2ra-1704/17 — repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-1704/17

instanța de apel: A. Minciună, V. Mihaila, L. Popova

ÎNCHEIERE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru

Vîrlan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Vîrlan

împotriva Eugeniei Lîsîi cu privire la repararea prejudiciului material și moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Alexandru Vîrlan, modificată parțial hotărârea Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani din 10 martie 2017, în partea cuantumului prejudiciului

moral

constată:

La 24 noiembrie 2016, Alexandru Vîrlan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Eugeniei Lîsîi cu privire la repararea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 3 octombrie 2016, în jurul orei 15:30, la

intersecția străzilor Calea Ieșilor și Bariera Sculeni a fost tamponat de automobilul

condus de Eugenia Lîsîi.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 5017 din 5 octombrie

2016, în rezultatul producerii accidentului, i-au fost cauzate leziuni corporale,

calificate ca vătămări neînsemnate.

La 6 octombrie 2016, din cauza acuzelor de cefalee și slăbiciunii generale, a

fost internat la spitalul de Urgență în secția Neurochirurgie nr. 1 cu diagnosticul –

comoție cerebrală, fiind externat la 10 octombrie 2016, cu indicația de a continua

tratamentul prescris.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție, întocmit la

24 octombrie 2016, Lîsîi Eugenia a fost recunoscută vinovată de comiterea

contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) Cod contravențional.

Susține că în vederea urmării tratamentului prescris și reabilitării sănătății, a

suportat cheltuieli în mărime de 355 lei, fapt confirmat prin bonurile de plată

anexate.

Mai indică că, fiind la o vârstă înaintată de 74 ani, acțiunile pârâtei i-au

provocat suferințe fizice și psihice, pe care le suportă și în continuare, astfel

1

cauzându-i un prejudiciu nepatrimonial, care urmează a fi reparat din contul

Eugeniei Lîsîi prin încasarea unui echivalent bănesc în sumă de 20000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 14, 1398 alin. (1), 1418,

1422 alin. (1), 1423 Cod civil și art. 166, 167 CPC.

Solicită repararea prejudiciului material în sumă de 355 lei și moral în sumă

de 20000 lei, cauzat în urma accidentului rutier.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 10 martie 2017,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat din contul Eugeniei Lîsîi în beneficiul lui Alexandru Vîrlan

prejudiciul material în suma de 45,38 lei și prejudiciul moral în mărime de

1000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, apelul declarat de

Vîrlan Alexandru a fost admis, hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din

10 martie 2017 a fost modificată în partea cuantumului prejudiciului moral,

majorând suma încasată de la 1000 lei până la 3000 lei.

La 26 iulie 2017, Alexandru Vîrlan a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani din 10 martie 2017.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi

casate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de

chemare în judecată.

Susține că hotărârile judecătorești au fost emise cu interpretarea eronată a

normelor de drept material și procedural, prin ce i-a fost lezat dreptul la un proces

echitabil, indicând că la emiterea acestora nu au fost luate în considerație și

apreciate probele prezentate de către el, nu a fost stabilit gradul suferințelor psihice

și fizice suportate de dânsu, iar prejudiciul moral și material încasat nu a adus o

satisfacție persoanei vătămate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 26 iunie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f.

d. 92).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

2

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandru Vîrlan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Alexandru Vîrlan asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Alexandru Vîrlan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Alexandru Vîrlan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

3