2ra-1693/17 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1693/17

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. N.Pasecinic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Bulgac, D.Manole, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecători: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției al RM și Procuratura municipiului

Chișinău (oficiul Buiucani) cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Străisteanu Gheorghe, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 24 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 10 octombrie 2016, reclamantul Străisteanu Gheorghe s-a adresat cu cerere

împotriva Ministerului Justiției al RM și Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău,

solicitînd constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras la răspundere

contravențională (penală) ilegală, prezumția nevinovăției, constatarea încălcării

dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6.1 din Convenția Europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încălcare comisă prin

întocmirea ordonanței din 15 iunie 2015 și aplicarea unei sancțiuni contravenționale

(penale) reclamantului, în lipsa acestuia și a avocatului, prin lipsirea reclamantului

de dreptul de a se apăra, cît și încasarea din contul Procuraturii sect. Buiucani, mun.

Chișinău, a sumei de 23 000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin aplicarea în

privința reclamantului sancțiuni contravenționale (penale) intenționat, vădit ilegal,

prin falsificarea probelor și fabricarea dosarului contravențional la comandă.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la data de 23 mai 2015, a depus

o plîngere la Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău împotriva acțiunilor

ilegale comise de Alexei Cotorobai, plîngerea fiind recepționată de către ofițerul de

poliție Maciuca Sergiu care l-a audiat pe reclamant și recunoscut în calitate de

victimă, însă, ofițerul de poliție Maciuca Sergiu plîngerea nu a înregistrat-o conform

legislației în vigoare, dar a transmis-o ofițerului Dolința Ruslan, care, la rîndul său,

la fel, nu a înregistrat plîngerea din 23 mai 2015, dar a anexat-o la alt dosar și a

falsificat în privința reclamantului un demers sub nr. 01142403 cu privire la pornirea

procesului contravențional, demersul fiind fără dată, fără nume de familie a

persoanei care a depus plîngere, fiind indicată o altă adresă de domiciliu, a mai

indicat doi martori polițiști, colegi de serviciu, dar adresele lor le-a indicat ca fiind

în Ocnița și Briceni și l-a expediat procurorului în Procuratura sect. Buiucani, Belîi

Grigore, pentru sancționarea reclamantului în baza art. 335 Cod contravențional.

Indică Străisteanu Gheorghe că, procurorul Belîi Grigore l-a citat la o altă

adresă de domiciliu decît la cea indicată de către reclamant în plîngere, (mun.

Chișinău, str. Eminescu nr. 6,) unde niciodată nu a locuit, nu a lucrat și în genere nu

cunoaște adresa respectivă.

Prin urmare, nu a primit citația și nu a cunoscut despre procesul

contravențional pornit în privința sa de către procurorul Belîi Grigore. Ultimul, în

lipsa reclamantului, a emis o ordonanță prin care a aplicat reclamantului o sancțiune

în formă de amendă, în mărime de 600 lei. Peste un an de zile, la data de 31 mai

2016, angajații B.C. „Victoriabanc” S.A., unde reclamantul deține cont bancar, l-au

informat că, în baza ordonanței procurorului Belîi Grigore și a încheierii

executorului judecătoresc, pe contul bancar al reclamantului este aplicat sechestru,

întrucît nu a achitat amenda de 600 lei. După ce reclamantul a ridicat de la bancă

documentele privitor la aplicarea sechestrului, a contestat în instanța de judecată

acțiunile ofițerilor de poliție Maciuca Sergiu, Dolința Ruslan și a procurorului Belîi

Grigore. În cadrul examinării și judecării cauzei contravenționale, instanța de

judecată a stabilit cu certitudine că, dosarul contravențional întocmit în privința lui

Străisteanu Gheorghe a fost fabricat, falsificat în totalmente de ofițerii de poliție

Maciuca Segiu, Dolința Ruslan și procurorul Belîi Grigore, fapt confirmat prin

hotărîrea Judecătoriei sect. Buiucani, mun. Chișinău din 08 septembrie 2016, în care

este indicat că: „nu există faptul contravenției”. Hotărîrea menționată a devenit

irevocabilă prin necontestare, deoarece persoanele nominalizate mai sus au

recunoscut fabricarea dosarului contravențional și nu au contestat hotărîrea primei

instanțe.

Susține Străisteanu Gheorghe că, printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă

s-a stabilit că acesta a fost tras la răspundere contravențională (penală) și sancționat

ilegal, contrar prevederilor Codului contravențional, prin falsificarea unui demers

privind pornirea procesului contravențional și a ordonanței prin care s-a aplicat

sancțiunea contravențională penală), acte juridice întocmite în lipsa reclamantului,

în lipsa unui avocat, fără explicarea drepturilor și obligațiunilor, iar ca urmare i-a

fost încălcat grav dreptul fundamental prevăzut de Constituția RM și Convenția

Europeană, - dreptul de a nu fi tras la răspundere contravențională (penală), contrar

prevederilor legislației în vigoare, prezumția nevinovăției, încălcare care cade sub

incidența art. 6.1 din Convenția Europeană.

Indică reclamantul că, reieșind din faptul că, ordonanța emisă de procuror în

baza căreia a fost sancționat contravențional (penal) a fost întocmită în lipsa

reclamantului, cu date eronate, false, lipsindu-l intenționat de dreptul de a fi apărat

de un avocat, de a prezenta probe, cereri, plîngere, declarații, i-au fost încălcate grav

drepturile prevăzute de Constituția RM și Convenția Europeană, or, la întocmirea

ordonanței menționate, reclamantul nu a avut parte de un proces echitabil în

conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției fapt confirmat și prin hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 08 septembrie 2016. Ca rezultat,

reclamantul a fost tras la răspundere contravențională (penală) ilegal, a fost frustrat

puternic, a avut emoții negative, a suportat cheltuieli contestînd acțiunile ilegale ale

agentului constatator Belîi Grigore, participînd la ședințele de judecată, a avut nervi,

stresuri, dureri, afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți, demoralizare,

descurajare, hedonism - limitarea de a se bucura de plăcerea vieții, de satisfacții

spirituale și materiale.

Menționează reclamantul că, avînd în vedere că, răspunderea pentru

prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de

către instanța de judecată, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei, ținându-

se cont de persoana reclamantului și de măsura în care compensația respectivă poate

să-i aducă satisfacție. Prin urmare, la caz sunt aplicabile prevederile art. 1405 Cod

civil „răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de

urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată”. Astfel, instanța de

judecată urmează să determine că, prin tragerea la răspundere contravențională

ilegală, reclamantului i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 53 din Constituție, iar

suferințele psihice provocate trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Relevă reclamantul că, în perioada examinării cauzei contravenționale, a fost

obligat să se prezinte la ședințele de judecată, să scrie explicații, să depună mărturii,

declarații, să demonstreze nevinovăția sa, i-a fost sechestrat(blocat) contul bancar.

Împrejurările respective denotă clar că, în urma pornirii procesului contravențional,

prin acțiunile ilegale ale agentului constatator, i-a fost încălcat dreptul de nu fi

învinuit ilegal, în lipsa unei fapte contravenționale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 24 ianuarie 2017,

acțiunea înaintată de Străisteanu Gheorghe a fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Împotriva hotărîrii instanței de fond, la data de 25 ianuarie 2017, a declarat

apel Străisteanu Gheorghe, solicitînd casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii integral în sensul invocat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de Străisteanu Gheorghe, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 24 ianuarie 2017.

La 24 iulie 2017 Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei din

29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare

au fost adoptate cu încălcarea normelor de drept material, instanța de judecată a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Remarcă că, instanțele ierarhic inferioare au ignorat intenționat toate probele,

toate prevederile legislației în vigoare, inclusiv hotărârea Plenului Curții Supreme

de Justiție nr.06 din 11 noiembrie 2013, privind procedura de judecare a cauzelor

civile în ordine de apel și Recomandările CEDO.

Mai mult ca atît, indică recurentul că hotărârea judecătorească se pronunță în

numele Legii, trebuie să fie legală, întemeiată și să conțină răspunsuri la toate

pretențiile.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursului declarat de Străisteanu Gheorghe, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Străisteanu Gheorghe.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru