3ra-937/17 — contestarea actului administrativ

3ra-937/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-937/17

prima instanță - (judecătoria Centru mun. Chișinău) A. Gafton

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere

limitată „Lozana”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată „Lozana” împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de

Stat” cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lozana” și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 25 mai 2015, societatea cu răspundere limitată „Lozana” s-a adresat în

instanța de judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat”

solicitând obligarea Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” să prezintă

în instanța dosarul cu toate documentele societății cu răspundere limitată

„Lozana”, obligarea prezentării cererii societății cu răspundere limitată „Lozana”

cu privire la modificările de majorare a fondului statutar și a bonului de plată a

taxei pentru modificările de majorare a fondului statutar și a bonului de plată a

taxei de stat pentru modificări și a procesului-verbal legal privind modificările de

majorare a fondului statutar, semnat de către toți fondatori prezenți la adunare.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 30 martie 2015, printr-o cerere prealabilă a

solicitat Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” să prezinte societății

cu răspundere limitată „Lozana” cererea privind modificările de majorare a fondului

statutar și a bonului de plată a taxei de stat pentru modificări, prezentarea procesului-

verbal privind modificările de majorare a fondului statutar, semnat de către toți

fondatorii prezenți la adunare, prezentarea actului cu privire la reevaluarea mijloacelor

fixe și a uzurii lor, a actelor menționate în pct.3 din cerere, în baza cărora s-a majorat

fondul statutar, în perioada februarie 1995 - ianuarie 1997, a cererii societății cu

răspundere limitată „Lozana” cu privire la majorarea fondului statutar, inclusiv a

1

bonului de plată a taxei de stat, prezentarea tuturor documentelor în baza cărora s-au

efectuat modificările ce țin de majorarea fondului statutar a societății cu răspundere

limitată „Lozana”, și anume, prezentarea cererilor prin care s-a solicitat modificările

privind majorarea fondului statutar, bonurile de plată a taxei de stat pentru

efectuarea modificărilor, documentele justificative in baza cărora s-a majorat

fondul statutar de la suma de 1 800,00 lei până la suma de 6 772 100,00 lei,

anulara modificărilor ce au fost operate la 04 octombrie 1996, excluderea, de la

pct.1.2. al art. l din Statutul societății cu răspundere limitată „Lozana” a textului

cu conținutul, Firma comercială de producere „Lozana” societatea cu răspundere

limitată este succesor de drept a firmei comerciale.

Menționează reclamantul că, la 24 aprilie 2015, a recepționat răspunsul de la

Camera înregistrării de Stat, prin care a fost informat că solicitările formulate în

cerere, privind efectuarea modificărilor și prezentarea unor documente, poate fi

contestată în instanța de judecată și poate fi anulată numai de instanța de judecată.

Relatează că nu este de acord cu răspunsul primit.

Referitor la plata taxei de stat, pentru eliberarea informațiilor, la care face

trimitere Întreprinderea de Stat „Camera înregistrării de Stat” în răspunsul cu

nr.05/03-568, consideră că nu era cazul să achite taxa de stat, deoarece

documentele solicitate nu există de fapt în dosar.

La 05 martie 2015, administratorul societății cu răspundere limitată „Lozana”

făcând cunoștință cu dosarul întreprinderii din registrul Camerei înregistrării de

Stat, a depistat faptul că la dosar sunt anexate unele documente nevalabile, care

niciodată nu au fost semnate de către reprezentanții legali ai societății cu

răspundere limitată „Lozana” și nici nu au fost prezentate la Întreprinderii de Stat

„Camera înregistrării de Stat”, dar care de fapt se găsesc în dosar și în baza cărora

s-au făcut un șir de modificări cu care reclamantul nu este de acord.

Relevă că, careva documente ce țin de modificările statutului, de majorare

fondului statutar și altele, lipsesc din dosar.

Totodată, procesul-verbal nr.02 din 28 februarie 1995 al adunării fondatorilor,

nu este valabil din considerentul că nu a fost semnat de către asociații participanți

la adunarea generală a societății cu răspundere limitată „Lozana”.

Mai relevă că, în baza acestui proces-verbal s-a modificat actul de constituire

societății cu răspundere limitată „Lozana” modificările fiind: primirea în calitate

de asociat a firmei FPC „MAGO” societate cu răspundere limitată cu un aport în

mărime de 421122 lei, format din mijloace fixe (fonduri fixe), în textul procesului-

verbal, este scris drept bază a transmiterii mijloacelor fixe servește actul de

transmitere, unde sunt enumerate lista fondurilor fixe.

Actul de transmitere a fondurilor fixe, despre care se menționează în procesul-

verbal nr.02, nu este anexat la dosarul de la Întreprinderea de Stat „Camera

înregistrării de Stat”, iar un asemenea act de transmitere lipsește în dosar.

Susține că deține în original actul de transmitere a bunurilor materiale și

fondurilor fixe, din 01 martie 1995, iar în acest act de transmitere este menționat

că bunurile materiale și fondurile fixe se transmit cu titlul gratuit, dar nu cu titlu de

aport social pentru primirea în calitate de asociat a FPC „MAGO” SRL.

Invocă faptul că în textul procesului-verbal nr.02 din 28 februarie 1995 se

menționează despre transmiterea uzinei de conservare a producției agricole cu

suprafața de 1,56 h, însă în actul de transmitere cu titlul gratuit a bunurilor

2

materiale și fondurilor fixe, din 01 martie 1995, nu este menționată așa suprafață

de 1,56 h.

La fila dosarului nr.6 din registrul Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării

de Stat”, este anexată cererea din numele societății cu răspundere limitată

„Lozana” cu privire la reînregistrarea întreprinderii. Cererea respectivă nu este

semnată de administratorul Gheorghe Mămăligă și nu este nici amprenta ștampilei

întreprinderii.

De asemenea susține că în dosar lipsește dovada formării capitalului statutar,

ceea ce consideră foarte suspect, lipsește cererea din partea societății cu

răspundere limitată „Lozana”, de înregistrare a modificărilor în fondul statutar,

lipsește bonul de plată pentru a se efectua aceste modificări, lipsește dovada

majorării capitalului social (actul de transmitere a fondurilor fixe).

La 14 mai 1995, de către Întreprinderea de Stat „Camera înregistrării de Stat”

au fost înregistrate modificări și completări în documentele de constituire a

societății cu răspundere limitată „Lozana”, data/luna și anul la aceste modificări

conțin adăugiri și ștersături (f.d.nr.19 din registrul Întreprinderii de Stat „Camera

Înregistrării de Stat”).

Prin aceste modificări, la fel, a fost majorat capitalul statutar până la suma de

570 222 lei, iar înregistrarea modificărilor, la fel, s-a efectuat în lipsa cererii a

societății cu răspundere limitată „Lozana" privind modificările și completările în

documentele de constituire și în lipsa bonului de plată prevăzut de legislație pentru

majorarea capitalului statutar, înregistrarea modificărilor și completărilor s-a făcut

în baza procesului-verbal al adunării fondatorilor, cu nr.04 din 7 mai 1995(6). În

dosar mai lipsesc documente justificative ce ține de majorarea capitalului statutar,

lipsește și lista asociaților participanți prezenți la adunarea fondatorilor.

Mai indica faptul că, la 30 ianuarie 1997, de către Întreprinderea de Stat

„Camera înregistrării de Stat” s-au înregistrat modificări și completări în

documentele de constituire a societății cu răspundere limitată „Lozana”.

Prin prezentele modificări a fost majorat fondul statutar până la 6 772 100,00

lei, formată din fonduri fixe - 6 573 516,00 lei și 198 584 lei - resurse bănești.

Aceste modificări s-au efectuat în baza unui proces-verbal al adunării

fondatorilor, cu nr.06 din 29 ianuarie 1997. Acest proces-verbal al adunării

fondatorilor cu nr.06 din 29 ianuarie 1997 conține semne de falsificare, deoarece

pe foaia nr.l sunt enumerați 8 fondatori, dar pe foaia cu nr.2 sunt indicați doar 7

fondatori.

Consideră, că data/luna și anul indicată în acest proces-verbal a fost ștearsă și

a fost înlocuită cu prezenta.

La procesul-verbal și la dosar nu este anexată lista fondatorilor care au

participat la adunarea fondatorilor.

Modificările efectuate de către Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de

Stat”, s-au făcut în lipsa cererilor societății cu răspundere limitată „Lozana” și a

bonurilor de plată, și în lipsa documentelor justificative ce ar confirma majorarea

fondului statutar. Aceste modificări s-au efectuat în baza unor procese-verbale

nevalabile ce conțin semne de falsificare.

Susține că asemenea modificări niciodată nu au fost efectuate de către

adunarea generală întreprinderii.

Prima foaie a acestor completări (f.d.nr.27 din dosarul FPC „Lozana”

3

societate cu răspundere limitată) diferă după culoare și mărime de fila cu nr.28 și

29, ceea ce trezește suspiciuni suplimentare că s-au făcut falsuri în documente, ce

au fost prezentate de anumite persoane interesate de aceste modificări.

Din aceste considerente, în cerere din 30 martie 2015, a solicitat Întreprinderii

de Stat „Camera înregistrării de Stat”, să anuleze toate modificările ce au fost

operate la 04 octombrie 1996 (f.d.nr.27-29 din dosarul aflat la Întreprinderea de

Stat „Camera înregistrării de Stat”) însă solicitările nu au fost admise.

Menționează că, în dosarul de la Întreprinderea de Stat „Camera înregistrării

de Stat” este anexat Statutul societății cu răspundere limitată „Lozana” în limba

română, care nu este semnat de către fondatori, iar aceasta este o încălcare gravă a

legislației, în statut sunt adăugiri cu stiloul, de către persoane necunoscute.

La filele dosarului cu nr.69-89, este cusut Statutul societății cu răspundere

limitată „Lozana” în limba rusă, în care lipsește art.9.

După ce a luat cunoștință cu textul din Statut, a depistat că filele cu nr.l și nr.2

ale Statutelor (în limba română și rusă) diferă după culoarea hârtiei și după tiparul

textului de celelalte file și ar fi ajuns la concluzia că filele inițiale au fost

schimbate cu prezentele.

Mai comunica că, în dosar există un certificat eliberat de Inspectoratul Fiscal

la 04 iulie 1997 cu nr.01-5-981, în care se confirmă că societatea cu răspundere

limitată „Lozana” are datorii față de bugetul și fondul social, în mărime de 146

997,00 lei, iar conform legislației Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de

Stat” nu putea reînregistra întreprinderea societatea cu răspundere limitată

„Lozana”, având datorii.

Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 octombrie 2016,

acțiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Lozana” s-a respins ca

fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că societatea cu răspundere limitată

„Lozana” cunoștea despre înregistrarea la 04 octombrie 1996 a modificării pct.9 al

Statului societății, din 26 mai 2010, dată când a făcut cunoștință cu dosarul de

evidență a societății cu răspundere limitată „Lozana”, păstrat la Camera

Înregistrării de Stat.

Totodată instanța a constatat că reclamantul a avut posibilitatea de a face

cunoștință cu actele administrative contestate din momentul înregistrării acestora

în Registrul Bunurilor Imobile la 06 decembrie 2006, însă ultima nu a reacționat în

termenul stabilit de lege și nici nu a întreprins măsurile de restabilire a dreptului

încălcat, iar în consecință instanța a constatat că reclamantul a omis termenul de

prescripție.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, societatea cu răspundere

limitată „Lozana” 22 noiembrie 2016, a declarat apel nemotivat, ulterior la 23

februarie 2017 a depus apel motivat solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii

judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2016 și transmiterea cauzei spre

rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, s-a respins apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată „Lozana” și s-a menținut hotărîrea

judecătorie Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2016.

La 20 iunie 2017, societatea cu răspundere limitată „Lozana” a declarat recurs

împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2016 și a

4

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, solicitând admiterea recursului,

anularea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și transmiterea cauzei spre

rejudecare în primă instanță.

Recursul a fost declarat în temeiul art.432, alin. (2), lit. c) din Codul de procedură

civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel a fost

adoptată cu încălcarea normelor de drept material și procedural.

Susține că, prima instanță a început examinarea cauza în fond fără a înștiința

reclamantul despre fixarea următoarei ședința de judecată și astfel pricina a fost

judecată în absența reclamantului, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

examinării cauzei

În ședința de judecată din 10 august 2016 instanța de fond a examinat cererea de

amînarea a ședinței, pe care admis-o și a amânat examinarea cauzei pentru 20

octombrie 2016, însă nu a informat reclamantul despre următoarea ședință de judecată.

Consideră recurentul că, instanța de fond era obligată să citeze repetat partea

pentru a o înștiința despre fixarea următoarei ședință de judecată.

Totodată menționează că, la examinarea pricinii instanța nu a determinat

circumstanțele reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, greșit a

soluționat conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și greșit a

interpretat legea și analogia ei.

Susține că la examinarea cauzei în fond instanța nu a luat în considerație probele

și argumentele prezentate de reclamant, iar soluția instanțelor ierarhic inferioare de a

respingere acțiunea ca tardivă este eronată și neîntemeiată. Este greșită concluzia

instanței de apel precum că recurentul a recepționat scrisoarea de răspuns la 22 aprilie

2015, iar termenul de prescripție a început a curge din această dată, dat fiind faptul că

la materialele nu există nici un aviz de primire care să confirme recepționarea

răspunsului.

Relevă că, la caz nu sunt aplicabile prevederile art.267 din Codul civil din motiv

că raporturile juridice au avut loc în perioada de până la intrarea în vigoare a noului

Cod civil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 16 martie 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 18

aprilie 2017 (f.d.218), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți. Recurentul susține că a recepționat decizia instanței de apel la 28 aprilie

2017.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 20 iunie 2017, respectiv recursul se consideră

declarat în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

5

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

6

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Referitor la argumentul recurentului privind lipsa citării legale a acestuia și

examinarea cauzei în fond în lipsa sa, Colegiul îl consideră neîntemeiat, or instanța d

e fond a respectat procedura de citare a părților și potrivit art.102 alin.(41) Codul de

procedură civilă participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Prin urmare, odată ce reclamantul a fost prezent în ședința de judecată și a

înaintat un demers privind amânarea ședinței de judecată, iar instanța l-a admis,

aceasta trebuie să conștientizeze că, amînarea a fost admisă pentru un anumit termen,

iar reclamatul fiind parte cointeresată în proces urma să se intereseze de soarta

dosarului și să depune diligența necesară în vederea respectări drepturilor procesual

civile și nicidecum să pună responsabilitatea pe instanță.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către societatea cu

răspundere limitată „Lozana” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de societatea cu răspundere limitată

„Lozana”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7