3ra-1035/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1035/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1035/17

Prima instanță: Judecătoria Orhei (jud.E.Buzu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu.Cimpoi, A.Danilov, I.Secrieru)

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecători: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Șlapacovschi Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șlapacovschi Igor

împotriva Societății pe acțiuni ”Regia Apă-Canal Orhei” cu privire la anularea

Deciziei Comisiei speciale și proceselor-verbale din 28 aprilie 2016 privind

efectuarea recalculării pentru serviciile prestate și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Societatea pe acțiuni ”Regia Apă-Canal Orhei”, casată

hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 decembrie 2016, și emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 15 iulie 2016, Șlapacosvschi Igor Ion s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SA ,,Regia Apă Canal-Orhei” cu privire la anularea deciziei

Comisiei speciale și proceselor-verbale din 28 aprilie 2016 privind efectuarea

recalculării pentru serviciile prestate și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 01 septembrie 2015, a fost

încheiat contractul de furnizare a apei potabile în casele individuale sub nr. 1466 cu

Regia Apa Canal-Orhei.

Invocă că, obiectul contractului menționat supra îl formează bunul imobil

situat în or. Orhei, str. Ion Vodă, 61, al cărui proprietar este Șlapacovschi Igor. De

facto de aproximativ 10 ani reclamantul locuiește împreună cu familia sa în or.

Orhei, str. Ștefan cel Mare, 4, ap. 42.

Notează că, reclamantul nu locuiește în casa situată în str. Ion Vodă, 61, iar

în primăvara anului 2016, reclamantul a decis să dea în chirie respectivul bun imobil.

Deplasându-se acolo, a vrut să deschidă robinetul de avariere, însă a depistat că,

contorul nu era, robinetul era închis. Imediat s-a adresat la IP Orhei cu o plângere

prin care a sesizat organele de drept despre furtul din gospodăria sa. Plângerea a fost

înregistrată în R-2 sub nr. 2261, la 18 aprilie 2016, ziua când a descoperit lipsa

contorului de apă. Inspectoratul de Poliție Orhei în urma examinării circumstanțelor

cauzei, a constatat că faptele descrise de către reclamant au fost confirmate, și în

cazul identificării persoanelor vinovate de comiterea acestei sustrageri vor fi trase la

răspundere contravențională, conform art. 105 din Codul contravențional.

După depunerea plângerii la IP Orhei, în aceeași zi a contactat și SA ,,Regia

Apă Canal-Orhei”, comunicându-le despre furtul contorului de apă. La imobilul de

pe str. Ion Vodă, 61, s-au deplasat reprezentanții Regiei, Goncear și Turea, care au

aplicat sigiliului RACORN 0091713.Toate acestea au fost înregistrate în Actul nr. 1

din 18 aprilie 2016, cu menționarea sigilării, constatării că contorul este furat și că

reclamantul nu locuiește pe această adresă.

Susține că, la 11 mai 2016, a primit o înștiințare din partea SA ,,Regia Apă

Canal-Orhei” prin care a fost informat că, a fost examinat Actul nr. 1 din 18 aprilie

2016 și la ședința Comisiei speciale din 28 aprilie 2016 cu privire la conectarea

neautorizată și Comisia specială a decis de inclus la calculul suma de 3 615,84 lei

pentru conectare neautorizată, calculul s-a efectuat conform diametrului țevii de 15

mm pentru perioada de 30 zile a câte 8 ore.

Din această informație reclamantului nu i-a fost clar, cum s-a calculat această

sumă pentru 223 m3.

Menționează că, a expediat la 17 mai 2016, o cerere prin care a solicitat

remiterea în adresa sa a Deciziei Comisiei speciale, pentru a vedea calculul,

încadrarea juridică pe care se bazează decizia, termenul de contestare și a acționa în

limitele legislației în vigoare.

Consideră că în speța dată nu poate fi vorba de conectare neautorizată, căci

aceasta presupune potrivit art. 4 din Legea nr. 303 din 13.12.2013 privind serviciul

public de alimentare cu apă și de canalizare: ca fiind racordarea neautorizată de către

persona fizice sau persoane juridice a instalațiilor interne de apă și/sau de canalizare

la sistemul public de alimentare cu apă și/sau de canalizare. Art. 24 din Legea nr.

303 din 13.12.2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare

prevede care sunt conectările neautorizate, iar furtul contorului, și cele expuse în

Actul nr. 1 din 18.04.2016 nu reflectă niciunul din cazurile prevăzute de lege. Pe

când el a încheiat contract cu pârâtul și conectarea la rețeaua publică de alimentare

este făcută potrivit legii.

Subliniază că, până a primi Decizia Comisiei reclamantul a primit la 27 mai

2016, cu nr. 505-05, o altă înștiințare din partea SA ,,Regia Apă Canal-Orhei”,

semnată de către directorul general interimar, Perțu V., prin care a fost informat că

a fost examinat Actul nr. 1 din 18 aprilie 2016 și la ședința Comisiei speciale din 28

aprilie 2016, privind folosirea apei potabile în lipsa contorului în gospodăria sa (citat

din înștiințare). La această ședință s-a decis de efectuat recalcularea prin majorarea

datoriei în sumă de 3615,84 lei pentru 223,2 m3 de apă, calculul fiind efectuat

conform diametrului țevii de 15 mm, pentru 30 zile a câte 8 ore pe zi. Ambele

înștiințări cuprind aceleași calcule, doar că în a doua s-a schimbat motivul majorării

calcului, adică mai întâi calculul s-a făcut pentru conectare neautorizată după care s-

a făcut pentru folosirea apei potabile în lipsa contorului.

Opinează că, văzând că a solicitat eliberarea Deciziei Comisiei speciale,

aceeași Comisie, fără convocarea vreunei ședințe, a schimbat decizia.

Mai menționează că la această comisie nu a fost invitat, ci concubina sa

Zaiachina Eliza a asistat, dar care a comunicat că ea nu este proprietara acelui bun

imobil, și că el nu locuiește pe acea stradă, ci doar deține bunul, când de facto

locuiește de aproximativ 10 ani pe altă stradă, și că contorul a fost sustras de

persoane necunoscute.

Afirmă că, la 21 iunie 2016, a primit copia procesului- verbal nr. 4 din 28

aprilie 2016, în care sunt menționați membrii Comisiei speciale, ordinea de zi și sunt

incluse mai multe decizii privind 5 cazuri, printre care și decizia cu privire la cazul

său. Din respectivul proces-verbal derivă că, la baza calcului a servit Actul nr. 1 din

18 aprilie 2016, al cărui conținut este diferit cu cel inclus în tabelul din procesul-

verbal sus numit, adică Actul, copia căruia se anexează cuprinde mențiunea precum

că contorul din spuse a fost furat, iar reclamantul nu locuiește la acea casă și s-a

sigilat. Pe când în procesul-verbal este trecut precum că actul din 18 aprilie 2016

este privitor la folosirea apei potabile în lipsa contorului, ceea ce nu corespunde

realității, dar nici celor relatate de controlor.

Notează că, în procesul- verbal/decizie lipsește temeiul juridic pe care se

bazează decizia, termenul de contestare a deciziei în caz de dezacord. Respectiv,

primind acest proces-verbal la data de 21 iunie 2016, în termenul de adresare în

contencios administrativ de 30 de zile de la data primirii a înaintat această cerere.

Relevă că, la data de 11 iunie 2016, controlorul Turea V. a adus chitanța de

plată la domiciliul reclamantului de pe str. Ștefan cel Mare, 4, ap. 42, cu privire la

plata sumei de 3615,84 lei cu titlu de datorie. De fapt controlorul, de fiecare dată

când venea să îi aducă chitanța de plată pentru imobilul de pe str. I. Vodă, 61, venea

acolo unde locuiește reclamantul.

La 14 iunie 2016, reclamantul a expediat prin oficiul poștal refuzul de a achita

chitanța de plată pentru că încă nu primise decizia comisiei, și intenționa să o atace

în instanța de judecată. Iar potrivit art. 15 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 303 din

13.12.2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, operatorul

e obligat să restituie consumatorilor plățile facturate incorect și să achite despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate din vina sa, în conformitate cu actele legislative și cu alte

acte normative în vigoare.

Prin urmare, consideră actul SA ,,Regia Apă Canal-Orhei” ca fiind ilegal,

întocmit cu încălcări. El a anunțat furnizorul/pârâtul în termen cât mai scurt până la

24 de ore despre sustragerea contorului, după ce au fost sesizat organele de drept,

potrivit art. 3 din Contractul de furnizare a apei potabile încheiat cu furnizorul.

Prin acest act consideră reclamantul că i-au fost lezate drepturile sale,

impunându-se plata pentru ceva ce nu s-a dovedit și nu are un temei juridic la bază,

și nici suport probatoriu.

Crede că s-a luat o decizie în lipsa sa, nu i s-a oferit dreptul de a aduce probe în

favoarea sa, de face careva explicații. În speța dată nu poate fi vorba despre pierderi

de apă, căci și controlorul a constatat lipsa contorului, nu s-a indicat asupra

scurgerilor de apă, or potrivit pct. 68 din Regulamentul - cadru privind folosirea

sistemelor comunale de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Hotărârea

guvernului nr. 656 din 27.05.2002, în cazul când consumatorul nu dispune de

contoare și din rețelele consumatului sunt depistate pierderi (scurgeri) de apă,

furnizorul calculează volumul apei furnizate în funcție de secțiunea conductei, la

care a fost depistată defecțiunea, ținând cont de viteza apei în tronsonul respectiv de

1,5 m/sec și timpul cât au durat scurgerile. Existența pierderilor se înregistrează într-

un proces-verbal, perfectat de reprezentantul furnizorului. Scurgeri de apă nu au fost

depistate, atunci când a venit reclamantul, dar și ulterior controlorul, în fântână de

distribuție a apei nu era cu apă, or vreun proces -verbal în acest sens nu a fost

întocmit.

Solicită suspendarea executării procesului-verbal nr. 4 din 28 aprilie 2016 al

Comisiei speciale din cadrul SA ,,Regia Apă Canal-Orhei” și executării Deciziei

comisiei speciale din 28 aprilie 2016 în partea ce ține de efectuarea recalculării prin

majorarea datoriei în sumă de 3 615,84 lei pentru 223,2 m 3 de apă, calculul fiind

efectuat conform diametrului țevii de 15 mm, pentru perioada de 30 zile a câte 8 ore

pe zi pentru cet. Șlapacovschi Igor, domiciliat în or. Orhei str. Ștefan cel Mare, 4/42

și a achitării chitanței de plată cu suma de 3615.84 lei cu titlu de datorie; anularea

procesului-verbal nr. 4 din 28 aprilie 2016 al Comisiei speciale din cadrul SA ,,Regia

Apă Canal-Orhei” în partea ce se referă la efectuarea recalculării prin majorarea

datoriei în sumă de 3615,84 lei pentru 223, 2 m3 de apă, calculul fiind efectuat

conform diametrului țevii de 15 mm, pentru perioada de 30 zile a câte 8 ore pe zi

pentru cet. Șlapacovschi Igor, proprietarul imobilului amplasat pe str. Ion Vodă 61,

or. Orhei, domiciliat în or. Orhei str. Ștefan cel Mare, 4/42; anularea deciziei

Comisiei speciale din cadrul SA ,,Regia Apă Canal-Orhei”, emise la 28 aprilie 2016,

în partea ce ține de efectuarea recalculării prin majorarea datoriei cu 3615,84 lei

pentru 223,2 m 3 de apă, calculul fiind efectuat conform diametrului țevii de 15 mm,

pentru perioada de 30 zile a câte 8 ore pe zi pentru cet. Șlapacovschi Igor,

proprietarul imobilului amplasat pe str. Ion Vodă 61, or. Orhei, domiciliat în or.

Orhei str. Ștefan cel Mare, 4/42; anularea chitanței de plată, cont 702630 cu datoria

de 3 615,84 lei din motivele expuse mai sus. Restituirea cheltuielilor de judecată pe

care le-a suportat reclamantul pe parcursul examinării prezentei cereri din contul

pârâtului, Regia Apă Canal-Orhei SA, în beneficiului lui Șlapacovschi Igor.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 decembrie 2016, acțiunea a fost

admisă.

S-a anulat procesul-verbal nr. 4 din 28 aprilie 2016 la nr. d/o 2 al Comisiei

speciale din cadrul SA ,,Regia Apă Canal-Orhei” în partea ce se referă la efectuarea

recalculării prin majorarea datoriei în sumă de 3615,84 lei pentru 223, 2 m3 de apă,

calculul fiind efectuat conform diametrului țevii de 15 mm, pentru perioada de 30

zile a câte 8 ore pe zi pentru cet. Șlapacovschi Igor, proprietarul imobilului amplasat

pe str. Ion Vodă, 61, or. Orhei, domiciliat în or. Orhei str. Ștefan cel Mare, 4/42.

S-a anulat Decizia Comisiei speciale din cadrul SA ,,Regia Apă Canal-Orhei”,

emise la 28 aprilie 2016, în partea ce ține de efectuarea recalculării prin majorarea

datoriei cu 3615,84 lei pentru 223,2 m de apă, calculul fiind efectuat conform

diametrului țevii de 15 mm, pentru perioada de 30 zile a câte 8 ore pe zi pentru cet.

Șlapacovschi Igor, proprietarul imobilului amplasat pe str. Ion Vodă 61, or. Orhei,

domiciliat în or. Orhei str. Ștefan cel Mare, 4/42.

S-a anulat chitanța de plată, cont 702630 cu datoria de 3 615,84 lei din

motivele expuse mai sus.

S-a încasa de la SA ,,Regia Apă Canal-Orhei”, în beneficiul lui Șlapacovschi

Igor, suma în mărime de 2000 (două mii) lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 ianuarie 2017, SA ,,Regia

Apă Canal-Orhei” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 27

decembrie 2016, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017 s-a admis apelul

declarat de Societatea pe acțiuni ”Regia Apă-Canal Orhei”, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Orhei din 27 decembrie 2016, și s-a emis o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, întemeiat și legal a fost

emis procesul-verbal și Decizia Comisiei speciale a SA ,,Regia Apă Canal-Orhei”

din 28 aprilie 2016. Or, careva temeiuri prin prisma art. 26 alin.(1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, nu au fost stabilite.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, faptul depunerii plângerii la

Inspectoratul de Poliție Orhei la 18 aprilie 2016 (f. d. 31) de către Zaiachina Eliza

cu privire la faptul sustragerii contorului de apă de la imobilul situat în or. Orhei, str.

Ion Vodă, 61, nu indică asupra faptului ilegalității Actului nr. 1 (f. d.12) din 18

aprilie 2016, care a servit drept temei la emiterea Deciziei Comisiei speciale din

cadrul SA ,,Regia Apă Canal-Orhei” din 28 aprilie 2016.

Reiterează instanța de apel că, instanța de fond greșit a dat apreciere pct. 85 din

Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare,

precum că SA ,,Regia Apă Canal-Orhei” a aplicat apelantului o sancțiune ilegală,

care nu are nici o bază legală.

Astfel, aprecierea instanței de fond cu privire la aceea că, SA ,,Regia Apă

Canal-Orhei” a aplicat apelantului o sancțiune pentru consum fraudulos nu

corespunde realității, deoarece în procesul-verbal din 28 aprilie 2016, este indicat că

a fost examinat actul nr. 1 din 18 aprilie 2016 privind folosirea apei potabile în lipsa

contorului și a fost efectuat recalcularea prin majorarea datoriei în sumă de 3615,84

lei pentru 223,2 m3 de apă pentru folosirea apei în lipsa contorului.

La 20 iulie 2017 Șlapacovschi Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea și anume prevederile pct.111 din Regulamentul cu privire la serviciul

public de alimentare și de canalizare, ignorând prevederile și consecutivitatea

aplicării pct.107 din același Regulament.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 28

martie 2017.

Curtea de Apel Chișinău la 04 mai 2017 a expediat recurentului copia deciziei

motivate a instanței de apel, însă la materialele dosarului lipsește dovada

recepționării acesteia, astfel recursul depus la 20 iulie 2017 este depus în termenul

prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursului declarat de Șlapacovschi Igor, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Șlapacovschi Igor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Șlapacovschi Igor.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Șlapacovschi Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru