3ra-798/17 — cu privire la anularea actului administrativ

prima instanță: V. Hadîrca nr. 3ra-798/17

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Asociația producătorilor de conserve „Speranța - Con”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației producătorilor

de conserve „Speranța - Con” împotriva primarului orașului Edineț cu privire la

anularea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Asociația producătorilor de conserve „Speranța -

Con” și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 15 aprilie 2015, Asociația producătorilor de conserve „Speranța - Con” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva primarului orașului Edineț cu

privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că în cadrul examinării legalității Hotărârii

Guvernului nr. 666 din 2 septembrie 2013, cu privire la acordarea titlului de parc

industrial SRL „Eco-Garant” și modificarea destinației unui teren, Asociația

producătorilor de conserve „Speranța - Con” prin demersul nr. 13-01/89 din

30 decembrie 2015 a solicitat copiile documentelor anexate la cererea depusă la

Ministerul Economiei al RM pentru obținerea titlului de parc industrial, a copiilor

actelor de elaborare, avizare și coordonare a proiectului hotărârii, precum și copia

procesului - verbal al ședinței Guvernului Republicii Moldova.

Indică că prin scrisoarea nr. 1446-19 din 15 ianuarie 2016, Cancelaria de

Stat a transmis copiile documentelor solicitate.

Ulterior, prin scrisoarea nr. 04/3-199 din 19 ianuarie 2016, Ministerul

Economiei al RM a remis copia setului de acte, care nu erau deținute de Guvernul

Republicii Moldova.

Susține că examinând actele prezentate, a constatat că unul din actele care au

stat la baza constituirii Parcului Industrial Edineț a fost dispoziția primarului

1

raionului Edineț nr. 290 din 5 august 2013 cu privire la operarea unor modificări în

planul urbanistic general al orașului Edineț, care consideră că este un act

administrativ ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței.

Astfel, la 15 februarie 2016, Asociația producătorilor de conserve

„Speranța - Con” a expediat în adresa primarului raionului Edineț și Consiliului

orășenesc Edineț, cererea prealabilă prin care a solicitat anularea dispoziției

Primarului raionului Edineț nr. 290 din 5 august 2013, ca fiind adoptată cu

încălcarea normelor imperative ale legislației în vigoare, la care însă nu a primit

niciun răspuns.

Consideră că primarul orașului Edineț a emis dispoziția nominalizată cu

încălcarea legislației în vigoare care stabilește competenta la emiterea unor

asemenea acte administrative, deoarece, deși în dispoziția nr. 290 din 5 august

2013, nu este indicat expres, expunerea pct. 1 din dispoziția nominalizată denotă cu

certitudine că de facto, prin actul administrativ contestat s-a dispus transferul

terenului agricol cu suprafața de 17,8989 ha, care este identificat în Registrul

bunurilor imobile sub nr. cadastral 4101101022, din extravilanul localității în

intravilan.

În susținerea afirmațiilor expuse, a făcut trimitere la nota informativă și

proiectul hotărârii Guvernului RM cu privire la acordarea titlului de parc industrial

SRL „Eco-Garant”, în care este indicat expres că prin dispoziția primarului

raionului Edineț nr. 290 din 5 august 2013 s-a modificat Planul Urbanistic Zonal

cu includerea terenului destinat amplasării Parcului Industrial Edineț din extravilan

în intravilanul orașului.

Totodată, un alt act administrativ, care în opinia sa confirmă intenția ilicită a

primarului orașului Edineț de a schimba categoria terenului cu nr. cadastral

4101101022 din extravilan în intravilan, îl constituie însăși Hotărârea Guvernului

nr. 666 din 02 septembrie 2013, unde în pct. 2 este indicat că se modifică categoria

de destinație a terenului agricol cu suprafața de 17,8989 ha cu numărul cadastral

4101101022 situat în intravilan, proprietate publică a raionului Edineț, cu trecerea

în categoria de terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor și cu

alte destinații speciale, în legătură cu crearea infrastructurii tehnice și de producție

a Parcului Industrial Edineț.

Potrivit textului normativ, la data adoptării Hotărârii Guvernului nr. 666 din

2 septembrie 2013, terenul respectiv ar fi fost situat în intravilan, deși acesta până

în prezent figurează în Registrul bunurilor imobile ca fiind amplasat pe adresa

orașul Edineț, extravilan.

Având în vedere argumentele expuse, se poate constata cu certitudine că prin

dispoziția nr. 290 din 5 august 2013, primarul orașului Edineț, a încercat să

modifice categoria terenului pe care urma să fie amplasat Parcul industrial Edineț,

din extravilan în intravilan, iar, pe de altă parte, această dispoziție a fost

considerată insuficientă, deoarece Oficiul cadastral teritorial Edineț nu a efectuat

modificările de rigoare a înscrierilor din Registrul bunurilor imobile.

Consideră că dispoziția nr. 290 din 5 august 2013 cu privire la operarea unor

modificări în planul urbanistic general al orașului Edineț a fost emisă de primarul

2

orașului Edineț cu încălcarea normelor legale și contrar competentei stabilite și

anume contrar art. 8, art. 9 și 43 alin. (1) din Codul funciar.

Mai mult, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, terenul cu

nr. cadastral 4101101022 este amplasat în extravilan, astfel că nu poate fi

administrat de autoritățile publice locale ale orașului Edineț, deoarece conform

art. 42 Cod funciar, doar terenurile din intravilan se află în administrarea

autorităților administrației publice locale, în asemenea condiții primarul orașului

Edineț nu era în drept să dispună asupra modificării perimetrului urbanistic al

localității ce constituie prerogativă a Consiliului raional Edineț și să dispună

trecerea unui teren din categoria extravilan în categoria intravilan, atribuție ce ține

de competenta Guvernului Republicii Moldova, deoarece vizează modificarea

perimetrului localității.

Consideră că sunt relevante și trimiterile la normele legale, făcute în

dispoziția nr. 290 din 05 august 2013, cu scopul de a întemeia actul administrativ

contestat, or, acestea, de asemenea atestă necompetența primarului orașului Edineț

de a propune și de a aproba modificările planului urbanistic general al localității.

Potrivit normelor legale instituite de Legea privind principiile urbanismului

si amenajării teritoriului nr. 835-XIII din 17 mai 1996, la care face trimiterea însuși

primarul orașului Edineț, competența la aprobare a modificărilor documentației de

urbanism revine Consiliului orășenesc și nu primarului orașului.

Mai mult, asemenea modificări urmează să fie elaborate la propunerea și

după primirea Avizului general emis de autoritatea administrației publice centrale

pentru urbanism și amenajare a teritoriului, însă acesta lipsește.

De competența primarului orașului, potrivit art. 29 alin. (1) al Legii nr. 436

din 28 decembrie 2006, ține doar asigurarea elaborării planului general de

urbanism și a documentației de urbanism și amenajare a teritoriului, însă le aprobă

consiliul local.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor Legii contenciosului

administrativ, Legii privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului și a

Legii privind administrația publică locală, art. 5-7, 28, 33, 38, 56, 60, 85, 166 –

167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea dispoziției primarului orașului Edineț

nr. 290 din 05 august 2013 cu privire la operarea modificării în planul urbanistic

general al orașului Edineț ca fiind ilegal în fond și emis contrar prevederilor legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 2 august 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, a fost respins

apelul declarat de Asociația producătorilor de conserve „Speranța – Con” și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 23 martie 2017, Asociația producătorilor de conserve „Speranța – Con” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

3

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Obiectează că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept care

atestă dreptul de a contesta actul administrativ.

Remarcă că actul administrativ contestat vizează modificarea statutului

terenului cu destinație agricolă cu suprafața de 17,8989 ha, în legătură cu

amplasarea Parcului Industrial Edineț, fapt ce implică executarea construcțiilor cu

destinația lor precizată, din domeniul industrial.

Invocând prevederile art. 33 lit. (a) din Legea privind protecția mediului

înconjurător, art. 37 alin. (l), 59 din Constituția RM susține că aceste prevederi

legale consacră și garantează, în mod expres, atât dreptul fundamental al omului la

un mediu sănătos, cât și îndatorirea corelativă ce revine oricărei persoane, inclusiv

autorităților publice locale, de a proteja și ameliora mediul, tocmai ca o garanție

specială a acestui drept.

Remarcă că schimbarea destinației terenului din agricol în teren destinat

industriei este în mod incontestabil susceptibil să afecteze negativ mediul

înconjurător, la fel ca și populația care locuiește în zonă, deoarece terenul respectiv

este amplasat în intravilanul localității, în mod cert actul administrativ contestat

este de natură să cauzeze un impact negativ asupra mediului înconjurător.

Apreciază ca neîntemeiate constatările instanței de apel privind faptul că

Asociația producătorilor de conserve „Speranța-Con” nu ar fi arătat care este

dreptul lor încălcat prin actul administrativ contestat, precum și că acesta nu ar

avea un impact asupra mediului înconjurător.

Astfel, consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art. 373 alin. (6)

CPC și a dat o interpretare eronată normelor de drept material prevăzute de Legea

contenciosului administrativ și în mod greșit a concluzionat că Asociația

producătorilor de conserve „Speranța-Con” nu ar fi probat dreptul încălcat prin

actul administrativ contestat.

În context, menționează că instanțele de judecată, au aplicat eronat

prevederile art. 26 din Legea contenciosului administrativ și nejustificat au

concluzionat asupra lipsei temeiurilor de anulare a actului administrativ contestat.

Subliniază că de către instanțele ierarhic inferioare au fost aplicate eronat și

normele care stabilesc atribuțiile administrației publice locale făcând referire la

prevederile art. 14 alin. (2) lit. (o), 29 alin. (1) lit. (s) din Legea privind

administrația publică locală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 9 februarie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d.123), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017,

în termenul legal.

4

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Asociația

producătorilor de conserve „Speranța - Con” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Asociația producătorilor de conserve „Speranța – Con”, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Asociația producătorilor de conserve „Speranța -

Con” ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Asociația producătorilor de conserve „Speranța - Con”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

6