2ra-2782/16 — constatarea faptului acceptării succesiunii

dosarul nr.2ra-2782/16

Prima instanță: Judecătoria Botanica mun.Chișinău – E. Galușceac

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bunescu

Gheorghe,

în pricina civilă la cererea înaintată de Bunescu Gheorghe, persoană interesată

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Botanica cu

privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și locul ei de deschidere asupra

averii succesorale rămase după decesul părinților, compusă din dreptul de a solicita în

temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din

08.12.1992 restituirea bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din

posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea compensației,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2016, prin care s-a respins

apelul declarat de Bunescu Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica

mun.Chișinău din 26 aprilie 2016,

c o n s t a t ă

La 29 septembrie 2015 Bunescu Gheorghe s-a adresat în instanța de judecată cu

cererea privind constatarea faptului acceptării succesiunii și locul ei de deschidere,

asupra averii succesorale rămase după decesul părinților, compusă din dreptul de a

solicita în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-

XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în

orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensații.

În motivarea cererii Bunescu Gheorghe a indicat că, el este fiul lui Bunescu Teodor

și Bunescu Olga care au locuit împreună cu cei 6 copii ai lor în s. Logănești, r-nul

Hîncești.

Menționează că, la data de 06 iulie 1949, prin hotărârea Sovietului de Miniștri ai

RSSM din 28 iunie 1949 tatăl, împreună cu familia sa, au fost deportați și exilați în afara

hotarelor RSSM, astfel, începând cu data de 06 iulie 1949 și până la 03 august 1956 s-au

aflat într-o colonie specială din regiunea Tiumeni.

1

Afirmă că, în legătură cu deportarea și exilarea din localitatea natală în afara

hotarelor RSSM, în regiunea Tiumeni, toată averea familiei Bunescu a fost confiscată.

Relevă că, prin hotărârea Sovietului de Miniștri ai RSSM din 10 aprilie 1989,

Bunescu Teodor, Bunescu Olga și copii acestora Elena, Ecaterina, Vera, Teodora, Vasile

și Gheorghe au fost reabilitați.

Consideră că, în prezent este unicul moștenitor de clasa I a lui Bunescu Teodor și

Bunescu Olga, deoarece surorile sale Bunescu Vera și Bunescu Teodora au declarat în

formă scrisă, autentificată și expresă, benevol și neimpuse de nimeni că nu pretind la

careva avere a părinților Bunescu Teodor și Bunescu Olga.

Solicită Bunescu Teodor: constatarea faptului acceptării succesiunii și locului ei de

deschidere, asupra averii succesorale rămase după decesul părinților Bunescu Teodor și

Bunescu Olga, compusă din dreptul de a solicita în temeiul Legii privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08.12.1992, restituirea bunurilor

confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii

acestora prin achitarea de compensații ce revin lui Bunescu Teodor și Bunescu Olga.

Instanța de judecată prin prisma art. 280 alin. (2) CPC, a dispus atragerea în proces

în calitate de persoană interesată IFS DAF Botanica.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 12 noiembrie 2015, s-a

scos de pe rol cererea înaintată de Bunescu Gheorghe, persoană interesată IFS DAF

Botanica, cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și locul ei de

deschidere, asupra averii succesorale rămase după decesul părinților Bunescu Teodor și

Bunescu Olga, compusă din dreptul de a solicita în temeiul Legii privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, restituirea

bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau

recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensații.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, s-a admis recursul

declarat de Bunescu Gheorghe, s-a casat integral încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 12.11.2015, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în

același complet de judecată.

În cadrul examinării cauzei, în ședința de judecată, Bunescu Gheorghe a înaintat

cerere privind atragerea în proces în calitate de persoană interesată Inspectoratul Fiscal

de Stat mun. Chișinău Direcția Administrare Fiscală Botanica (în continuare IFS DAF

Botanica).

Prin încheierea protocolară din 05 aprilie 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău Direcția Administrare Fiscală Botanica (în continuare IFS DAF Botanica) a

fost atras în proces în calitate de persoană interesată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea înaintată de Bunescu Gheorghe.

La data de 28 aprilie 2016 Bunescu Gheorghe a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, solicitând admiterea cererii de

apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admiterea cererii.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2016, s-a respins, din lipsa de

temei, apelul declarat de Bunescu Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 26 aprilie 2016.

La data de 15 octombrie 2016, Bunescu Gheorghe a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 28 iulie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău

din 26 aprilie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral

cererea de chemare în judecată înaintată.

În motivarea cererii de recurs Buneschu Gheorghe a invocat că, decizia Curții de

Apel Chișinău din 28 iulie 2016 este ilegală și neîntemeiată fiind admisă fără aprecierea

cuvenită a probelor prezentate în cadrul examinării, precum și cu încălcarea normelor de

drept material și procedural.

Recurentul consideră că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile legislației în

vigoare cu privire la examinarea acțiunii intentate în ordine de procedură civilă.

Reține că, cererea privind constatarea faptului acceptării succesiunii urmează să fie

examinată numai în procedura specială.

Menționează că, obiectul cererii de chemare în judecată vizează expres dreptul de a

desfășura procedura în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice

nr. 1225-XII din 08.12.1992, pornind de la calitatea de moștenitor a recurentului asupra

averii părinților decedați.

Totodată, recurentul indică că, conform practicii jurisdicționale categoria

nominalizată de litigii se soluționează numai în procedura specială și nu poate fi

examinată într-o altă procedură, indiferent de părți, probe sau declarații.

Menționează că, acest fapt a fost indicat și în decizia Curții de Apel Chișinău din

09.02.2016, însă atât prima instanță cât și instanța de apel au ignorat faptul în cauză.

Recurentul mai invocă că, el nu solicită constatarea acceptării succesiunii numai

din faptul că a inițiat procedura de redobândire a averii nelegitim confiscate, dar mai

solicită constatarea faptului în baza probelor prezentate că a acceptat moștenirea în

conformitate cu prevederile alin. (4) art. 1516 Cod Civil prin întrarea în posesiunea unei

părți din patrimoniu și, ca urmare, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu,

oriunde s-ar afla și din ce ar costa.

Respectiv consideră că, la examinarea cauzei în fond instanțele judecătorești au

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

Recurentul mai invocă faptul că, prin hotărârile atacate i se încalcă dreptul de

proprietate, ocrotit prin Codul civil și legislația în vigoare a Republicii Moldova,

precum și prevederile legislației internaționale, și anume art. 1 al Primului Protocol

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale din 04 noiembrie 1950, cît și dreptul la judecare în mod echitabil a

cauzei, garantat de art. 6 al CEDO.

3

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 28

iulie 2016 și expediată în adresa recurentului la data de 15 august 2016 (f.d. 120), însă la

dosar nu există probe care ar confirma recepționarea de către recurent Bunescu

Gheorghe a deciziei motivate.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs constată

că recursul depus de Bunescu Gheorghe la data de 15 octombrie 2016, a fost depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Bunescu Gheorghe urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărîrea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bunescu Gheorghe este declarativ

4

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Bunescu Gheorghe în cererea

de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Bunescu Gheorghe, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Bunescu Gheorghe, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

5