuarie 2013, când a fost emisă hotărârea de

încasare a pensiei de întreținere a copilului minor, făcând trimitere la prevederile

art. art. 74 alin. (1), 75 alin (2), 76 alin. (1) și (2) și art. 110 din Codul Familiei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 mai 2017 a fost admis apelul declarat

de către Vasile Crețu, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă și a fost încasată de la Vasile Crețu în

beneficiul Ilincăi Gladciuc pensia pentru întreținerea copilului minor, XXXX

XXXX, născută la XXXX, în sumă bănească fixă în mărime de 800 lei lunar, din

momentul pronunțării deciziei și până la atingerea majoratului copilului sau

schimbarea situației părților.

Instanța de apel, modificând cuantumul pensiei de întreținere a copilului

minor de la 1/4 din salariu și/sau alte venituri lunar la 800 lei, și-a argumentat

concluzia prin faptul că, conform informației eliberate de către Biroul Național de

Statistică cu privire la valoarea minimului de existență, la data de 09 august 2016,

pentru un copil în vârsta de la 1 la 6 ani în localitățile rurale este de 1 346,9 lei, iar

conform prevederilor art. art. 18 alin. (1) și 27 alin. (2) din Convenția

internațională din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, în vigoare

pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, ambii părinți au datoria de a

compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului minor.

În acest context, instanța de apel a reiterat că, suma de 800 lei este mai mare

decât jumătate din minimul de existență pentru un copil cu vârsta între un an și

șase ani din localitățile rurale, iar Vasile Crețu nu dispune de salariu și/sau venituri

2

regulate comparativ cu perioada când a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei

Briceni privind încasarea pensiei de întreținere.

La data de 03 iulie 2017, Ilinca Gladciuc a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material și, anume,

prevederile art. 76 și art. 110 din Codul familiei, precum și nu au fost constatate și

elucidate pe deplin toate circumstanțele importate pentru soluționarea corectă a

cauzei.

Invocă că, conform prevederilor art. 110 din Codul familiei, instanța

judecătorească este în drept să modifice cuantumul pensiei de întreținere doar în

cazul în care starea materială sau familială a uneia dintre părți s-a schimbat, fiind

luate în considerare și alte circumstanțe importante ale părților, însă, pe parcursul

examinării cauzei n-au fost stabilite careva circumstanțe, care să confirme

schimbarea esențială a stării materiale sau familiale a intimatului în raport cu

situația care exista la data de 16 ianuarie 2013, cînd a fost pronunțată hotărârea

judecătorească cu privire la încasare a pensiei de întreținere a copilului în mărime

de 1/4 din tot felul de venit lunar.

Consideră că, faptul că, intimatul nu este angajat în cîmpul muncii și nu are

alte surse de venit nu poate servi drept temei pentru eliberarea acestuia de obligația

de achitare a pensiei de întreținere în mărimea prevăzută de lege.

Relevă că, conform prevederilor art. 76 alin. (2) din Codul familiei,

cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin. (l) se determină de

instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților,

de alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior

de asigurare materială a copilului.

Astfel, susține că, instanța de apel la stabilirea pensiei de întreținere în sumă

fixă era obligată să țină cont de faptul că, intimatul în ultima perioadă de timp a

achitat o pensie de întreținere a copilului minor în sumă de circa 1 300 lei lunar, iar

reducerea cuantumului pensiei de întreținere până la suma de 800 lei lunar lezează

în mod substanțial dreptul copilului la un nivel decent de asigurare materială.

Consideră că, instanța de apel la pronunțarea deciziei n-a luat în considerație

faptul că, ea nu este angajată în câmpul muncii, se ocupă de îngrijirea copilului,

are probleme de sănătate și nu are nici o sursă de venit, mai mult, nu are în

proprietate casă de locuit sau alte bunuri de valoare, dar locuiește la părinții săi,

care sunt pensionari și nu au capacitatea de a-i acorda ajutor material.

La fel, invocă că, instanța de apel nu a luat în considerație nici faptul că,

cheltuielile pentru întreținerea unui copil sunt mari, iar minimul de existență

stabilit de organele de statistică nu reflectă realitatea, mai mult ca atât, copilul

minor suferă de o boală gravă și are nevoie de un tratament și îngrijire specială,

ceea ce, de asemenea, necesită cheltuieli suplimentare.

Afirmă că, instanța de apel stabilind mărimea pensiei de întreținere a

copilului minor în sumă fixă de 800 lei lunar, a neglijat dreptul copilului de a

beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,

3

spirituală, morală și socială, încălcând, astfel, prevederile art. 27 din Convenția

internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 06 iunie 2017 (f. d. 88), iar cererea de recurs a fost depusă de către

aceasta la data de 03 iulie 2017 (f. d. 96).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Ilinca Gladciuc nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Ilinca Gladciuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Ilincăi Gladciuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ilinca Gladciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5