3ra-970/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Edineț, dosarul nr. 3ra-970/2017

judecător: M. Iftodi

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți

judecători: A. Albu, A. Toderaș, G. Liulca

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de

Întreprinzător „Biofruct Nord”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa

de Întreprinzător „Biofruct Nord” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Biofruct Nord” cu casarea

parțială a hotărârii Judecătoriei Edineț din 06 decembrie 2016, în partea

respingerii cererii de anulare a deciziei nr. 771 din 12 iulie 2016, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de încetare a procesului în această parte,

c o n s t a t ă :

La 12 august 2016, CÎ „Biofruct Nord” a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva IFS Edineț cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 17 iunie 2016 și la 06

iulie 2016 a fost depusă cerere prealabilă cu privire la anularea deciziei de

sancționare nr. 685 din 16 mai 2016, cu care a luat cunoștință la 17 mai 2016

despre sancționarea privind faptul că, la 28 aprilie 2016 s-a constatat lipsa

sigiliului aplicat la 04 februarie 2016 și despre faptul că nu au fost prezentate

documente de proveniență a pompei de udare.

Prin decizia nr. 771 din 12 iulie 2016 s-a comunicat despre faptul că nu

sunt temeiuri legale de modificare sau anulare a deciziei contestate.

Indică reclamantul că, decizia de sancționare nr. 685 din 16 mai 2016 a

IFS Edineț este ilegală, deoarece în cadrul postului fiscal la 04 februarie 2016 a

fost aplicat sigiliu la ușa depozitului din s. Ruseni.

A mai indicat că, postul fiscal a fost până la data de 31 martie 2016, iar la

01 aprilie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 18 privind moratoriul asupra

controlului de stat, conform art. 1 alin. (3) instituindu-se moratoriu asupra

posturilor fiscale, care puteau fi instituite numai prin decizia Ministerului

Economiei.

Astfel, decizia Ministerului Economiei asupra instituirii postului a fost

emisă la 06 aprilie 2016, ca rezultat din 01 aprilie 2016 până la 05 aprilie 2016 la

1

CÎ „Biofruct Nord” nu a fost instituit post fiscal, întreprinderea fiind liberă în

acțiuni, fără supravegherea, iar sigiliul vechi și-a pierdut valabilitatea.

Susține că, prin ordinul nr. 409 din 18 mai 2015 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind funcționarea posturilor fiscale nu a fost reglementată

ordinea scoaterii sigiliilor la finisarea posturilor fiscale. Subdiviziunea respectivă

este declarată de CI „Biofruct Nord” la IFS Edineț la 09 iunie 2016, conform

contractului nr. 2 din 11 aprilie 2016.

Astfel, consideră că inspectorii fiscali au aplicat un sigiliu pe un bun care

de fapt la 04 februarie 2016 era în folosința lui Valentin Oboroc și Elenei Oboroc

fondatori a GȚ „Oboroc Valentin”.

A mai indicat reclamantul că, actul prin care s-a aplicat sigiliul din 04

februarie 2016 a fost semnat de către Silvia Rusanovscaia care este responsabilă

de preluarea și evidența contabilă a documentelor, și careva atribuții cu depozitul

nu are. Respectiv inspectorii fiscali urmau să întocmească actul de sigilare numai

cu persoanele responsabile, împuternicite. În alin. (3) al deciziei de sancționare nr.

685 este prevăzut faptul că, de către reprezentantul întreprinderii nu au fost

prezentate documente de proveniență și depozitare a pompei de pompare și udare.

Afirmă că, proprietarii depozitului sunt Valentin Oboroc și Elena Oboroc

fondatori a GȚ „Oboroc Valentin” care au transmis depozitul conform

contractului de locațiune în folosința limitată către cooperativă, astfel, conform

stipulării pct. 3.3.1, locatarul precum și ceilalți membri sunt în drept să depoziteze

diferite accesorii și agregate agricole necesare activității sale.

Iar, conform contractului depozitarea bunurilor nu se documentează de

cooperativa GȚ „Oboroc Valentin”, care nu a fost subiect a controlului fiscal și

conform moratoriului aprobat nu poate fi supus controlului.

Solicită, anularea deciziei de sancționare nr. 685 din 16 mai 2016.

Pe parcursul examinării cauzei, CÎ „Biofruct Nord” și-a concretizat

pretențiile înaintate, motivând că, în baza deciziei nr. 685 din 16 mai 2016 emisă

de IFS Edineț a fost dispusă încasarea la buget a sumelor datoriilor la obligațiile

fiscale a contribuabilului în sumă de 6908,84 lei, aplicând pentru încălcările

legislației: 40000 lei - amendă pentru deteriorarea sigiliului legal aplicat conform

art. 2631 Cod fiscal.

La 17 iunie 2016, CÎ „Biofruct Nord” a depusă în adresa IFS Edineț

contestație împotriva deciziei nr. 685 din 16 mai 2016, contestație la care a primit

răspuns la 12 iulie 2016, când administratorului CÎ „Biofruct Nord” i-a fost

înmânată decizia nr. 771 din 12 iulie 2016.

Consideră că, sigiliul aplicat de colaboratorii IFS Edineț la 04 februarie

2016, ora 15:00, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18 nu mai avea efecte

juridice, deci era instituit ilegal, mai mult ca atât, depozitul a cărui ușă a fost

sigilată aparținea persoanelor fizice Valentin Oboroc și Elenei Oboroc, care după

cum rezultă din contractul de locațiune a depozitului nr. 1 înregistrat la OCT

Edineț la 26 mai 2015 a transmis locatarului, la caz CÎ „Biofruct Nord”, ½ din

depozitul cu suprafața de 601,3 m2, nr. cadastral 414211437201, în acest context

sigiliul aplicat de către colaboratorii IFS pe raionul Edineț fiind ilegal în coraport

cu persoanele fizice Valentin Oboroc și Elena Oboroc, care se foloseau în

continuare de ½ din depozit.

2

La 17 noiembrie 2015 contractul de locațiune a fost reziliat, fapt

înregistrat la OCT Edineț, confirmat prin certificatul din 15 noiembrie 2016

eliberat de OCT Edineț, astfel rezultă, că persoanele cu funcții de răspundere au

sigilat ilegal intrarea de la bunul imobil care aparține terțelor persoane,

îngrădindu-le dreptul de proprietate privată care este garantat de stat. Contractul

de locațiune a fost reziliat, fapt dovedit prin înscrisuri, iar alt contract de locațiune

a fost încheiat abia la 11 aprilie 2016.

Deci, responsabilitatea păstrării integrității sigiliului nu poate fi pusă pe

seama contribuabilului CÎ „Biofruct Nord”, care la 04 februarie 2016 nu avea nici

o atribuție la acest depozit și nu exista înregistrat nici un drept real asupra lui, iar

cu ce drept a participat și semnat actul de sigilare Silvia Rusanovscaia,

administrația reclamantului nu cunoaște.

A mai indicat că, din explicațiile date de Valentin Oboroc, proprietarul de

drept al depozitului, ultimul a recunoscut că a pus motorul de udat după lucru,

noaptea și nu a observat sigiliul.

Consideră, că vina nu a poartă contribuabilul CÎ „Biofruct Nord”, iar

amenda aplicată constituie un abuz și este total ilegală.

Inspectorul principal al Direcției Control Fiscal a IFS pe raionul Edineț,

Marina Ștefîrță a stabilit, că reprezentantul întreprinderii nu a prezentat

controlului documentele de proveniență a pompei de udare și de pompare

depozitate în depozitul întreprinderii.

Susține că, amenda aplicată față de contribuabil în mărime de 5000 lei este

una neconfirmată, bazată pe presupuneri și ilegală.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 06 decembrie 2016 s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de CÎ „Biofruct Nord”.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 22 decembrie 2016 și la

05 ianuarie 2017, CÎ „Biofruct Nord” a declarat apel nemotivat, și respectiv apel

motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț din 06 decembrie 2016 prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii menționate cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată formulată

de CÎ „Biofruct Nord”.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017 s-a admis apelul

declarat de CÎ „Biofruct Nord” cu casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Edineț

din 06 decembrie 2016, în partea ce ține de respingerea cererii de chemare în

judecată cu privire la anularea deciziei nr. 771 din 12 iulie 2016 și cu pronunțarea

în această parte a unei noi hotărâri prin care s-a încetat procesul civil în partea

anulării deciziei nr. 771 din 12 iulie 2016. În rest menținând hotărârea

Judecătoriei Edineț din 06 decembrie 2016.

La 12 mai 2017, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei (f.d. 138).

La 12 iulie 2017, CÎ „Biofruct Nord” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea recursului cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

3

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 12 iulie 2017, declarat în termen, în cazul în care copia deciziei a fost

expediată participanților la proces, conform scrisorii de însoțire la 12 mai 2017, și

recepționată de recurent la 17 mai 2017 (f.d. 139).

CÎ „Biofruct Nord” în motivarea recursului a indicat că, consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, indicând că

instanțele de judecată nu au elucidat și examinat pe deplin toate circumstanțele

cauzei.

A mai indicat că instanțele au încălcat esențial și au aplicat eronat normele

de drept material, fapt ce a condus la emiterea unor soluții evident neîntemeiate și

ilegale, nefiind implicate în proces toate persoanele drepturile și interesele cărora

au fost soluționate.

Totodată, în susținerea recursului a indicat aceleași motive de fapt și de

drept ca și în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 27 iulie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Serviciului Fiscal de Stat cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Iar, la 08 august 2017, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la cererea

de recurs, prin care și-a exprimat opinia referitor la recursul declarat, solicitând

respingerea ca inadmisibilă a acestuia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

4

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, CÎ „Biofruct Nord” în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CÎ

„Biofruct Nord”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Cooperativa de Întreprinzător „Biofruct Nord”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5