2rh-110/17 — recunoașterea dreptului la spațiu locativ

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 2rh-110/2017

judecător: V. Gîrleanu

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: V. Doagă, A. Cobăneanu, Iu. Oprea, O. Sternioală, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valeriu Doagă

judecători Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Vasile Barbîneagrî,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Vasile

Barbîneagrî împotriva Primăriei orașului Cricova cu privire la recunoașterea ca

membru a familiei și recunoașterea dreptului la spațiul locativ,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016, prin

care s-a admis recursul declarat de Primăria orașului Cricova cu casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 20 martie 2015,

c o n s t a t ă :

La 22 august 2014, Vasile Barbîneagrî a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei orașului Cricova cu privire la recunoașterea ca

membru a familiei și recunoașterea dreptului la spațiul locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este tatăl lui Barbîneagrî

Iurie, născut în anul 1971 și decedat la 10 aprilie 2014.

Susține că a domiciliat în ap. 37 din str. Luceafărul 1, or. Cricova, mun.

Chișinău începând cu 11 noiembrie 2008 și până la data decesului fiului său, iar

imobilul se află la balanța Primăriei or. Cricova.

Afirmă că, apartamentul în litigiu nu a fost privatizat, din cauza că

Barbîneagrî Iurie suferea de maladii, iar reclamantul a fost nevoit de a locui

împreună cu acesta.

Pe toată perioada cât a trăit în apartament, Barbîneagrî Vasile a achitat

împreună cu fiul plata serviciilor comunale, au dus o gospodărie în comun.

Deoarece nu dispune de un alt domiciliu permanent pe teritoriul Primăriei

or. Cricova, consideră reclamantul că acesta urmează a fi recunoscut ca membru a

1

familiei defunctului, cu dreptul la spațiul locativ, ap. 37 din str. Luceafărul 1, or.

Cricova, mun. Chișinău.

Conform art. 55 Codul cu privire la locuințe, membri ai familiei

chiriașului sunt soțul chiriașului, copiii (inclusiv cei înfiați) atât ai chiriașului, cât

și ai oricăruia din membrii familiei lui, părinții (părinții adoptivi), care locuiesc

împreună cu chiriașul. Alte persoane pot fi considerate membri ai familiei

chiriașului, dacă locuiesc permanent împreună cu chiriașul și duc împreună cu

dânsul o gospodărie comună. Persoanele întreținute, inapte pentru muncă sunt

membri ai familiei chiriașului, dacă locuiesc permanent împreună cu chiriașul.

Totodată, reclamantul a menționat că este pensionar, inapt de muncă,

respectiv deține dreptul de a fi recunoscut membru de familie a defunctului și, cu

titlu de consecință, să-i fie perfectată viza de reședință în imobilul litigios, or prin

prisma art. 56 Codul cu privire la locuințe, membrii de familie a chiriașului care

locuiesc permanent cu el se folosesc împreună de aceleași drepturi și poartă

aceleași obligațiuni care reies din contractul de chirie. Și art. 57 din Codul cu

privire la locuințe instituie că, chiriașul este în drept să instaleze în spațiul ocupat

de dânsul pe copii, pe părinți. Respectiv, reclamantul fiind tatăl chiriașului

decedat, a fost acceptat de ultimul de a locui împreună în același apartament ca

membru de familie.

Faptul că Barbîneagrî Vasile a locuit împreună cu Barbîneagrî Iurie și

precum că a avut grijă de fiul său, se confirmă și prin certificatul nr. 394 din 18

aprilie 2014 eliberat de Primăria or. Cricova.

Cere reclamantul recunoașterea lui ca membru a familiei feciorului său

Barbîneagrî Iurie și recunoașterea dreptului lui la spațiul locativ asupra ap. 37 din

str. Luceafărul 1, or. Cricova, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 martie 2015 s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 s-a admis

apelul declarat de către Vasile Barbîneagrî, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 20 martie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care acțiunea a fost admisă integral, fiind recunoscut Vasile Barbîneagrî membru

a familiei chiriașului Iurie Barbîneagrî decedat la 10 aprilie 2014 și recunoscut

dreptul lui la spațiul locativ – ap. 37 din str. Luceafărul 1, or. Cricova.

La 19 iulie 2016 Primăria or. Cricova a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016 s-a admis

recursul declarat de Primăria orașului Cricova cu casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 februarie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 20 martie 2015.

La 22 februarie 2017, Vasile Barbîneagrî a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând casarea deciziei instanței de

recurs cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

În motivarea cererii de revizuire a invocat temeiul declarării revizuirii

prevăzut de art. 449, lit. b) Cod de procedură civilă, indicând că la moment Regia

locativ-comunală Cricova a eliberat un certificatul cu nr. 5 din 25 ianuarie 2017

prin care se atestă că conform contului personal de evidență a bunului imobil

situat în mun. Chișinău, or. Cricova, str. Luceafărul 1, ap. 37, începând cu anul

2008, cetățeanul Iurie Barbîneagrî a locuit pe adresa respectivă împreună cu tatăl

său Vasile Barbîneagrî.

Consideră că instanțele de judecată la momentul examinării cauzei nu au

cunoscut despre aceste circumstanțe, fapt care impune admiterea cererii de

revizuire.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) - (11) Cod de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

examinare a cererii de chemare în judecată. Dacă examinarea cererii de revizuire

este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se

desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care

examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

depusă de Vasile Barbîneagrî neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă din următoarele motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

3

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că

nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu

o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul

de posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, Vasile Barbîneagrî nu a făcut dovada faptului că în procesul

examinării anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al

cererii de revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în

procesul examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce

acelea prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de

judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită, în cazul în care

înscrisurile indicate de revizuent sunt emise ulterior examinării cauzei.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

4

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că

argumentele invocate de Vasile Barbîneagrî se referă la dezacordul cu soluția

pronunțată de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia a cărei revizuire se

pretinde, și nu atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă careva temeiuri

legale de revizuire.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar

constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară

preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire

nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vasile

Barbîneagrî, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Vasile Barbîneagrî

5

împotriva Primăriei orașului Cricova cu privire la recunoașterea ca membru a

familiei și recunoașterea dreptului la spațiul locativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

judecători Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

6