2rh-160/17 — restabilirea in functie, incasarea salariului si restituirea sumelor banesti

prima instanță: V. Negru dosar nr.2rh-160/17

instanța de apel: S. Arnăut, G. Crețu, D. Manole

instanța de recurs: M. Cernat, N. Clima, V. Arhip

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând cererea de revizuire depusă de către Paladii Liuba,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paladii Liuba

împotriva Societății pe Acțiuni „Monolit” cu privire la restabilirea în funcție, încasare

salariului și restituirea sumelor bănești,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2010, prin care

a fost restituită cererea de recurs depusă de Paladii Liuba,

c o n s t a t ă:

La 22 decembrie 2009, Paladii Liuba a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Monoit” cu privire la restabilirea în funcție, încasare salariului și

restituirea sumelor bănești.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că din luna decembrie 1987 și până la

20 august 1993 activat în cadrul SA „Monolit” în funcție de contabil-șef.

Menționează că a fost concediată de la serviciu în baza art. 263 alin. 1 din Codul

muncii, însă a fost restabilită în funcție în baza hotărârii Prezidiumului Judecătoriei

Supreme a Republicii Moldova din 29 mai 1995, și ordinului SA „Monolit” nr. 62-c

din 12 iunie 1995.

Astfel, a activat până la data de 19 septembrie 1995, când conform ordinului nr.

42 din 18 septembrie 1995 a fost concediată în baza art. 38 alin. 1 din Codul muncii.

Susține că considerând ordinul nr. 42 din 18 septembrie 1995 ilegal l-a contestat

în instanța de judecată, însă prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mu. Chișinău din 10

februarie 1998, menținută prin decizia Tribunalului mun. Chișinău din 27 mai 1998 și

decizia a Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 1998, acțiunea a fost respinsă.

Astfel, la 09 octombrie 1998 s-a adresat cu o plângere Procurorului General al

RM și invocând dezacordul cu hotărârile instanțelor judecătorești a solicitat

examinarea materialelor cauzei și anularea hotărîrilor instanțelor de judecată, însă ca

răspuns Procuratura Generală i-a comunicat că materialele dosarului au fost examinate

și nu este motiv de a interveni cu recurs în instanța de judecată.

1

Relatează că recent în urma unei convorbiri cu un membru al SA „Monolit” a

înțeles că administrația SA „Monolit” intenționat, a procedat în așa fel ca dânsa să

piardă procesul.

Solicită Paladii Liuba, restabilirea în funcția de contabil-șef al Filialei nr. 56 a

SA „Monolit” începând cu data de 19 septembrie 1998, încasarea salariului pentru

toată perioada lipsei forțate de la lucru ținându-se cont de coeficientul de indexare a

mijloacelor bănești.

La data de 28 ianuarie 2010, Paladii Liuba a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Monolit” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul administrației Filialei nr. 56 a SA

„Monolit” nr. 42 din 18 septembrie 1995 a fost concediată din funcția de contabil-șef

în baza art. 38 alin. 1 din Codul muncii.

Nefiind de acord cu ordinul de concediere l-a contestat în instanța de judecată

iar la 30 ianuarie 1997 s-a adresat cu o cerere către administrația și comitetul sindical

al Filialei nr. 56 a SA „Monolit”, solicitând calcularea și achitarea sumei neachitate

pentru perioada concediului nefolosit în anii 1994-1995, dar la solicitarea adresată nu a

primit nici un răspuns.

Totodată a solicita achitarea salariului pentru lunile iulie, august și perioada 1-19

septembrie 1995, însă nici această solicitare nu a fost satisfăcută din motivul lipsei

mijloacelor financiare.

Mai indică reclamanta că la data de 27 martie 1996, s-a adresat cu o cerere în

instanța de judecată împotriva SA „Monolit” solicitând achitarea premiului pentru

rezultatele muncii și a stagiului de muncă neîntrerupt în perioada 20 august 1994 – 01

ianuarie 1996, iar prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03

octombrie 1996, SA „Monolit” a fost obligată să-i achite suma de 502,78 bani.

Susține că întrucât hotărârea judecătorească nu a fost executată, s-a adresat

repetat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Monolit” solicitând restituirea

sumei - indemnizației pentru concediul nefolosit pe perioada 20 august 1994 - 20

august 1995, salariului neachitat pentru perioada iulie, 1-19 septembrie 1995, repararea

prejudiciului pentru neachitarea la timp a salariului și încasarea sumelor solicitate

ținându-se cont de coeficientul de inflație conform legislație in vigoare.

Prin hotărârea Judecătoriei sect. Buiucani mun. Chișinău din 04 iunie 1997,

menținută prin acțiunea a fost respinsă.

Ulterior, prin decizia Tribunalului Chișinău din 17 noiembrie 1998, acțiunea a

fost admisă parțial, iar prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 10

februarie 2000, acțiunea a fost respinsă.

Susține reclamanta că în consecință s-a adresat cu o cerere Procurorului General

al Procuraturii RM pentru a examina materialele cauzei și a interveni cu recurs, însă ca

răspuns a fost informată că calculele au fost efectuate corect iar decizia este întemeiată.

Invocă că recent în urma unei convorbiri cu un membru al SA „Monolit” i-a fost

comunicat că administrația SA „Monolit” a depus multe eforturi pentru ca dânsa să nu

aibă câștig de cauză.

Solicită Paladii Liuba, restituirea sumelor neachitate conform legislației în

vigoare la momentul pe toată perioada de neachitare ținându-se cont de coeficientul de

indexare.

2

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 februarie 2010,

cererea de chemare în judecat depusă de Paladii Liuba împotriva SA „Monolit” cu

privire la restabilirea în funcție și încasarea salariului și cererea de chemare în judecată

depusă de Paladii Liuba împotriva SA „Monolit” cu privire la încasarea sumelor

bănești neachitate de angajator au fost conexate într-o singură procedură.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 februarie 2010

procesulîn cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Paladii Liuba

împotriva SA „Monolit” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului și a

sumelor bănești a fost încetat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2010, a fost respins recursul

declarat de Paladii Liuba și menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 26 februarie 2010, prin care procesul a fost încetat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2010, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Paladii Liuba împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 27 aprilie 2010.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2010, a fost

restituită cererea de recurs depusă Paladii Liuba, fiindu-i remise Liubei Paladii cererea

de recurs cu toate documentele anexate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06 iulie 2011 a fost respinsă ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Paladii Liuba împotriva încheierii

Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2010.

La data de 20 iunie 2017, Paladii Liuba a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2010, solicitând admiterea

cererii de revizuire, rejudecarea cauzei, admiterea acțiuni în sensul formulat și

constatarea nulității Regulamentului Comitetului de conducere a SA „Monolit”,

aprobat la 20 iunie 1995 de președintele Consiliului de observatori, Regulamentului

filialei SA „Monolit” aprobat de președintele Consiliului de observatori a SA

„Monolit” la 20 iunie 1995 și adresării directorului Filialei nr. 56 a SA „Monolit ”, V.

Stanchevici către contabilul-șef al SA „Monolit” V. Gavrilova cu acordul dat și

semnătura pusă pe data de 15 iulie 1995.

În motivarea cererii de revizuire cu referire la prevederile art. art. 449 lit. b), c)

CPC, Paladii Liuba a invocat că recent, la 15 aprilie 2017 a cunoscut de la o persoană

ce a activat în cadrul SA „Monolit” despre faptul că Regulamentul SA „Monolit”

prezentat în cadrul examinării cauzei și care a fost pus la baza hotărârii din 11

februarie 1998 nu a existat și nici nu a fost aprobat.

Indică Paladii Liuba că luând cunoștință de materialele cauzei a aflat că în

cadrul examinării cauzei au fost prezentate două Regulamente ale filialei SA

„Monolit” în redacții diferite.

Astfel, primul Regulament aprobat de Consiliul de observatori a SA „Monolit”

la 06 iulie 1993 a fost prezentat în ședința Curții Supreme a RM, când prin decizia din

14 februarie 1996 a fost anulată hotărârea Judecătoriei sect. Buiucani mun. Chișinău

din 14 decembrie 1995 și restabilită dânsa în funcția de contabil șef.

Conform prevederilor pct. 5.8 și 7.4 din Regulamentul menționat directorul

filialei angajează și numește în funcție persoane în limitele competenței. Directorul și

directorul tehnic al filialei angajează și concediază directorul general al societății.

3

Al doilea Regulament al filialei SA „Monolit” aprobat de Consiliul de

observatori a SA „Monolit” la 20 iunie 1995 a fost prezentat la Judecătoria Buiucani

mun. Chișinău în ședința de judecată din 11 februarie 1995 când a fost pronunțată

hotărârea.

Iar, potrivit pct. 5.3 și 5.5 al acestui Regulament, Directorul filialei și directorul

tehnic (la propunerea directorului filialei) este angajat și eliberat din funcție de către

Directorul General. Directorul filialei stabilește efectivul lucrătorilor filialei, angajează

și eliberează din funcție lucrători în corespundere cu programul de lucru.

Susține că despre prevederile Regulamentului SA „Monolit” aprobat la 06 iulie

1993 atât în cadrul examinării cauzei, cât și în hotărârile Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 14 decembrie 1995 și 23 mai 1996 nu s-a menționat nimic, punându-se

accentul doar pe ordinul SA „Monolit” nr. 79 din 06 iulie 1995.

Prin urmare, consideră că materialele prezentate de pârâți în cadrul examinării

cauzei și care au fost puse la baza adoptării hotărîrilor judecătorești sunt contrare

legislației muncii.

La data de 14 iulie 2017, Paladii Liuba a depus cerere de revizuire suplimentară

prin care din motivele invocate în cererea de revizuire inițială a solicitat suplimentar la

cerințele înaintate anterior casarea deciziei irevocabile a Curții de Apel Chișinău din

15 septembrie 1998 pe cauza civilă nr. 2-2639/1995, 2-1076/2000 și deciziei

irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2000 pe cauza civilă nr. 2-

1000/1997 (f. d. 107-109)

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată

și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuenta Paladii Liuba cu referire la dispozițiile art. 449

lit. lit. b), c) CPC, a invocat că recent i-a devenit cunoscut faptul că materialele

prezentate de SA „Monilit” în cadrul examinării cauzei și care au fost reținute de

instanță ca probe justificative la adoptarea hotărârilor judecătorești sunt contrare

legislației muncii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, reține că în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul

în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu

au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înțeles că

circumstanțele sau faptele menționate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunțarea

hotărârii, iar revizuentul nu putea ști despre aceste circumstanțe anterior pronunțării

hotărârii, revizuirea căreia se cere.

Totodată, potrivit art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care

instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în

proces.

4

Colegiul remarcă că redeschiderea procesului în temeiul art. 449 lit. c) CPC,

poate fi posibilă doar cu condiția că prin hotărârea sau decizia emisă, instanța s-a expus

în privința drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces ca participanți,

lezându-le astfel în drepturi - fapt ce urmează a fi confirmat în instanța de judecată prin

prezentarea probelor.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că circumstanțele descrise în

cererea de revizuire nu corespund exigențelor art. 449 lit. lit. b), c) al CPC, aspect ce

indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate

de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în

cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ conchide că revizuenta Paladii Liuba în cererea de revizuire nu a invocat

nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate

solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce țin de fondul cauzei.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o

violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să

fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului o

parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre

altele, ca atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v.

Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Independent de cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a remarca și faptul că

cerințele înaintate în cererea de revizuire cu referire la casarea deciziei irevocabile a

Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 1998 pe cauza civilă nr. 2-2639/1995, 2-

1076/2000 și deciziei irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2000 pe

cauza civilă nr. 2-1000/1997, nu țin de competența Curții Supreme de Justiție.

5

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Paladii

Liuba, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2010, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paladii Liuba împotriva Societății

pe Acțiuni „Monolit” cu privire la restabilirea în funcție, încasare salariului și

restituirea sumelor bănești.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

6