2rac-277/17 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-277/17

Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: Tizu Svetlana

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, I. Cotruță și N. Simciuc

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Beruf Auto”, în procedura

falimentului,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Sipuș” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Beruf Auto” în procedura falimentului, privind încasarea datoriei, a

penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care

apelul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Beruf Auto”, în

procedura falimentului a fost respins, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 31 mai 2016,

A C O N S T A T A T:

La 12 martie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Sipuș” a depus cerere

de chemare de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Beruf Auto” în procedura falimentului, privind încasarea datoriei, a penalității și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a invocat că la 11 februarie 2014, între reclamant și

pîrît a fost încheiat contractul nr. 3, prin care pârâtul a primit în folosință

temporară stația PECO, amplasată în raionul Râșcani, s. Corlăteni. La 19 martie

2014, stația PECO a fost transmisă pârâtului, fapt confirmat prin actul de primire-

predare.

Reclamantul menționează că termenul contractului începe să curgă din

1

momentul semnării și valabil pînă la 31 decembrie 2019, iar potrivit pct. 3.1. din

contractul pârâtul urma să achite lunar cîte 3600 euro, inclusiv TVA, dar nu mai

puțin de 66000 lei.

Suplimentar reclamantul a punctat că în urma executării necorespunzătoare a

clauzelor contractuale de către pârât, la 22 decembrie 2014, contractul a fost

reziliat, iar reieșind din actul de verificare reciprocă din 14 februarie 2015, datoria

pârâtului față de reclamant constituia suma de 240581,15 lei.

Ulterior, pârâtul a stins parțial datoria existentă, iar la 01 martie 2015 datoria

fiind de 90581,15 lei.

Totodată, reieșind din prevederile pct. 6.2 al contractului nominalizat, pentru

neexecutarea în termen a obligațiilor contractuale, pârâtul urmează să achite o

penalitate în mărime de 127719,42 lei.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Sipuș” încasarea din contul

Societății cu Răspundere Limitată „Beruf Auto” în procedura falimentului, în

beneficiul reclamantului a sumei de 90 581,15 lei – cu titlu de datorie, sumei de

7719,42 lei – cu titlu de penalitate și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31 mai 2016, cererea

de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sipuș”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Beruf Auto” în procedura

falimentului, privind încasarea datoriei, a penalității și a cheltuielilor de judecată,

a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea din contul Societății cu Răspundere

Limitată „Beruf Auto” în procedura falimentului, în beneficiul Societății cu

Răspundere Limitată „Sipuș”, suma de 57968,85 lei – cu titlu de penalitate și

suma de 1379,06 lei – cu titlu de taxă de stat. În rest, pretențiile au fost respinse ca

fiind neîntemeiate (f.d. 97, 110-111).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că cerințele invocate în acțiune se

încadrează parțial în prevederile Legii.

La 01 iulie 2016, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Beruf

Auto”, în procedura falimentului a declarat apel împotriva hotărârii primei istanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 31 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă a

neîntemeiată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, apelul declarat de

lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Beruf Auto”, în procedura

falimentului a fost respins, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 31 mai 2016 (f.d. 137, 138-141).

2

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt neîntemeiate și nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la

materialele dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept

material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 26 mai 2017, lichidatorul

Societății cu Răspundere Limitată „Beruf Auto”, în procedura falimentului, a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

apricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău, prin care la 20 mai 2017 a fost expediată copia decizie instanței de apel

în adresa părților (f.d. 142), însă la dosar nu sunt probe care ar certifica data

recepționării de către recurent a copie deciziei recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 14 iunie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

3

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Beruf

Auto”, în procedura falimentului asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Beruf Auto”, în procedura falimentului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

4

D I S P U N E:

Recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Beruf

Auto”, în procedura falimentului se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5