2ra-1239/17 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului judecării într-un termen rezonabil

2ra-1239/17 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului judecării într-un termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1239/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător – R. Pascari

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, M. Anton, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Tatiana Vieru,

Judecători Nicolae Craiu, Oleg Sternioală,

Maria Ghervas, Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de către Gîrbu Boris,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gîrbu

Boris către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău,

executorul judecătoresc Ciuchitu Radu, privind repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea într-un termen rezonabil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, prin care a fost

respins apelul lui Gîrbu Boris, admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 august 2016 și emisă o nouă

hotărâre prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă,

co ns tată :

La 06 mai 2016, Gîrbu Boris a depus o cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău, executor

judecătoresc Ciuchitu Radu, prin care a solicitat:

Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2011 și a drepturilor sale prevăzute de art. 6

al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și

art. 1 al Primului Protocol la Convenție;

Încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul său a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2011;

Încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul său a sumei de 84000 lei plata pentru chirie pentru perioada 25.05.2013-

25.04.2016 pentru 35 de luni, 2400 lei lunar;

Încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 lei, a cheltuielilor

achitate executorului judecătoresc în cadrul procedurii de executare în sumă de 600

lei și a cheltuielilor pentru xerox în mărime de 169,50 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 05 aprilie 2011 a fost admisă cererea sa de chemare în judecată și a

fost obligată Primăria mun. Chișinău să-l asigure cu spațiu locativ, potrivit

normelor stabilite de legislație, această hotărâre devenind irevocabilă prin

neatacare, după care s-a adresat executorului judecătoresc Ungureanu Oleg în

vederea executării acesteia.

A invocat reclamantul că în procedura de executare, executorului judecătoresc

i-a parvenit răspunsul Primăriei mun. Chișinău, potrivit căruia este imposibilă

executarea acestei hotărâri la moment, din cauza lipsei de spațiu locativ liber în

mun. Chișinău.

A mai menționat reclamantul că a înaintat la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului o cerere, iar prin scrisoarea Curții din 12.07.2012 a fost informat despre

intrarea în vigoare a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.87 din 21.04.2011, iar

cererea sa a fost declarată inadmisibilă, din care considerente, la 24.05.2013 a

depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Buiucani mun. Chișinău către

Ministerul Justiției în temeiul legii nominalizate.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2013

cerințele sale privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2011, încasarea

prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de judecată au fost respinse ca

neîntemeiate, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014 și

încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2014, hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2013 a fost menținută.

A afirmat reclamantul că la 26.10.2014 a înaintat Curții Europene a

Drepturilor Omului o nouă cerere în privința neexecutării hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 05 aprilie 2011, iar conform scrisorii Curții din 24.09.2015 a fost

informat despre adoptarea deciziei în cauza lai Texgal Aurica SA c. Moldovei și a

altor 60 de cereri, printre care și cererea nr.72146/14 Gîrbu c. Moldovei, care fiind

conexate au fost comunicate Guvernului Republicii Moldova.

În opinia reclamantului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 6 al

CEDO și art. 1 al Primului Protocol la Convenție, deoarece hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 05 aprilie 2011 nu se execută mai mult de 5 ani, iar pentru

reclamant acesta este un termen foarte mare, deoarece locuiește în chirie și achită

lunar câte 2400 lei, astfel încât urmează a-i fi compensată chiria achitată în

perioada 25.05.2013-25.04.2016 în sumă de 84000 lei.

Reclamantul a susținut că a suferit în urma neexecutării un prejudiciu moral

evaluat la suma 50000 lei, ce derivă din perioada de timp în care hotărârea sa nu a

fost executată: 25.05.2013-25.04.2016.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1, 20, 47, 53

ale Constituției Republicii Moldova, art. 5, 166, 167 CPC, art. 1416 alin. (1), 1422

alin. (1), 1423 alin. (1) Cod civil, art. 6 și 13 ale CEDO, art. 1 al Primului Protocol

la Convenție; practica CtEDO; Legea privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 august 2016

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2011 și a art. 6

al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

articolul 1 al Primului Protocol la Convenția indicată, s-a încasat de la bugetul de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Gîrbu Boris suma de

15000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 84000 lei cu titlu de prejudiciu material,

cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 05 aprilie 2011, pentru perioada 25.05.2013-25.04.2016, s-a admis parțial

cererea reclamantului privind compensarea cheltuielilor de judecată și s-a încasat

de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Gîrbu

Boris cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2000 lei pentru servicii juridice, în

rest cerințele înaintate fiind respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, a fost respins apelul

lui Gîrbu Boris, admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 august 2016 și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă.

La 13 martie 2017, Gîrbu Boris a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

02 martie 2017 și modificarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

05 august 2015, în partea ce ține diminuarea sumei prejudiciului moral încasat cu

încasarea acestuia în mod integral.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a examinat cauza cu

încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept.

Mai mult ca atât, a specificat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa

fondurilor și spațiului locativ alternativ, ori altfel de motive, ca scuză pentru

neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Astfel spus, în opinia recurentului, există

atât violarea art. 6 § 1 al Convenției, cât și art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție,

deoarece datorită eventualei neexecutări a hotărârii judecătorești, el nu poate

beneficia de bunurile sale.

Totodată, în susținerea recursului declarat, recurentul a invocat că prejudiciul

material suportat în mărime de 84 000 lei a fost calculat pentru perioada de

neexecutare: 25.05.2013 – 25.04.2016, cheltuieli suportate de Gîrbu Boris pentru

plata chiriei apartamentului închiriat de ultimul.

Cu referire la prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, a explicat că acesta

derivă din perioada de timp de neexecutare a unei hotărâri irevocabile și

corespunde exact cu jurisprudența relevantă CEDO și cu Recomandarea Curții

Supreme de Justiție din 01.11.2012 privind satisfacția echitabilă.

În acest context, recurentul evidențiază că se află într-o stare de stres continuă

de imposibilitate de a-și realiza drepturile sale, care în opinia lui este tratament

discriminatoriu.

Prin urmare, decizia recurată contravine, în viziunea lui Gîrbu Boris, actelor

normative, practicii Curții Supreme de Justiție și practicii CEDO, la care a făcut

referire atât în cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cât și în cererea de

recurs declarată.

La fel, criticile invocate de către recurent în cererea de recurs se referă și la

hotărârea instanței de fond, așadar, ultima a subapreciat considerabil și neîntemeiat

compensarea prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei, neglijând practica

instanțelor naționale în categoria de litigii cu același obiect.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 iulie 2017, recursul declarat

de Gîrbu Boris a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 02 martie

2017, iar cererea de recurs a fost declarată la 13 martie 2017, fapt ce atestă că

recurentul Gîrbu Boris s-a conformat normelor procedurale legale și a declarat în

termen recursul.

În conformitate cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii

instanței de fond, din considerentele ce urmează.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

încălcat normele de drept material, și anume, a interpretat în mod eronat legea.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că prin hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 05 aprilie 2011, Primăria mun. Chișinău a fost obligată să-l

asigure pe recurent cu spațiu locativ, potrivit normelor stabilite de legislație,

această hotărâre devenind irevocabilă prin neatacare, iar ulterior fiind depusă

executorului judecătoresc în vederea executării silite al acesteia. (vol. I, f.d. 24-25,

44, 109)

La fel, este cert și faptul că în cadrul procedurii de executare a documentului

executoriu, executorul judecătoresc de mai multe ori a obligat Consiliul mun.

Chișinău să execute obligația sa în calitate de debitor și anume să-i acorde lui

Gîrbu Boris spațiu locativ. (vol. I, f.d. 41, 42, 43)

Din comunicatul informativ din 30 mai 2016, executorul judecătoresc

Ciuchitu Radu a informat că potrivit răspunsurilor Primăriei mun. Chișinău este

imposibilă executarea documentului executoriu din motivul lipsei spațiului locativ

liber, iar Consiliul mun. Chișinău nu dispune de surse financiare pentru construcția

blocurilor locative noi. Astfel, la data de 30 mai 2016, hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 05 aprilie 2011 nu este executată. (vol. I, f.d. 108)

Conform art. 14 alin. (1) și (2) al Codului civil, persoana lezata într-un drept

al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră

prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau

urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat.

Potrivit dispozițiilor art. 1423 alin. (1) al Codului civil, mărimea compensației

pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

În conformitate cu art. 2 alin.(1) al Legii privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr.

87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în

care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a

depus cererea de reparare a prejudiciului.

Respectiv, în sensul dispozițiilor citate este de înțeles că orice persoană poate

pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, dacă se constată o atare

încălcare.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) al aceleiași Legi, instanța de judecată care

examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în

proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de

executarea hotărârii judecătorești prezintă Ministerului Finanțelor al RM un raport

motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil și, după caz, dosarul

sau o copie de pe dosar. Raportul privind modul de respectare a termenului

rezonabil se prezintă în scris și va conține: numele și prenumele judecătorului, ale

reprezentantului autorității implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau

ale reprezentantului autorității responsabile de executarea hotărîrii judecătorești;

date despre acțiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare și motivarea

acestora; date despre acțiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării

procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului

rezonabil.

Iar, în conformitate cu art. 70 alin. (1) al Codului de executare, documentul

executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este

indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil

sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanților la

procedura de executare, interesul creditorului și conduita executorului

judecătoresc.

La caz, prezintă relevanță acțiunile întreprinse de executorul judecătoresc,

Ciuchitu Radu, pe marginea procedurii executorii, intentate întru executarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2011 cu privire la obligarea

Consiliului mun. Chișinău de a-l asigura pe recurent și membrii familiei lui (fiica)

cu spațiu locativ conform normelor legislației în vigoare și anume: acordarea

termenelor pentru executare benevolă a hotărârii judecătorești, obligarea repetată

de a include pe ordinea de zi a Consiliului municipal chestiunea cu privire la

acordarea spațiului locativ recurentului etc. (vol. I, f.d. 112, 41, 42, 43, 44), însă

toate demersurile ulterioare din partea executorului judecătoresc au rămas

nesoluționate de către debitor, invocându-se lipsa de spațiu locativ liber în

municipiul Chișinău, reducerea substanțială a imobilelor cu destinație locativă

aflate în proprietatea municipală, precum și lipsa mijloacelor financiare necesare

pentru construcția unor astfel de spații (vol. I, f.d. 114, 116, 118, 120, 123).

Concomitent cu cele expuse, Colegiul lărgit reține că sarcina probării

prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază

individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație în mod obligatoriu

argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și vădit

exagerate.

Prin urmare, prima instanță corect a stabilit că lui Gîrbu Boris i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, prin depășirea termenului rezonabil de executare a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2011 și, prin urmare, a avut loc o

violare a articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Or, conform art. 2 alin. (1) și (6) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice

persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată

privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă. Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz

în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă

încălcarea, precum și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei,

de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a

instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de

importanța procesului pentru reclamant.

Cu referire la prevederile enunțate și reieșind din specificul acțiunii, instanța

de recurs constată că instanța de fond cu aplicarea corectă a legii materiale care

guvernează raportul juridic litigios, creând condiții obiective participanților la

proces, justificat a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a cerințelor lui Gîrbu

Boris cu privire la repararea prejudiciului moral și corect a determinat mărimea

acestuia de 15 000 lei, care este una proporțională cu sumele acordate atât de

instanțele naționale, cât și de Curtea Europeană pe cazuri similare, având în vedere

că pretențiile recurentului-reclamant pe marginea acestui capăt de cerere derivă din

neexecutarea hotărârii judecătorești doar pentru perioada solicitată de 25 mai 2013

– 25 aprilie 2016.

Or, în cazul dat, instanța de fond a pronunțat hotărârea judecătorească reieșind

din limitele pretențiilor înaintate de recurentul-reclamant, iar alegațiile acestuia

referitoare la alte cauze cu obiect similar în cadrul cărora se acordau despăgubiri

mai mari, perioada de referință era mai mare decât perioada în speță.

Reținând cele expuse supra, Colegiul lărgit atestă că decizia instanței de apel

este bazată pe o interpretare eronată a legii, astfel fiind una neîntemeiată, or nu

poate fi sublimată sintagma ”conform succesiunii rândului stabilit” cu supremația

dreptului la un proces echitabil prin executarea în termen rezonabil a hotărârii

irevocabile.

În același context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată interpretarea eronată de către instanța

de apel a prevederilor art. 70 alin. (1) al Codului de executare, echivalând

dispoziția legală de executare a documentului executoriu în termenul stabilit în

acesta cu sintagma ”conform succesiunii rândului stabilit”, or ultima nu stabilește

nici un termen sau perioadă de timp certă pentru executarea hotărârii, ceia ce

contravine noțiunii de termen rezonabil.

Totodată, Colegiul lărgit apreciază critic motivarea instanței de apel cu privire

la faptul că recurentul Gîrbu Boris, prin neatacarea hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 05 aprilie 2011 în partea executării acesteia conform succesiunii

rândului stabilit, a fost de acord cu aceasta și ca urmare nu are dreptul de a solicita

în instanță obligarea Consiliului mun. Chișinău de a-i atribui spațiu locativ înaintea

survenirii rândului său.

Această concluzie eronată a instanței de apel, la fel, contravine dreptului la un

proces echitabil, prin simplu fapt că această succesiune a rândului, neavând la

rândul ei careva termene de executare, creează o incertitudine pentru recurentul-

reclamant în ceia ce ține executarea în termen rezonabil a hotărârii irevocabile.

La fel, Colegiul lărgit consideră că prima instanță justificat a reținut și

necesitatea admiterii integrale a cerințelor recurentului-reclamant cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat ca rezultat al neexecutării hotărârii

judecătorești, constituit din cheltuielile suportate pentru închirierea apartamentului.

La acest capitol este de menționat că, conform contractului de închiriere a

spațiului locativ din 25 mai 2011, încheiat cu Raiu Dunea, recurentul-reclamantul

Gîrbu Boris a închiriat ap. 53 din str. N. Zelinski 34/4, mun. Chișinău pentru o

perioadă de 3 ani, fiind prelungit prin contractul de locațiune din 25 mai 2014, la o

plată lunară de 2400 lei (vol. I, f.d. 48, 49-50).

Prin prezenta acțiune, Gîrbu Boris pretinde la restituirea plății chiriei

imobilului pentru perioada: 25 mai 2013 – 25 aprilie 201, or cerința în cauză cade

sub incidența Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, din care considerente rezultă

legalitatea capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului material.

Sunt însă irelevante argumentele recurentului Gîrbu Boris cu privire la

încasarea sumei cu titlu de cheltuieli pentru fotocopiere (xerox), or din probele

prezentate de acesta nu rezultă dacă aceste servicii au fost beneficiate de ultimul în

legătură cu cauza examinată.

Totodată, este justă concluzia instanței de fond cu privire la respingerea

cerințelor lui Gîrbu Boris cu privire la încasarea cheltuielilor legate de procedura

de executare, or potrivit art. 36 alin. (2) al Codului de executare, debitor al

cheltuielilor devine debitorul procedurii de executare și nu Ministerul Justiției.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a reitera că, o autoritate de stat nu poate

să invoce lipsa fondurilor ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești

irevocabile, mai mult că întârzierea de executare nu poate fi astfel, încât să

prejudicieze esența dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenției.

(cauza Immobiliare Saffi c. Italy, hotărârea din 28 iulie 1999).

La acest capitol, se va menționa și faptul că dreptul la o instanță, garantat de

articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar

permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână

neexecutată în detrimentul unei părți. (cauza Grițco c. Moldova, hotărârea din 29

noiembrie 2005)

Executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare,

privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 al Convenției.

(cauza Hornsby c. Greece, hotărârea din 19 martie 1997, cauza Burdov c. Russia,

hotărârea din 7 mai 2002).

Așa fiind, în speță este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești, care este statul Republica Moldova, nu a întreprins toate măsurile

corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile, în

consecință Gîrbu Boris nu a putut beneficia de succesul obținut în urma examinării

litigiului, care se referea la asigurarea lui și a familiei sale (fiicei) cu spațiu locativ

conform normelor stabilite de legislația în vigoare, fapt ce incontestabil denotă că

hotărârea adoptată în favoarea ultimului a rămas neexecutată o perioadă

considerabilă de timp.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 august 2016.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Gîrbu Boris.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 și se menține

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 august 2016, pronunțată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată lui Gîrbu Boris către

Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Conciliul mun. Chișinău, executorul

judecătoresc Ciuchitu Radu, privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea într-un termen rezonabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Tatiana Vieru,

Judecători Nicolae Craiu,

Oleg Sternioală,

Maria Ghervas,

Svetlana Filincova