2rh-133/17 — anularea actelor juridice

2rh-133/17 — anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău dosarul nr. 2rh-133/2017

judecător: N. Șova

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: V. Clevadî, Iu. Oprea, Iu. Sîrcu, D. Mardari, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea, Iulia Sîrcu, Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Igor Staver,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Staver

împotriva Direcției Administrare Fiscală Botanica a Inspectoratului Fiscal de Stat

mun. Chișinău cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil,

c o n s t a t ă :

La 10 februarie 2015 Igor Staver s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției Administrare Fiscală Botanica mun. Chișinău cu

privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de

proprietate asupra imobilului situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 40/3,

apartamentul nr. 107.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în vara anului 2011 a

început să frecventeze Spitalul „Constructorul”, unde efectua un tratament de

reparație a dinților, iar în una din zilele l-a cunoscut pe Usmanov Tilievaldî, care

de asemenea frecventa spitalul, fiind supus unui tratament la piele de relaxare a

mușchilor.

Susține reclamantul că, comunicând cu Usmanov Tilievaldî, acesta i-a

relatat despre faptul că locuiește de unul singur, nu a fost căsătorit și nu are copii

și că acesta a crescut la casa de copii, iar el i-a propus să locuiască cu acesta și să

aibă grijă de el, dat fiind că vârsta înaintată nu-i permitea ultimului să se descurce

de unul singur.

Astfel, între reclamant și Usmanov Tilievaldî a fost încheiat un contract de

vânzare-cumpărare cu condiția întreținerii pe viață în formă orală, prin care

ultimul s-a obligat a-i acorda acestuia ajutor și sprijin, adică întreținere în natură-

hrană, îngrijire, începând cu anul 2012 până la data decesului acestuia, inclusiv și

cheltuielile de înmormântare, iar, Usmanov Tilievaldî s-a obligat să-i dea în

proprietate bunul imobil situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 40/3, ap. 107.

1

Invocă reclamantul că, prestația de întreținere la care s-a obligat, a constat

în mod concret în procurarea hranei, asigurarea cheltuielilor destinate îngrijirilor

medicale atunci când acestea au fost necesare, plata cheltuielilor care au rezultat

nemijlocit din folosința locuinței și anume, contravaloarea serviciilor de încălzire

a locuinței, televiziunii, telefonului, întreținerea fiind prestată în continuu, până la

data decesului lui Usmanov Tilievaldî.

Menționează reclamantul că potrivit extrasului din Registrul de stat al

populației, Usmanov Tilievaldî, născut la 17 ianuarie 1940, dar și conform

buletinului acestuia, nu a fost căsătorit, și copii nu a avut, iar conform

certificatului din 13 ianuarie 2015, eliberat de Agenția Relații Funciare și

Cadastru, mun. Chișinău, Usmanov Tilievaldî era unicul proprietar al imobilului

situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 40/3, ap. 107.

Notează reclamantul că în vara anului 2014, Usmanov Tilievaldî a declarat

că ținând cont de faptul că ultimul își onora obligațiile și este recunoscător pentru

aceasta, vor merge la notar pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu

condiția întreținerii pe viață.

Afirmă reclamantul și faptul că defunctul era întreținut de către acesta, are

consecințe juridice, deoarece ajutorul acordat constituia pentru acesta o sursă

permanentă și esențială de existența, iar pe lângă alimente, îmbrăcăminte,

reclamantul a fost cel care a achitat plata serviciilor comunale și a suportat în

întregime toate cheltuielile de înmormântare ale lui Usmanov Tilievaldî.

Astfel, reclamantul solicită instanței de judecată admiterea acțiunii,

recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare cu condiția

întreținerii pe viață, încheiat între Igor Staver și Usmanov Tilievaldî în formă

orală, asupra imobilului situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 40/3, ap.107 cu

numărul cadastral 0100112.131.01.107 și recunoașterea dreptului de proprietate al

lui Igor Staver asupra acestui imobil.

Pe parcursul judecării cauzei în prima instanță Igor Staver a depus cerere

de modificare a temeiului acțiunii prin care solicita constatarea faptului acceptării

succesiunii lăsate după decesul defunctului Usmanov Tilievaldî la 29 septembrie

2014, de către Igor Staver în calitate de moștenitor testamentar prin intrarea în

posesia patrimoniului succesoral compus din apartamentul nr. 107, din bd. Dacia

40/3, mun. Chișinău, cu suprafața locativă 38,1 m.p., cu numărul cadastral

0100112.131.01.107, înregistrat în Registrul evidenței bunurilor imobile la ÎS

„Cadastru” la 20 aprilie 2004 în baza certificatului nr. 111 din 01 octombrie 1991

(24086/04) și recunoașterea dreptului de proprietate a lui Igor Staver asupra

apartamentului situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 40/3, apartamentul nr. 107, cu

suprafața locativă de 38,1 m.p., cu numărul cadastral 0100112.131.01.107.

În motivarea acestei cereri, reclamantul a invocat că, la momentul

adresării în instanță de judecată în procedură contencioasă, nu a știut despre

existența testamentului olograf, perfectat de către defunctul Usmanov Tilievaldî,

aceasta fiind găsit de către Igor Staver după adresarea în instanță de judecată și

prezentat în ședința de judecată la etapa dezbaterilor judiciare.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17 martie 2016,

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, fiind constatat faptul

2

acceptării succesiunii după decesul lui Usmanov Tilievaldî, la 29 septembrie

2014, de către Igor Staver în calitate de moștenitor testamentar, prin intrarea în

posesia patrimoniului succesoral compus din apartamentul nr. 107 din bd. Dacia

nr. 40/3, mun. Chișinău, cu număr cadastral 0100112.131.01.107 fiind recunoscut

dreptul de proprietate lui Igor Staver, asupra apartamentului indicat,

menționându-se că hotărârea servește temei pentru Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău pentru înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de

proprietate a lui Igor Staver, născut la 10 noiembrie 1986, asupra apartamentului

nr.107 din bd. Dacia nr. 40/3, mun. Chișinău, cu suprafața de 38,1 m.p., cu număr

cadastral 0100112.131.01.107.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 15 aprilie 2016, Direcția

de Administrare Fiscală Botanica a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău a

declarat apel asupra hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17 martie

2016 și a solicitat instanței de apel examinarea și admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare într-un alt complet de

judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 august 2016 s-a admis apelul

declarat de Direcția de Administrare Fiscală Botanica a Inspectoratului Fiscal de

Stat mun. Chișinău. S-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

17 martie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată a lui Igor Staver a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 05 octombrie 2016, Igor Staver a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017 s-a respins

recursul declarat de Igor Staver și s-a menținut decizia Curții de Apel Chișinău

din 09 august 2016.

La 21 aprilie 2017, Igor Staver a depus cerere de revizuire, solicitând

casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017 și a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 august 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 17 martie 2016.

În motivarea cererii de revizuire a invocat temeiul declarării revizuirii

prevăzut de art. 449, lit. b) Cod de procedură civilă, indicând că pe parcursul

examinării cauzei, pârâtul nu a pus la dubii veridicitatea testamentului olograf,

astfel ulterior emiterii deciziei instanței de recurs a considerat necesar de a efectua

o expertiză a semnăturii.

Susține că potrivit Raportului de expertiză extrajudiciară nr. 1624 din 04

aprilie 2017, semnătura manuscrisă de pe testamentul olograf din numele lui

Usmanov Tilievaldî, este efectuată anume de acesta, considerând că astfel, decizia

instanței de recurs și instanței de apel urmează a fi casate cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) - (11) Cod de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

examinare a cererii de chemare în judecată. Dacă examinarea cererii de revizuire

este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se

3

desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care

examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

depusă de Igor Staver neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că

nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

4

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu

o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul

de posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, Igor Staver nu a făcut dovada faptului că în procesul

examinării anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al

cererii de revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în

procesul examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce

acelea prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de

judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită, în cazul în care

înscrisurile indicate de revizuent sunt emise ulterior examinării cauzei.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că

argumentele invocate de Igor Staver se referă la dezacordul cu soluția pronunțată

de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia a cărei revizuire se pretinde, și nu

atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă careva temeiuri legale de

revizuire.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar

constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

5

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară

preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire

nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Igor

Staver, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Staver

împotriva Direcției Administrare Fiscală Botanica a Inspectoratului Fiscal de Stat

mun. Chișinău cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Iulia Sîrcu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6