2ra-1728/17 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1728/17

prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău – I.Barbacaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, A.Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Marus Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Municipală „Regia Comunal-Locativă Ciorescu” împotriva lui Marus Victor privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Marus Victor și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 05 mai 2016, Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Ciorescu”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marus Victor privind încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că, Marus

Victor în calitate de locatar, până la 01 martie 2016 a acumulat datoria la plata

serviciilor comunale prestate de către ÎM „Regia Comunal-Locativă Ciorescu” în

sumă de 832 lei.

Menționează că, pârâtul refuză benevol să achite datoria, ceea ce duce la

încasarea forțată a datoriei.

Solicită, ÎM „Regia Comunal-Locativă Ciorescu”, încasarea de la Marus Victor

a datoriei în sumă de 832 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016,

cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Regia Comunal-Locativă Ciorescu”

1

împotriva lui Marus Victor privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, a

fost admisă integral. S-a încasat de la Marus Victor în beneficiul ÎM „Regia

Comunal-Locativă Ciorescu” suma de 832 lei cu titlu de datorie la plata serviciilor

comunale și taxa de stat în sumă de 270 lei, în total suma de 1102,59 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Marus Victor la 01 decembrie

2016 a depus apel, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016, emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemarea în judecată depusă de către ÎM „Regia

Comunal-Locativă Ciorescu” să fie respinsă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, s-a respins apelul

declarat de Marus Victor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 28 noiembrie 2016.

La 12 iulie 2017, Marus Victor a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia Curții de Apel Chișinău

din 11 aprilie 2017, considerând-o ilegală și care urmează a fi casată în temeiul art.

432 alin. (2) CPC.

Menționează că, împreună cu familia compusă din 5 persoane este coproprietarul

bunului imobil amplasat pe str. Minerilor 8 corn. Ciorescu, mun. Chișinău și

locuiește în acest imobil din anul 1991.

În anul 2002, autoritatea publică locală a construit rețea de apeduct pe strada

unde locuiește, ulterior fiecare și-a tras în gospodărie rețeaua de apeduct de livrare a

apei, dar nu aveau rețea de canalizare centralizată, apa uzată fiind evacuată într-o

groapă săpată în gradină, iar când aceasta se umplea făcea comandă la serviciul ÎM

„Regia Comunal-Locativă Ciorescu” și deșeurile se evacuau contra plată.

La fel, menționează că, intimatul i-a calculat datorii din anul 2001, adică pe viitor

pe un an și ceva înainte, dar în perioada anilor 2001-2002 apeduct nici nu au avut.

Susține că, la rețeua de apeduct a fost conectat în luna iunie 2002, și ulterior,

începând cu luna iulie 2002, deja a achitat de 2 ori pentru aceiași lună, însă intimata

i-a întors indicii consumului de apă înapoi. Mai indică și faptul că, în perioada anilor

2002 - 2006 intimata intenționat îi făcea calcule mai mari decât indicii contorului de

apă instalat la casă și astfel i s-au creat datorii. În acestă ordine de idei indică că,

reprezentanții ÎM „Regia Comunal-Locativă Ciorescu” nu-i primeau achitările sale,

fiindcă ultimul nu era de acord să achite indicii consumului prezentat spre plată, care

invocă că erau de 2 ori mai mari decât indicii reali ai contorului de apă instalat.

Menționează faptul că, intimatul în luna mai 2013 deja i-a calculat spre plată un

consum de 29 m3, iar indicii a contorului la acel moment fiind de - 334 m3, în luna

iulie 2013, i s-au calculat 13 m3 cu indicii 353 m3 a contorului indicați în avizul de

2

plată. Astfel, indică că a ajuns la situația că a achitat de 2 ori un volum de 339 m3 în

6 ani și 3 luni în sumă de 2103,80 lei. În asemenea situație volumul consumului de

apă se achita, iar datoriile de apă creșteau.

Susține că, între recurent și intimată nu este încheiat vreun contract de livrare a

apei potabile, serviciu de care acesta se folosește, iar un asemenea serviciu comunal

ca evacuarea apelor uzate intimata nu-i prestează, prin urmare consideră că este

neîntemeiată prezenta acțiune.

Consideră că, argumentele invocate de instanța de fond și instanța de apel sunt

neîntemeiate și în contradicție cu circumstanțele cauzei și respingerea cererii de apel

de către Curte de Apel Chișinău a dus la încălcarea drepturilor sale garantate de art.

6 Convenția CEDO, la judecarea în mod echitabil a cauzei.

La 12 septembrie 2017, ÎM „Regia Comunal-Locativă Ciorescu” a depus

referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de către Marus Victor, ca

fiind inadmisibil (f.d. 136-138).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 11

aprilie 2017 (f.d. 111-118), fiind expediată în adresa părților prin scrisoarea de

însoțire a Curții de Apel Chișinău la 27 iunie 2017 (f.d. 120), confirmarea privind

recepționarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat prevederilor

legale, declarând recursul la 12 iulie 2017 (f.d. 122-127).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

3

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Marus Victor, este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe.

Prin urmare, alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Marus Victor, ca fiind inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de către Marus Victor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5