3ra-813/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: C. Roșca dosarul nr. 3ra-813/17

instanța de apel: A. Minciuna, L. Popova, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul lui Oleg David, avocatul Doina Zaporojan, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 29 martie 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg David

împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ,

c o n s t a t ă:

La 16 septembrie 2015, Oleg David a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii menționează că, potrivit art. 2 și anexei la Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 73 din 16 aprilie 2014 privind transmiterea unui

imobil, beneficiază de apartamentul nr. XXX din blocul locativ amplasat pe str. XXX

Astfel, la 22 mai 2014 a depus cererea cu nr. 04-109/3594/2014 către Comisia

specială pentru selectarea persoanelor care solicită indemnizații unice, instituită prin

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5 din 30 ianuarie 2014 prin care a solicitat

să i se aloce o indemnizație unică conform legislației în vigoare pentru procurarea

spațiului locativ.

Relevă reclamantul că, la 17 august 2015, prin scrisoarea Primăriei mun. Chișinău

nr. 04-109/3594/2014, i s-a refuzat alocarea indemnizații unice pentru procurarea

spațiului locativ, deoarece Ministerul Finanțelor consideră că, persoanele care au

beneficiat de spațiu locativ conform art. 2 al Hotărârii Parlamentului Republicii

Moldova nr. 73 din 16 aprilie 2014 privind transmiterea unui imobil a fost aprobată lista

cu 56 de familii care au beneficiat de apartamente în blocul locativ din str.XXXX, nu

cad sub incidența prevederilor pct. 61 din Hotărârea Guvernului nr. 836 din 13

septembrie 2010.

Consideră reclamantul că, refuzul Primăriei mun. Chișinău nr. 04-109/3594/2014

din 17 august 2015, este ilegal și nefondat.

Susține că, decizia de stabilire și alocare a indemnizației unice sau de refuz în

aceasta se adoptă de către Comisia specială pentru selectarea persoanelor care solicită

1

indemnizații unice, instituită prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5 din 30

ianuarie 2014 și nu de către un funcționar din cadrul Primăriei.

Totodată, invocă faptul că, trimiterea făcută la scrisoarea Ministerului Finanțelor

este una nefondată, deoarece conform prevederilor art. 8 din Regulamentul cu privire la

acordarea indemnizațiilor unice pentru construcția unei case individuale ori a unei

locuințe cooperatiste, sau procurarea spațiului locativ sau restaurarea caselor vechi unor

categorii de cetățeni, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din 13 septembrie 2010,

organele responsabile de stabilirea și alocarea indemnizațiilor unice pentru construcția

unei case individuale ori a unei locuințe cooperatiste, sau procurarea spațiului locativ

sau restaurarea caselor vechi unor categorii de cetățeni sunt autoritățile publice locale și

nu Ministerul Finanțelor, după cum se afirmă.

Solicită, admiterea acțiunii, anularea refuzului Primăriei mun. Chișinău nr. 04-

109/3594/2014 din 17 august 2015 ca fiind ilegal, emis contrar prevederilor legale și cu

încălcarea competenței și a procedurii stabilite; obligarea Consiliului municipal

Chișinău să-l includă pe David Oleg în rândul beneficiarilor de indemnizații unice

pentru anul 2016 cu destinația pentru construcția și darea în exploatare a blocului

locativ din str.XXX, cu remiterea ulterioară a listei Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova și încasarea din contul pârâților a cheltuielilor de judecată pentru asistență

juridică în sumă de 2000 de lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 mai

2016, s-a atras în proces Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în calitate de

intervenient accesoriu (f.d. 76).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 iulie 2016 s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Oleg David împotriva

Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ

(f.d.80, 85-94).

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, reclamantul Oleg

David a fost asigurat cu spațiu locativ din contul statului, și anume: apartamentul nr.

XXX, în blocul din str.XXX. Prin urmare, acesta nu cade sub incidența prevederilor

pct. 61 din Regulamentul cu privire la acordarea indemnizațiilor unice pentru

construcția sau procurarea spațiului locativ, sau restaurarea caselor vechi unor

categorii de cetățeni, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.836 din 13 septembrie

2010, deoarece nu corespunde condițiilor pentru acordarea indemnizației, stabilite în

punctul 1 al acestui Regulament.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017 s-a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Oleg David și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 12 iulie 2016 (f.d. 143, 144-147 recto-verso).

La 26 mai 2017 reprezentantul lui Oleg David, avocatul Doina Zaporojan a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie

2017 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 iulie 2016, cu emiterea

unei noi hotărâri în sensul admiterii acțiunii și compensării cheltuielilor de judecată

(f.d.150-153).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ce țin de fondul cauzei și a

invocat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea constatând că reclamantul

nu poate beneficia de indemnizație unică deoarece a beneficiat de spațiu locativ din

2

contul statului. Or, blocul locativ la care se refera instanțele de judecată nu este dat în

exploatare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Completul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece decizia instanței

de apel datează cu 29 martie 2017 (f.d. 143, 144-147), iar cererea de recurs a fost

depusă la 26 mai 2017 (f.d. 150).

Alegațiile reprezentantului recurentului precum că, instanța de apel a interpretat în

mod eronat legea constatând că reclamantul nu poate beneficia de indemnizație unică

deoarece a beneficiat de spațiu locativ din contul statului, nu pot fi acceptate, deoarece

în sensul Hotărârii Guvernului nr. 836 din 13 septembrie 2010 cu privire la acordarea

indemnizațiilor unice pentru construcția sau procurarea spațiului locativ, sau restaurarea

caselor vechi unor categorii de cetățeni, se acordă indemnizații unice pentru construcția

unei case individuale ori a unei locuințe cooperatiste sau pentru procurarea spațiului

locativ, sau pentru restaurarea caselor vechi unor categorii de cetățeni care nu au

beneficiat de credite preferențiale de la instituțiile financiare și nu au fost asigurați cu

spațiu locativ la situația din 22 octombrie 2004.

Aderent, pct. 61 din Regulamentul cu privire la acordarea indemnizațiilor unice

pentru construcția unei case individuale ori a unei locuințe cooperatiste, sau procurarea

spațiului locativ sau restaurarea caselor vechi unor categorii de cetățeni, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.836 din 13 septembrie 2010, prescrie că persoanele care nu au

beneficiat de credite preferențiale de la instituțiile financiare, nu au fost asigurate cu

spațiu locativ conform normelor legale stabilite, nu dețin scrisori de garanție

corespunzătoare, eliberate de autoritățile administrației publice locale, dar au construcții

nefinalizate pot beneficia de indemnizații unice în cuantumurile stabilite la punctul 4 și

în condițiile prezentului Regulament.

Astfel, instanța de recurs taxează că, au dreptul la indemnizații unice pentru

construcția sau procurarea spațiului locativ doar persoanele care nu au fost asigurate cu

spațiu locativ după data de 22 octombrie 2004 și nu au fost asigurate cu mai mult de

șase metri pătrați pentru fiecare membru al familiei, fie din fondul de stat și/sau

municipal, fie procurat din mijloacele proprii. Însă, potrivit anexei nr. 2 la Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 73 din 16 aprilie 2014 privind transmiterea unui

imobil, recurentul Oleg David a beneficiat de apartamentul nr. XXX din blocul locativ

amplasat pe str.XXXX.

În această ordine de idei, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului

nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond. Astfel, se evidențiază caracterul

declarativ al recursului, lipsit de conținut și evidențiază simplul fapt al dezacordului

reprezentantului recurentului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, instanța de recurs reamintește prin prisma jurisprudenței CtEDO,

fosta Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentatului recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțele de drept ale cauzei.

4

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că argumentele invocate în

recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) și

prevederile art. 437 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul lui Oleg David, avocatul Doina

Zaporojan, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Oleg David, avocatul Doina Zaporojan,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

5