Decizia nr. 57 din 20 aprilie 2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 46/1/2026, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 978/108/2025, nr. 899/108/2025 şi nr. 1.114/108/2025.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulat punct de vedere la raport de către părţi.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus în Dosarul nr. 978/108/2025, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Interpretarea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili: 1. Dacă activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare sunt cele aferente funcţiilor şi meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 1.561 din 13 septembrie 2022 privind lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul, cu modificările ulterioare. 2. Dacă încadrarea în condiţii speciale de muncă a acestor activităţi este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare, pentru obţinerea avizului de încadrare în condiţii speciale şi indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator. 3. Dacă aceste dispoziţii se aplică şi perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 46/1/2026, termenul de judecată fiind 20 aprilie 2026.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost înregistrate cu nr. 47/1/2026, respectiv nr. 74/1/2026 sesizările formulate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 899/108/2025, respectiv nr. 1.114/108/2025, în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile cu privire la aceleaşi chestiuni de drept.

Având în vedere identitatea între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 47/1/2026 şi nr. 74/1/2026 la Dosarul nr. 46/1/2026. II. Dispoziţii supuse interpretării

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 360/2023) Art. 28 alin. (1): „În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) l) activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare.”

Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare (Legea nr. 195/2020) Art. 38: „Lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul se stabileşte prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor şi infrastructurii nr. 1.561/2022 privind lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul (Ordinul nr. 1.561/2022) III. Expunerea succintă a proceselor A. Dosarul nr. 46/1/2026

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad cu nr. 978/108/2025, reclamantul PDS, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, a solicitat instanţei: (i) să dispună anularea deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă nr. (…) din 23.01.2025 pentru refuzul valorificării perioadelor 1.04.2001-1.12.2003 şi 1.12.2003-6.09.2024 ca fiind realizate în condiţii speciale; (ii) obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad la valorificarea perioadelor 1.04.2001-1.12.2003; 1.12.2003-6.09.2024, atestate de adeverinţa nr. (…) din 6.09.2024 eliberată de Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara – Secţia L8 Arad, ca fiind realizate în condiţii speciale, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023; (iii) să constate îndeplinirea condiţiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în raport cu art. 46 alin. (1) şi art. 47 alin. (1)-(3) coroborat cu art. 48 alin. (1) lit. b) tabelul 2 din Legea nr. 360/2023; şi (iv) obligarea pârâtei la acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi emiterea unei decizii în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. (…) pronunţată la 29 mai 2025, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la stabilirea stagiului de cotizare nu a fost valorificată adeverinţa nr. (…) din 6.09.2024 emisă de Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara – Secţia L8 Arad, prin care se atestă că perioadele în care reclamantul a fost angajatul societăţii (1.05.1991-1.09.1997 şi 1.12.2003-6.09.2024, ca meseriaş întreţinere cale) a avut atribuţii şi responsabilităţi care vizează siguranţa circulaţiei feroviare, care se încadrează la art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, pârâta susţinând că adeverinţa nu îndeplineşte condiţiile de formă impuse în mod expres de dispoziţiile anexei nr. 11 la Legea nr. 360/2023.

În termen legal, împotriva sentinţei menţionate mai sus, reclamantul a declarat apel, înregistrat la Curtea de Apel Timişoara cu nr. 978/108/2025.

Reclamantul-apelant consideră că prima instanţă a analizat trunchiat cauza şi că Ordinul nr. 1.561/2022 nu este lipsit de eficienţă prin abrogarea art. 34 şi 35 din Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare, deoarece are corespondent în art. 38 din Legea nr. 195/2020 şi în art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 şi enumeră în anexa nr. 1 la această lege funcţiile şi meseriile cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare, funcţii printre care se regăseşte şi cea deţinută de reclamant. B. Dosarul nr. 47/1/2026

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad cu nr. 899/108/2025, reclamantul SA a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad: (i) să dispună anularea deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă nr. (…) din 4 februarie 2025 pentru refuzul valorificării perioadelor 1.04.2001-18.09.2024 ca fiind realizate în condiţii speciale; (ii) obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad la valorificarea perioadei 1.04.2001-18.09.2024, atestate de adeverinţa nr. (…) din 18.09.2024 eliberată de Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara – Divizia Trafic, ca fiind realizate în condiţii speciale, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023; (iii) să constate îndeplinirea condiţiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în raport cu art. 46 alin. (1) şi art. 47 alin. (1)-(3) coroborat cu art. 48 alin. (1) lit. b) tabelul 2 din Legea nr. 360/2023; şi (iv) obligarea pârâtei la acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi emiterea unei decizii în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. (…) pronunţată la 20 mai 2025, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la stabilirea stagiului de cotizare nu a fost valorificată adeverinţa nr. (…) din 18.09.2024 emisă de Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, prin care se atestă că perioadele în care reclamantul a fost angajatul societăţii, respectiv între 19.03.1990-15.04.1996 – impiegat de mişcare, 15.04.1996- 1.03.2001 şi 1.12.2001-15.09.2008, operator circulaţie, şi 1.03.2001-1.12.2001 şi 15.09.2008 – prezent, şef tură RC, a avut atribuţii şi responsabilităţi care vizează siguranţa circulaţiei feroviare, care se încadrează la art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, pârâta susţinând că adeverinţa nu îndeplineşte condiţiile de formă impuse în mod expres de dispoziţiile anexei nr. 11 la Legea nr. 360/2023.

Împotriva sentinţei menţionate mai sus, reclamantul a declarat apel, înregistrat la Curtea de Apel Timişoara, cu nr. 899/108/2025. C. Dosarul nr. 74/1/2026

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş cu nr. 1.114/108/2025, reclamantul FDP a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă nr. (…) din 23.01.2025 emisă de pârâta Casa de Judeţeană de Pensii Arad, solicitând: (i) anularea acestei decizii de pensie şi (ii) obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu valorificarea perioadei 1.04.2001-5.09.2024, atestate de adeverinţa nr. (…) din 5.09.2024 eliberată de Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara – Divizia Trafic, ca fiind realizată în condiţii speciale, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.

Prin sentinţa civilă nr. (…) din 3.06.2025 pronunţată de Tribunalul Arad, contestaţia formulată în cauză a fost respinsă ca nefondată.

În motivare, prima instanţă a arătat că activitatea desfăşurată de contestator nu poate fi considerată a fi realizată în condiţii speciale de muncă, observând că atunci când legiuitorul a intenţionat reglementarea unei astfel de situaţii a prevăzut-o în mod expres.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Timişoara cu nr. 1.114/108/2025. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea cererii

Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Timişoara care a formulat sesizările iniţiale a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

În toate cele trei dosare conexate reclamanţii-apelanţi au solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii.

Învederează că potrivit art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 sunt considerate locuri de muncă în condiţii speciale activităţile din domeniul siguranţei circulaţiei feroviare, fără nicio altă menţiune sau trimitere la anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.561/2022, ambiguitate care se impune a fi lămurită.

Arată că la intrarea în vigoare a art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 au fost abrogate art. 34 şi 35 din Legea nr. 195/2020, care conţineau dispoziţii speciale referitoare la condiţiile de pensionare ale personalului feroviar şi la încadrarea în condiţii speciale a locurilor de muncă ale personalului feroviar cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare.

Abrogarea celor două articole din Legea nr. 195/2020 este explicată de intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor care stabileşte imperativ, prin conţinutul art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, că activităţile din domeniul siguranţei circulaţiei feroviare sunt încadrate în condiţii speciale de muncă.

Chestiunea de lămurit rămâne cea a identificării acestor activităţi deoarece, în imperfecţiunea sa, art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se limitează la sintagma „activităţile din domeniul siguranţei circulaţiei feroviare”. Aşadar, în opinia reclamanţilor, în ceea ce priveşte activităţile din domeniul siguranţei circulaţiei feroviare, analiza trebuia făcută prin corelare cu art. 38 din Legea nr. 195/2020 şi anexa la Ordinul nr. 1.561/2022, dat în aplicarea art. 38 din Legea nr. 195/2020, care conţine lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare.

Conform art. 38 din Legea nr. 195/2020, care nu a fost abrogat şi este în vigoare, „Lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul se stabileşte prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României” în concordanţă cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 care prevede în mod expres încadrarea în condiţii speciale a activităţilor din domeniul siguranţei circulaţiei feroviare.

În acest context a fost emis Ordinul nr. 1.561/2022.

Reclamanţii apreciază că intenţia legiuitorului a fost ca art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 să completeze art. 28 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege cu privire la activităţile din domeniul siguranţei circulaţiei feroviare şi trebuie corelat cu norma specială, Ordinul nr. 1.561/2022 [act cu valoare juridică egală cu cea anterioară, respectiv a Ordinului Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (Ordinul nr. 50/1990)], care statuează că activităţile din anexă sunt activităţi cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare.

Personalul din siguranţa circulaţiei feroviare a fost artificial divizat după 1.04.2001, dată de la care au fost suprimate grupele superioare în domeniu, mai puţin pentru patru categorii de personal: mecanici de locomotivă, mecanici automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor, deşi tot personalul prevăzut în anexa la Ordinul nr. 1.561/2022 a fost obligat să obţină avizele psihologice necesare activităţilor în domeniul siguranţei circulaţiei şi după anul 2001.

Cu titlu de jurisprudenţă relevantă, fac trimitere la Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care a statuat la paragraful 89 că art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului. Aplicarea imediată şi efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituţia României, atunci când efectele unei activităţi ce aparţine trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situaţii juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare.

De asemenea, fac trimitere şi la Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Reclamanţii au adăugat că perioadele anterioare datei de 1.04.2001, în care au desfăşurat aceleaşi funcţii în siguranţa circulaţiei feroviare au fost recunoscute şi valorificate ca fiind realizate în grupa I de muncă, deşi au fost atestate la acea vreme doar de Ordinul nr. 50/1990, act cu valoare juridică egală cu cea a Ordinului nr. 1.561/2022. Cu toate acestea, deşi Ordinul nr. 1.561/2022 atestă aceleaşi funcţii în siguranţa circulaţiei feroviare după data de 1.04.2001, valorificarea perioadelor de activitate ulterioară acestei date a fost blocată de modul de interpretare a art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.

Pârâta intimată Casa Judeţeană de Pensii Arad nu a formulat puncte de vedere faţă de cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile privind chestiunile de drept invocate de reclamanţi în cele trei dosare conexate. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea

Instanţa de trimitere a exprimat un punct de vedere identic în cele trei dosare conexate.

Astfel, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se interpretează coroborat cu cele ale Ordinului nr. 1.561/2022, chiar dacă nu există o normă expresă de trimitere la acestea, iar activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare sunt cele aferente funcţiilor şi meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin.

Activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare nu se limitează la cele aferente funcţiilor de mecanic locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor, prevăzute la pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 360/2023, deoarece activităţile din această anexă sunt reglementate ca fiind desfăşurate în condiţii speciale de muncă la lit. d) a alin. (1) al art. 28 din Legea nr. 360/2023. Dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare la cele aferente funcţiilor de mecanic locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor nu ar mai fi fost necesară introducerea lit. l) la alin. (1) al art. 28 din Legea nr. 360/2023, fiind suficientă dispoziţia legală de la lit. d).

Totodată, instanţa apreciază că trebuie să se răspundă afirmativ şi la întrebările 2 şi 3 din sesizările formulate, având în vedere raţionamentul juridic expus de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, respectiv prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a rezultat o opinie cvasiunanimă, potrivit căreia dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se interpretează coroborat cu cele ale Ordinului nr. 1.561/2022, chiar dacă nu există o normă expresă de trimitere la acestea, iar activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare sunt cele aferente funcţiilor şi meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin.

Totodată, urmând acelaşi raţionament ca cel expus de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul deciziilor nr. 36 din 15 mai 2023 şi nr. 2 din 13 martie 2023, s-a apreciat că încadrarea în condiţii speciale de muncă a activităţilor care vizează siguranţa circulaţiei feroviare operează ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 pentru obţinerea avizului de încadrare în condiţii speciale şi indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator.

În aceeaşi măsură, urmărind acelaşi raţionament precum cel arătat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul deciziilor anterior arătate, pentru a răspunde întrebării a treia din cererea de sesizare a instanţei supreme, opinia exprimată a fost în sensul că dispoziţiile în discuţie se aplică şi perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator.

Aceste puncte de vedere au fost comunicate de curţile de apel Bucureşti, Braşov, Ploieşti, Timişoara, Târgu Mureş şi Suceava.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 a rezultat şi o opinie contrară celei arătate mai sus, în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică şi perioadelor de activitate prestate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, având în vedere că au existat dispoziţii legale care au reglementat încadrarea în condiţii speciale de muncă a personalului feroviar cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare (art. 35 din Legea nr. 195/2020), dar a căror aplicare legiuitorul a amânat-o succesiv, pentru ca apoi să le abroge, fără a intra în vigoare. Această tehnică legislativă denotă că legiuitorul nu a dorit ca aceste activităţi să fie încadrate în condiţii speciale de muncă, anterior datei de 1 septembrie 2024.

Această opinie a fost comunicată de tribunalele Arad, Bucureşti şi Buzău.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanţă cu privire la soluţionarea sesizărilor conexate.

Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: ” Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale. Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000. Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.”

Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.”

Decizia nr. 5 din 23 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 27 martie 2026, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (44) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, este asimilată condiţiilor speciale de muncă exclusiv perioada în care un salariat şi-a desfăşurat activitatea în grupa I şi/sau a II-a de muncă.” IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizărilor

Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudenţială, următoarele condiţii de admisibilitate ce este necesar a fi îndeplinite cumulativ: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza; (iii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât sesizările au fost formulate în cadrul unor litigii având ca obiect contestaţii la decizii de respingere a pensiei, aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, care este învestită în ultimă instanţă cu soluţionarea apelurilor exercitate împotriva unor sentinţe pronunţate de Tribunalul Arad, iar hotărârile ce urmează a fi pronunţate sunt definitive, conform dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.

Se verifică, de asemenea, şi existenţa raportului de dependenţă dintre soluţionarea pe fond a cauzei şi lămurirea chestiunii de drept în discuţie, întrucât de modul în care se identifică activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare şi de modalitatea în care acestea se încadrează sau nu în condiţii speciale de muncă – fie ope legis, fie prin urmarea procedurii administrative prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi de răspunsul la întrebarea dacă aceste dispoziţii se aplică şi perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 depinde rezolvarea litigiului prin care se contestă refuzul Casei Judeţene de Pensii Arad de a valorifica, la stabilirea stagiului de cotizare, perioade cuprinse între 1 aprilie 2001 şi septembrie 2024, în care reclamanţii pretind că au desfăşurat activităţi în condiţii speciale, astfel cum acestea sunt definite prin art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, a cărui lămurire se solicită, coroborat cu prevederile anexei nr. 1 la Ordinul nr. 1.561/2022.

În ce priveşte însă condiţia ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o veritabilă chestiune de drept, aptă să genereze interpretări diferite şi care să fie susceptibilă unei dezlegări de principiu necesare pentru a preîntâmpina jurisprudenţa neunitară, se constată că aceasta nu este îndeplinită, ceea ce face demersul inadmisibil.

O chestiune de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, în accepţiunea art. 519 din Codul de procedură civilă, trebuie să prezinte o dificultate suficient de mare – să ridice serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare ori contradictorii – încât să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii. Un simplu silogism juridic sau o punere tipică în legătură a unor norme de drept limpezi, complete şi lipsite de echivoc nu se poate constitui într-o veritabilă chestiune de drept.

În cazul sesizării de faţă, lămurirea primei întrebări formulate – dacă activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare sunt cele aferente funcţiilor şi meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 1.561 din 13 septembrie 2022 privind lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul – nu ridică nicio dificultate, necesitând numai un efort minimal de coroborare a unor texte de lege, respectiv prevederile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, potrivit cărora „în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare”, prevederile art. 38 din Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, conform cărora „lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul se stabileşte prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I”, şi prevederile anexei nr. 1 a Ordinului nr. 1.561/2022, care aprobă lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul.

De altminteri, nici instanţele de trimitere nu au vreo dificultate în a trage concluzia care se impune şi a răspunde afirmativ şi nu dezvoltă în încheierea de sesizare vreo eventuală interpretare alternativă, care să atragă atenţia asupra unei probleme reale de interpretare a normelor, iar opiniile teoretice exprimate de instanţele din ţară în această chestiune converg unanim în aceeaşi direcţie, neexistând niciun indiciu că ar exista vreun risc de practică neunitară.

Nici în legătură cu a doua întrebare ridicată de instanţele de trimitere – dacă încadrarea în condiţii speciale de muncă a acestor activităţi este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, pentru obţinerea avizului de încadrare în condiţii speciale şi indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator – nu a fost reliefată în încheierile de sesizare vreo posibilă interpretare alternativă, care să contrazică răspunsul afirmativ dat în punctul lor de vedere, fundamentat pe dezlegările anterioare ale instanţei supreme, şi nu s-a argumentat în ce anume constau dificultăţile de interpretare; totodată, nu există vreo disidenţă nici în opiniile exprimate de instanţele din ţară în această chestiune, care converg spre cea oferită de instanţa de trimitere, fapt ce denotă, de asemenea, lipsa unei dificultăţi reale a problemei de drept şi absenţa unui risc de practică neunitară.

Într-adevăr, există deja în această chestiune dezlegări anterioare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în mecanisme de unificare a practicii judiciare în probleme similare, ce îşi găsesc relevanţa şi în privinţa întrebării de faţă şi pot fi utilizate de instanţe în activitatea jurisdicţională, raţionamentele expuse în Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 şi Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 putând fi aplicate, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte problema încadrării în condiţii speciale de muncă a activităţilor care vizează siguranţa circulaţiei feroviare.

Astfel, sub imperiul legii anterioare privind sistemul unitar de pensii publice – Legea nr. 263/2010 -, al cărei art. 30 stabilea şi enumera, în mod analog art. 28 din legea actuală privind sistemul public de pensii, respectiv Legea nr. 360/2023, locurile de muncă în condiţii speciale care atrăgeau un regim derogatoriu mai favorabil în privinţa condiţiilor privitoare la stagiul minim de cotizare şi vârsta de pensionare, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al instanţei supreme a statuat prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 că, „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de către angajator/fostul angajator conform legislaţiei anterioare şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator”.

De asemenea, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, că „locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale. Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000. Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.”

S-au reţinut în considerentele deciziei menţionate următoarele: ” 115. Având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfăşoară anumite activităţi, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie, fără nicio referire la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condiţiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce priveşte activităţile în discuţie, nu există obligaţia angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. (…) 117. Prevederile stipulate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 realizează astfel ope legis o încadrare efectivă în condiţii speciale a unor locuri de muncă dintr-un domeniu ocupaţional determinat, textul de lege făcând referire expresă la locurile de muncă din domeniul silvicultură, fiind apoi enumerate activităţile ce determină după sine reţinerea condiţiilor speciale.”

Aceste statuări obligatorii se constituie într-un raţionament deopotrivă aplicabil problemei de drept ridicate prin sesizările de faţă, art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 prevăzând expres activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare ca fiind locuri de muncă în condiţii speciale, această încadrare fiind realizată astfel ope legis.

În fine, statuările deciziilor menţionate mai sus, cu referire la alte domenii de activitate aflate în ipoteze similare celei a activităţilor din siguranţa circulaţiei feroviare, respectiv activităţi care se încadrează ope legis ca locuri de muncă în condiţii speciale, oferă dezlegări aplicabile deopotrivă şi celei de-a treia întrebări ridicate de instanţa de trimitere, respectiv aceea dacă dispoziţiile se aplică şi perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator, aşa cum reiese din simpla lectură a dispozitivului celor două decizii (a se vedea supra, paragrafele 57 şi 58).

Relevante sunt considerentele de la paragrafele 131-137 ale Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, potrivit cărora: ” 131. Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor. Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetăţeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, nicidecum de a nu se recunoaşte pentru trecut beneficii în favoarea acestuia. 132. Astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, se menţionează că locurile de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfăşurarea anumitor activităţi enumerate în text «reprezintă» locuri de muncă în condiţii speciale, ceea ce înseamnă recunoaşterea activităţilor din domeniul silviculturii în categoria condiţiilor speciale de muncă, iar nu încadrarea acestora în condiţii speciale, intenţia legiuitorului fiind aceea de a se confirma o realitate existentă, iar nu de a se crea una nouă şi care să nu fi existat anterior. () 133. În condiţiile în care art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 face referire la perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale de muncă şi la modalitatea în care se înregistrează perioada de vechime realizată în condiţii speciale de muncă, se poate concluziona că nu poate fi exclusă de la aplicarea acestor dispoziţii legale perioada în care s-a desfăşurat activitate în condiţii speciale doar pe considerentul că Legea nr. 234/2019 a intrat în vigoare ulterior, legiuitorul făcând referire expresă la perioadele de activitate desfăşurate anterior intrării în vigoare a legii. 134. Se observă astfel că, în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, deşi orientările jurisprudenţiale îi dau o interpretare corectă, divergenţa de practică judiciară rezultă din calificarea în mod diferit a situaţiilor juridice ale petenţilor ce solicită deschiderea dreptului la pensie, născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, ca fiind situaţii juridice consumate, epuizate (facta praeterita) sau situaţii juridice în curs (facta pendentia). 135. După cum s-a enunţat şi în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragraful 89), «Art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului. Aplicarea imediată şi efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituţia României, atunci când efectele unei activităţi ce aparţine trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situaţii juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare». 136. Or, cererile de deschidere a dreptului la pensie cu care au fost sesizate instanţele judecătoreşti reprezintă un astfel de efect viitor al activităţii desfăşurate în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000. Drept urmare, nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a legii. 137. Deşi nu retroactivează, actul normativ (Legea nr. 234/2019) are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.”

Existând, prin urmare, suficiente repere jurisprudenţiale obligatorii de natură să rezolve întrebările din încheierea de sesizare, repere pe care, de altfel, înseşi instanţele de trimitere se sprijină atunci când îşi formulează punctele de vedere din încheierile de sesizare, ţinând cont şi de împrejurarea că instanţele de trimitere eşuează în a motiva dificultatea problemelor ridicate şi posibilitatea unei interpretări divergente în contextul acestor rezolvări anterioare deja date de instanţa supremă în chestiuni similare, dar şi de cvasiunanimitatea opiniilor exprimate de celelalte instanţe, care converg în aceeaşi direcţie cu cea exprimată de instanţele de trimitere, se va reţine neîndeplinirea cerinţelor referitoare la dificultatea chestiunii de drept, astfel încât sesizarea este inadmisibilă.