3ra-426/17 — cu privire la anularea actelor administrative

3ra-426/17 — cu privire la anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Hrapacov nr. 3ra-426/17

instanța de apel: G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc

DECIZIE

20 septembrie2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare și Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

„Tomai – Vinex” Societate pe Acțiuni și Întreprinderii cu Capital Străin

„Bulgari Winery” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului de

Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice și Ministerului Agriculturii și

Industriei Alimentare cu privire la anularea actelor administrative

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 6 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice și menținută

hotărârea primei instanțe

constată:

La 14 februarie 2016, SC „Tomai - Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery”

SRL au depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Stat

pentru Supravegherea Producției Alcoolice și Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii au invocat că la 25 ianuarie 2016 de către Inspectoratul

de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice a fost efectuat un control

inopinat al activității întreprinderilor SC „Tomai – Vinex” SA și

ÎCS „Bulgari Winery” SRL în urma căruia au fost întocmite actele sub nr. 6 și 7, în

legătură cu constatarea faptului precum că SC „Tomai – Vinex” SA și

ÎCS „Bulgari Winery” SRL au produs și exportat vin alb spumant cu denumirea

„Prosecco Cassara” și „Prosecco Pronto” cu încălcarea prevederilor art. 25 și 27

din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, Acordului între Uniunea

1

Europeană și Republica Moldova privind protecția reciprocă a indicațiilor

geografice pentru produsele agricole și alimentare, art. 25 alin. (3) și (4) din Legea

nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a

conformității, art. 25 din Legea nr. 66 din 27 martie 2008 privind protecția

indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale

garantate și Titlului VIII al Reglementării tehnice „Organizarea pieței vitivinicole”

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 356 din 11 iunie 2015.

Menționează că tot la 25 ianuarie 2016, au fost emise și prescripțiile nr. 6 și

7 potrivit cărora SC „Tomai – Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL le-a fost

interzis de a produce și de a plasa pe piață produse vitivinicole cu denumirea

„Prosecco”.

Indică că la 29 ianuarie 2016 s-au adresat către Ministerul Agriculturii și

Industriei Alimentare al RM cu cerere prealabilă solicitând anularea prescripțiilor

nr. 6 și 7 din 25 ianuarie 2016.

Prin răspunsurile nr. 21/2-49/30 și 21/2-47/29 din 8 februarie 2016, cererile

lor au fost respinse, mai mult Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al

RM a emis decizii proprii prin care a interzis ÎCS „Bulgari Winery” SRL de a

utiliza denumirea „Prosecco Cassara”, iar SC „Tomai – Vinex” SA denumirea

„Prosecco Pronto”

Consideră că actele de control și prescripțiile emise de Inspectoratul de Stat

pentru Supravegherea Producției Alcoolice și Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare al RM, au fost întocmite cu încălcarea legii, competenței și procedurii

stabilite.

Susține că Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice

și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al RM au încălcat competența,

deoarece organele respective nu sunt împuternicite de a interzice utilizarea

denumirii pentru marcarea produselor vitivinicole, care se consideră indicații

geografice sau denumiri de origine a produsului.

Totodată, menționează că doar persoana fizică sau juridică a căror interese

au fost prejudiciate în legătură cu utilizarea denumirii pentru marcarea produselor

vitivinicole, care se consideră indicații geografice sau denumiri de origine a

produsului este în drept să ceară interzicerea utilizării acestei denumiri sau

indicații.

În context, notează că prescripțiile Inspectoratului de Stat pentru

Supravegherea Producției Alcoolice au fost emise cu încălcarea procedurii.

Referindu-se la prevederile art. 29 alin. (1) și (2) din Legea privind controlul

de stat asupra activității de întreprinzător susține că prescripțiile organelor de

control nu pot conține careva interdicții, ci doar recomandări și termenul de

lichidare a încălcărilor.

Consideră că Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al RM au ignorat și

prevederile art. 7 al Acordului între Republica Moldova și Uniunea Europeană

privind protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare,

deoarece conform prevederilor acestui acord tuturor producătorilor vitivinicoli

autohtoni a fost acordat termen de 5 ani, până în anul 2018, pentru excluderea

2

denumirilor și sintagmelor incluse în acord, inclusiv și denumirea „Prosecco”, fapt

confirmat de Ministerul Economiei în scrisoarea nr.09/3-6918 din 28 decembrie

2015, adresată ÎCS „Bulgari Winery” SRL.

Concretizează că Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al RM nu a

luat în considerație și acel fapt că SC „Tomai – Vinex” SA utilizează denumirea

„Prosecco Pronto” în baza contractului de licență nr. N2BW-TV/2014 din

20 octombrie 2014, încheiat cu compania vitivinicolă ÎCS „Bulgari Winery” SRL.

Explică că denumirea Pronto este înregistrată în calitate de marcă comercială

în clasa 33 a clasificărilor internaționale a mărfurilor și serviciilor (băuturi

alcoolice) în favoarea ÎCS „Bulgari Winery” SRL care este titularul acestei

denumiri începând cu 18 iulie 2014.

Mai argumentează că concluziile expuse în actul de control întocmit în

privința ÎCS „Bulgari Winery” SRL cu privire la utilizarea etichetelor produselor

finale cu cuvintele „Prodotto in Italia” sunt nefondate, deoarece după tipărirea în

mod greșit a acestora, au fost utilizate la insistența lor de aceiași tipografie.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 47, 49, 54, 56 din Legea cu

privire la protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților

tradiționale garantate, art. 301-302 al Acordului încheiat între Republica Moldova

și Uniunea Europeană privind protecția indicațiilor geografice ale produselor

agricole și alimentare, art. 29, 30 din Legea privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător, art. 11, 16, 17, 19, 21 din Legea contenciosului

administrativ, art. 12, 32, 38, 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea prescripției nr. 6 din 25 ianuarie 2016,

potrivit căreia a fost interzis SC „Tomai – Vinex” SA începând cu 25 ianuarie

2016 de a fabrica și plasa pe piață produsele vitivinicole cu denumirea „Prosecco”

și prescripția nr. 7 din 25 ianuarie 2016, potrivit căreia a fost interzis

ÎCS „Bulgari Winery” SRL începând cu 25 ianuarie 2016 de a fabrica și plasa pe

piață produsele vitivinicole cu denumirea „Prosecco”, anularea deciziilor formulate

în răspunsurile Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al RM cu

nr. 21/2-49/30 și nr. 21/2-47/29 potrivit cărora a interzis ÎCS „Bulgari Winery”

SRL de a utiliza denumirea „Prosecco Cassara” iar SC „Tomai – Vinex” SA

denumirea „Prosecco Pronto”.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Comrat din 27 aprilie 2016, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 24 iunie 2016, acțiunea a fost admisă,

au fost anulate integral, ca ilegale în fond emise contrar prevederilor legii, cu

încălcarea competenței și cu încălcarea procedurii stabilite, prescripțiile

Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice nr. 6 și 7 din

25 ianuarie 2016, conform cărora SC „Tomai – Vinex” SA și

ÎCS „Bulgari Winery” SRL s-a interzis începând cu 25 ianuarie 2016 de a produce

și plasa pe piață produse vitivinicole cu denumirea „Prosecco” având în vedere

modificările incluse în prescripții în baza ordinului șefului Inspectoratului de Stat

pentru Supravegherea Producției Alcoolice nr. 17 din 10 martie 2016 și deciziile

formulate în răspunsurile Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare din

3

8 februarie 2016 cu nr. 21/2-49/30 și 21/2-47/29, conform cărora a fost interzis

SC „Tomai – Vinex” SA folosirea denumirii „Prosecco Pronto”, iar

ÎCS „Bulgari Winery” SRL folosirea denumirii „Prosecco Cassara”.

A fost încasat în mod solidar de la Inspectoratul de Stat pentru

Supravegherea Producției Alcoolice și Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare al Republicii Moldova în beneficiul ÎCS „Bulgari Winery” SRL suma

de 6214,90 lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor judecătorești în cadrul

procedurii de executare a încheierii din 22 februarie 2016.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 6 octombrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al RM și

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice și menținută

hotărârea primei instanțe.

La 26 decembrie 2016, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al

Republicii Moldova și Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Obiectează că instanțele ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. 33

alin. (1), (2), lit. (c), alin. (3) lit. (c) și (e), art. 25 alin. (5), lit. (a) și (c) din Legea

viei și vinului.

Indică că instanțele au reținut că Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea

Producției Alcoolice nu era în drept să interzică plasarea pe piață a produselor

vitivinicole, deoarece această prerogative nu este prevăzută expres de Legea viei și

vinului.

Consideră recurenții această abordare absolut incorectă având în vedere că în

esența sa, acțiunea de „plasare pe piață” este echivalentă cu acțiunea

„comercializare”.

Invocând prevederile Legii privind activitatea de reglementare tehnică, a

Legii privind activitatea de evaluare a conformității, art. 2 din Legea cu privire la

stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale legislației privind siguranța

alimentelor, este evident că SC „Tomai – Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL

prin fabricarea și exportarea în Statele Unite ale Americii și Federația Rusă a

produselor vitivinicole în a căror denumire era utilizată indicația geografică

„Prosecco”, au plasat aceste produse pe piață, le-au oferit prin vânzare, pentru a fi

distribuite și consumate, adică le-au comercializat sau au practicat o activitate de

comercializare.

Explică că efectul prescripțiilor nr. 6 și 7 din 25 ianuarie 2016, constă în

interzicerea plasării pe piață a produselor vitivinicole cu denumirea „Prosecco”

începând cu data de 25 ianuarie 2016, acestea nu se referă la un lot anume, chiar

dacă denumirea generică a actului contestat este „prescripție de interzicere a lotului

de produse”, prescripțiile în cauză interzic intimaților orice comercializare

ulterioară a produselor ce conțin în denumirea sa cuvântul „Prosecco”.

4

Astfel, motivarea instanțelor precum că prescripțiile contestate se referă la

niște loturi care deja au fost realizate este lipsită de sens.

În opinia recurenților prin admiterea acțiunii intimaților și respingerea cererii

de apel instanțele au neglijat obligațiunile Republicii Moldova ce decurg din

prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană

și Aranjamentului de la Lisabona privind protecția indicațiilor locului de origine a

produselor și înregistrarea lor internațională.

Având în vedere prevederile art. 297 alin. (3), 299 alin. (1), 301 din Acordul

de Asociere, art. 2 alin. (2), 8 al Angajamentului de la Lisabona, rezultă că

Republica Moldova, prin intermediul organelor sale specializate, este obligată să

întreprindă toate măsurile necesare în scopul protejării indicațiilor geografice, să

prevină și să oprească utilizarea ilegală a acestora. Organul specializat al

Republicii Moldova care are misiunea de a preveni și opri utilizarea ilegală a

indicațiilor geografice protejate este Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea

Producției Alcoolice. Normele actelor internaționale demonstrează o dată în plus

că prescripțiile nr. 6 și 7 au fost emise întemeiat și cu suport legal.

În acest context, precizează că instanțele au interpretat eronat prevederile

Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și Angajamentul de la Lisabona.

Evidențiază că din prevederile Acordului de Asociere și cele ale

Aranjamentului de la Lisabona rezultă clar că Guvernul este obligat să întreprindă

toate măsurile administrative și judiciare necesare în vederea protejării indicațiilor

geografice prevăzute de aceste acte internaționale.

Mai mult, Aranjamentul de la Lisabona specifică în pct. 8 că autoritățile

competente ale statului, trebuie să acționeze din oficiu sau la cererea procuraturii în

asemenea cazuri, în acest context urmează să studieze minuțios normele legale

invocate și felul în care judecătorii instanțelor de fond și apel manipulează cu

aceste prevederi.

Subliniază că instanțele au denaturat probele prezentate de Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare și anume scrisoarea Ministerului Afacerilor

Externe și Integrității Europene nr. IE 02/353/4257 din 8 aprilie 2016, folosind

sintagme scoase din contextul documentului respectiv.

La fel, consideră că neîntemeiat a fost admisă solicitarea intimaților cu

privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu executarea încheierii din

22 februarie 2016, or reieșind din prevederile art. 30 alin. (3) din Legea privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, contestația depusă suspendă

decizia de aplicare a sancțiunii, prin urmare SC „Tomai – Vinex” SA și

ÎCS „Bulgari Winery” SRL nu erau obligați să intenteze procedura de executare.

La 25 aprilie 2017, Agenția de Stat pentru Protecția Intelectuală a RM a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului depus

de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova și

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 1 noiembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

5

(f. d. 222 vol. I) și care a fost recepționată de către recurenți la 3 noiembrie 2016

(f. d. 224, 226 vol. I).

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 6 octombrie 2016,

în termenul legal.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 aprilie 2017, recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Inspectoratul de Stat

pentru Supravegherea Producției Alcoolice, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Inspectoratul

de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice, de a casa integral decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu

privire la respingerea acțiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, în temeiul unei note informate prezentate de

către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a RM nr. 90 din 21 ianuarie

2016 (f. d. 50-66), Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice, a efectuat, la 25 ianuarie 2016, un control inopinat tematic la

SC „Tomai – Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL, în vederea utilizării

abuzive a denumirii „Prosecco”.

În urma controlului efectuat, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea

Producției Alcoolice a constatat că SC „Tomai – Vinex” SA în perioada

3 noiembrie 2014 – 29 octombrie 2015 a exportat în Federația Rusă 152880 sticle

de vin spumant alb „Prosecco Pronto” cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea

viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006 și Acordului de Asociere între Uniunea

Europeană și Republica Moldova cu privire la protecția indicațiilor geografice ale

produselor agricole și alimentare semnat la 26 iunie 2012, în vigoare din 1 aprilie

2013, art. 25 din Legea nr. 66 din 27 martie 2008 privind protecția indicațiilor

geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate și

Capitolului VIII al Reglementării tehnice „Organizarea pieței vitivinicole”

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 356 din 11 iunie 2015, în acest sens fiind

emis actul de control inopinat nr. 6 și prescripția de interzicere a lotului de produse

nr. 6, prin care SC „Tomai – Vinex” SA a fost interzisă fabricarea și plasarea pe

piață a produselor vitivinicole cu denumirea „Prosecco”, începând cu 25 ianuarie

2016 (f. d. 9-10, 11).

Totodată, în urma controlului inopinat efectuat la ÎCS „Bulgari Winery”

SRL, s-a stabilit că ultima a fabricat și exportat 14400 sticle de vin spumant alb

„Prosecco Cassara” cu încălcarea prevederilor art. 25 și 27 din Legea viei și

vinului nr. 57 din 10 martie 2006, Acordului între Uniunea Europeană și Republica

Moldova cu privire la protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și

6

alimentare, art. 25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind

activitățile de acreditare și evaluare a conformității, art. 25 din Legea nr. 66 din

27 martie 2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și

specialităților tradiționale garantate și Capitolului VIII al Reglementării tehnice

„Organizarea pieței vitivinicole” aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 356 din

11 iunie 2015, de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice fiind emis actul de control inopinat nr. 7 și prescripția de interzicere a

lotului de produse nr. 7, prin care ÎCS „Bulgari Winery” SRL, la fel, a fost

interzisă fabricarea și plasarea pe piață a produselor vitivinicole cu denumirea

„Prosecco”, începând cu 25 ianuarie 2016 (f. d. 15-16, 17).

Nefiind de acord cu prescripțiile Inspectoratului de Stat pentru

Supravegherea Producției Alcoolice, la 29 ianuarie 2016 SC „Tomai – Vinex” SA

și ÎCS „Bulgari Winery” SRL s-au adresat cu cereri prealabile către Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare cu privire la anularea prescripțiilor de

interzicere a lotului de produse nr. 6 și nr. 7 din 25 ianuarie 2016 (f. d. 12-13,

15-16).

Prin răspunsurile Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 21/2-

49/30 și respectiv, nr. 21/2-47/29 din 8 februarie 2016, cererile menționate au fost

respinse, fiind indicat că SC „Tomai – Vinex” SA se interzice utilizarea denumirii

„Prosecco Pronto”, iar ÎCS „Bulgari Winery” SRL se interzice utilizarea denumirii

„Prosecco Cassara” (f. d. 14, 20).

Prin ordinul șefului Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice, Andrei Gurin nr. 17 din 10 martie 2016, din prescripțiile nr. 6 și nr. 7

din 25 ianuarie 2016, emise în cadrul controlului inopinat efectuat la SC „Tomai –

Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL, a fost exclusă sintagma „fabricarea”

(f. d. 123).

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Inspectoratului de Stat pentru

Supravegherea Producției Alcoolice și Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare, SC „Tomai – Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL au solicitat

anularea prescripției nr. 6 din 25 ianuarie 2016, potrivit căreia a fost interzis

SC „Tomai – Vinex” SA, începând cu 25 ianuarie 2016, de a plasa pe piață

produsele vitivinicole cu denumirea „Prosecco” și prescripția nr. 7 din 25 ianuarie

2016, potrivit căreia a fost interzis ÎCS „Bulgari Winery” SRL, începând cu

25 ianuarie 2016, de a plasa pe piață produsele vitivinicole cu denumirea

„Prosecco”, anularea deciziilor formulate în răspunsurile Ministerului Agriculturii

și Industriei Alimentare cu nr. 21/2-49/30 și nr. 21/2-47/29, potrivit cărora s-a

interzis ÎCS „Bulgari Winery” SRL de a utiliza denumirea „Prosecco Cassara”,

iar SC „Tomai – Vinex” SA denumirea „Prosecco Pronto”.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, dispunând anularea prescripțiilor Inspectoratului de

Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice nr. 6 și 7 din 25 ianuarie 2016 și

deciziilor formulate în răspunsurile Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare din 8 februarie 2016 cu nr. 21/2-49/30 și nr. 21/2-47/29.

A fost încasat în mod solidar de la Inspectoratul de Stat pentru

Supravegherea Producției Alcoolice și Ministerul Agriculturii și Industriei

7

Alimentare în beneficiul ÎCS „Bulgari Winery” SRL suma de 6214,90 lei, cu titlu

de compensarea cheltuielilor judecătorești în cadrul procedurii de executare a

încheierii din 22 februarie 2016.

Judecând apelul declarat de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea

Producției Alcoolice și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, instanța de

apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat, menținând hotărârea

primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat

că Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice nu era în drept

să interzică plasarea pe piață a produselor vitivinicole pe teritoriul Federației Ruse

și Statelor Unite ale Americii, iar Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare

nu era în drept să emită decizii prin care să interzică SC „Tomai – Vinex” SA

folosirea denumirii „Prosecco Pronto”, iar ÎCS „Bulgari Winery” SRL folosirea

denumirii „Prosecco Cassara”, deoarece astfel de competențe nu sunt prevăzute în

Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut și faptul că organele

abilitate au emis prescripția și au interzis nu comercializarea unui anumit lot de

produse cu denumirea „Prosecco”, dar au interzis însăși folosirea indicației

„Prosecco”, ceea ce contravine normelor legale.

La fel, au mai conchis că potrivit scrisorii Ministerului Afacerilor Externe și

Integrării Europene din 8 aprilie 2016, s-a făcut o interpretare a prevederilor

Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în sensul că Republicii Moldova i

s-a acordat un termen de tranziție de 5 ani, pentru a aduce legislația sa în

concordanță cu normele internaționale referitoare la protecția indicațiilor

geografice, iar în acest termen agenții economici din Republica Moldova au

dreptul să folosească indicațiile geografice protejate, inclusiv marca „Prosecco”.

Verificând legalitatea și temeinicia concluziilor instanțelor ierarhic

inferioare, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia

instanțelor judecătorești ierarhic inferioare în sensul admiterii acțiunii rezultă din

aprecierea greșită a materialului probator propus de părți în raport cu prevederile

legale aplicabile raportului juridic în litigiu.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs va reține prevederile art. 32

alin. (1) și alin. (2) lit. j) din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, care

indică că politica de stat în sectorul vitivinicol este elaborată și promovată de

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și este implementată prin

intermediul Oficiului Național al Viei și Vinului. Ministerul Agriculturii și

Industriei Alimentare promovează politica de stat în domeniul importului-

exportului vinurilor, produselor obținute pe bază de must și al produselor obținute

pe bază de vin.

Conform art. 25 alin. (5) lit. a), c) a Legii menționate, se interzice indicarea

pe etichete sau pe ambalajul de desfacere a oricărei informații care poate fi

considerată drept indicație a provenienței produsului în cazul în care originea lui

este alta, conține indicație geografică ce identifică un produs care nu este originar

din locul menționat în această indicație, chiar și în cazul în care adevărata origine a

8

produsului este menționată sau în cazul în care indicația geografică este folosită în

traducere sau este însoțită de expresii precum: “de genul”, “de tipul”, “de stilul”,

“imitație” și altele.

Relevante la caz sunt și prevederile art. 33 alin. (1), (2) lit. c) din Legea viei

și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, supravegherea și controlul de stat asupra

executării cerințelor din legile în vigoare și din reglementările tehnice privind

produsele vitivinicole se exercită de către Inspectoratul de stat pentru

supravegherea producției alcoolice de pe lângă Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare, de alte organe abilitate, în condițiile legii. Inspectoratul de Stat pentru

Supravegherea Producției Alcoolice efectuează controlul privind respectarea

legislației la etichetarea vinurilor, produselor obținute pe bază de must și a

produselor obținute pe bază de vin, precum și la utilizarea denumirilor de origine

protejate și a indicațiilor geografice protejate.

Instanța de recurs consideră necesar de menționat în cauză și Acordul de

Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de

altă parte din 27 iunie 2014, ratificat prin Legea nr. 112 din 2 iulie 2014, art. 297

alin. (3) al cărui indică expres că, după încheierea unei proceduri de prezentare a

obiecțiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XXX-B la prezentul acord

și după examinarea indicațiilor geografice pentru produsele agricole și produsele

alimentare ale Uniunii, enumerate în anexa XXX-C la prezentul acord, și a

indicațiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate și băuturile spirtoase

ale Uniunii, enumerate în anexa XXX-D la prezentul acord, care au fost

înregistrate de Uniune în temeiul legislației menționate la alineatul (2) din

prezentul articol, Guvernul Republicii Moldova protejează aceste indicații

geografice în conformitate cu nivelul de protecție stabilit în prezenta subsecțiune.

Iar, art. 299 alin. (1) din Acordul de Asociere, prevede că indicațiile

geografice enumerate în anexele XXX-C și XXX-D la prezentul acord, inclusiv

cele adăugate în temeiul articolului 298 din prezentul acord, sunt protejate

împotriva: (a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri

protejate: (i) pentru produse comparabile care nu sunt conforme specificațiilor de

produs ale denumirii protejate; sau (ii) în măsura în care această utilizare

exploatează reputația unei indicații geografice; (b) oricărei utilizări abuzive,

imitări sau evocări, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau

dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă, transliterată sau însoțită de

expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitație”, „gust”,

„similar” sau alte formulări similare; (c) oricărei mențiuni false sau înșelătoare

privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care

apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau

în documentele referitoare la produsul în cauză, precum și împotriva ambalării

produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la

originea acestuia; și (d) oricărei alte practici care ar putea induce în eroare

consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

La fel, conform art. 301 din Acordul de Asociere, părțile asigură respectarea

protecției prevăzute la articolele 297 - 300 din prezentul acord prin acțiuni

9

administrative sau proceduri judiciare adecvate, după caz, inclusiv la frontierele

vamale (export și import), pentru a preveni și a opri orice utilizare ilegală a

indicațiilor geografice protejate. De asemenea, părțile asigură respectarea unei

astfel de protecții la cererea unei părți interesate.

Potrivit art. 1 alin. (2) al Aranjamentului de la Lisabona privind protecția

indicațiilor locului de origine a produselor și înregistrarea lor internațională, la care

Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 1328 din 27 octombrie 2000, țările se

obliga să protejeze pe teritoriul lor, conform dispozițiilor prezentului Aranjament,

indicațiile locului de origine a produselor ale celorlalte țări membre ale Uniunii

speciale, recunoscute și protejate in aceasta calitate în țara de origine si înregistrate

la Biroul internațional al proprietății intelectuale (denumit în cele ce urmează

Biroul internațional sau Biroul), prevăzut în Convenția pentru instituirea

Organizației Mondiale de Proprietate Intelectuala (denumita în cele ce urmează

Organizația), pe când în conformitate cu art. 8 alin. (1), acțiuni necesare pentru

asigurarea protecției indicației locului de origine a produsului pot fi întreprinse în

oricare din țările Uniunii speciale conform legislației ei naționale din oficiul

autorităților competente sau la cererea procuraturii.

Așadar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că Republica Moldova, prin intermediul

organelor sale specializate, întru respectarea prevederilor Acordului de Asociere și

Aranjamentului de la Lisabona, sus menționate, este obligată să întreprindă toate

măsurile necesare în scopul protejării indicațiilor geografice, să prevină și să

interzică utilizarea ilegală a acestora.

Distinct de aceste constatări și reieșind din circumstanțele speței, este cert că

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova promovează

politica de stat în domeniul importului-exportului vinurilor, iar organul specializat

care are misiune de a preveni și opri utilizarea ilegală a indicațiilor geografice

protejate este Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice de

pe lângă Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.

Din actele cauzei, se constată că denumirea „Prosecco”, este o denumire de

origine italiană pentru vinuri, care este protejată în Republica Moldova în baza

actelor internaționale, informația referitor la această protecție fiind publicată în

Buletinul oficial de proprietate industrială din 20 august 2010 (f. d. 60).

La fel, și conform Aranjamentului de la Lisabona privind protecția

denumirilor de origine și înregistrarea lor internațională, a fost solicitată protecția

în Republica Moldova a denumirii „Prosecco”, informația dată fiind publicată în

Buletinul oficial de proprietate industrială din 31 octombrie 2012 (f. d. 61).

Pentru aceste motive, instanța de recurs reține drept incorectă concluzia

instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu referire la faptul constatării

temeiniciei acțiunii înaintate de SC „Tomai – Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery”

SRL, or, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice și

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare au prezentat și alte probe suficiente

și argumente care confirmă temeinicia prescripțiilor și deciziilor contestate în

speță.

10

În acest context, urmează a fi menționate prevederile art. 33 alin. (3) lit. c) și

lit. e) din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, conform cărora

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice are dreptul să

interzică comercializarea loturilor de vin, de produse obținute pe bază de must și

de produse obținute pe bază de vin, în condițiile Legii nr. 235-XVI din 20 iulie

2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător,

în cazurile în care acestea conțin informații ce contravin legislației privind

denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, nu sunt

etichetate în conformitate cu prevederile legislației.

Drept urmare, din analiza, acestor prevederi legale, este cert că Inspectoratul

de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice este în drept să interzică

plasarea pe piață a produselor vitivinicole, inclusiv pe piața externă, or, denumirea

geografică protejată „Prosecco” a fost folosită de producători din Republica

Moldova, respectiv, destinația produsului, inclusiv exportul în țări care nu sunt

membre ale Uniunii Europene, nu poate motiva utilizarea neautorizată a unei

indicații geografice protejate pe teritoriul Republicii Moldova.

Mai mult ca atât, la caz s-a stabilit că controlul inopinat efectuat de

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice a fost efectuat la

solicitarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova,

și ca urmare a sesizării de către Uniunea Europeană, care a informat despre

adresarea unei companii italiene, care deține dreptul de utilizare a indicației

geografice „Prosecco”.

În același timp, se va aprecia critic interpretarea instanțelor de judecată

ierarhic inferioare referitor la faptul că nu Republica Moldova, prin intermediul

organelor sale abilitate, urmează să întreprindă careva acțiuni de prevenire a

utilizării frauduloase a indicațiilor geografice protejate, cum în speță este indicația

„Prosecco”, dar persoanele interesate care dețin dreptul de utilizare a indicației

geografice „Prosecco”.

Și asta deoarece, după cum a fost menționat anterior, Republica Moldova

protejează aceste indicații în conformitate cu nivelul de protecție stabilit prin acte

internaționale ratificate și angajamentele asumate.

În contextul relatărilor expuse, instanța de recurs reține că prin scrisoarea

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr. IE 02/353/4257 din

8 aprilie 2016, prin care s-a interpretat prevederile Acordului de Asociere cu

Uniunea Europeană, ministerul a notat că în cadrul primei reuniuni a

subcomitetului, instituit pentru indicații geografice cu competențe de a asigura

funcționarea și aplicarea normelor agreate în domeniul dat (art. 306 din Acordul de

asociere cu uniunea Europeană) din 15 decembrie 2015, Uniunea Europeană a

intervenit cu cerere de a clarifica situația privind comercializarea pe piața Statelor

Unite ale Americii de către companiile din Republica Moldova, SC „Tomai –

Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL, a vinurilor spumante sub denumirea

Prosecco Pronto, Prezzo Prosecco și Cassara Prosecco, cât și eticheta vinurilor,

care include referințe precum – „Italian sparkling” (spumant Italian).

Totodată, din referințele menționate de Ministerul Afacerilor Externe și

Integrării Europene în scrisoarea respectivă, se atestă că termenul de 5 ani, la care

11

se referă SC „Tomai – Vinex” SA și ÎCS „Bulgari Winery” SRL, în susținerea

cererii de chemare în judecată, a fost acceptat de Uniunea Europeană la insistența

autorităților Republicii Moldova, pentru aducerea legislației naționale în

concordanță cu prevederile Acordului respectiv, pentru întreprinderea acțiunilor în

vederea înregistrării și utilizării corecte a indicațiilor geografice și denumirilor de

origine. Astfel, Republica Moldova a ajuns la un consens cu Uniunea Europeană

de a permite producătorilor din Republica Moldova într-o perioadă de tranziție să

comercializeze și să exporte produsele aflate în stoc cu denumiri devenite

tradiționale pentru Republica Moldova, așa ca Champagne, Cognac, Cahors, timp

în care vor întreprinde măsurile de rigoare pentru conformarea producției sale la

cerințele Uniunii Europene, precum s-a ținut cont și de faptul că acestea vor fi

exportate către piața CSI, unde respectivele categorii sunt standarde pe baza cărora

se efectuează importurile (f. d. 90).

Drept urmare, instanța de recurs reține ca fiind eronată interpretarea textului

scrisorii Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene din 8 aprilie 2016,

de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, care au conchis că în termenul de

tranziție de 5 ani, agenții economici din Republica Moldova au dreptul să

folosească indicațiile geografice protejate precum Champagne, Cognac, Cahors,

inclusiv și Prosecco.

Or, este indubitabil că excepția dată vizează doar denumiri care au fost

utilizate de companiile din Republica Moldova o perioadă îndelungată de timp, așa

ca Champagne, Cognac, Cahors, iar termenul de 5 ani a fost oferit pentru

lichidarea stocurilor acestor denumiri, nu și pentru utilizarea denumirilor noi, ce

aparțin companiilor din Uniunea Europeană, cum în speță ar fi denumirea

„Prosecco”.

În aceste condiții sunt lipsite de sens și urmează a fi respinse și susținerile

intimaților precum că Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare au încălcat competența

pentru adoptarea actelor contestate.

Ca consecință, cele relatate în ansamblu atestă lipsa temeiurilor pentru

declararea ilegalității prescripțiilor nr. 6 și nr. 7 din 25 ianuarie 2016 întocmite de

Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice și deciziilor

nr. 21/2-49/30 și nr. 21/2-47/29 din 8 februarie 2016 întocmite de Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare, pe când instanțele ierarhic inferioare la

emiterea hotărârii au aplicat greșit normele de drept material, fapt ce generează

casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Față de cele ce preced și fiind cert că circumstanțele pricinii au fost

constatate pe deplin de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind

necesară verificarea suplimentară a careva dovezi, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice, de a casa integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și a emite o nouă hotărâre prin

care a respinge cererea de chemare în judecată.

12

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare și Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producției Alcoolice.

Se casează integral decizia Curții de Apel Comrat din 6 octombrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Comrat din 24 iunie 2016, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a Societății Comerciale „Tomai – Vinex” Societate pe Acțiuni

și Întreprinderii cu Capital Străin „Bulgari Winery” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Producției

Alcoolice și Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare cu privire la

anularea actelor administrative și se emite o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge acțiunea Societății Comerciale „Tomai – Vinex” Societate pe

Acțiuni și Întreprinderii cu Capital Străin „Bulgari Winery” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea

Producției Alcoolice și Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare cu privire

la anularea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

13