Decizia nr. 19 din 13 noiembrie 2023

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii este legal constituit, în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 31 alin. (4) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023 (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Lavinia Ionescu.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de apel Galaţi, înregistrat cu nr. 2.223/1/2023.

Magistratul-asistent învederează că la dosarul cauzei s-au depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, opinii ale Federaţiei Române de Fotbal şi ale domnilor profesori universitari doctori Marian Nicolae şi Radu Rizoiu, precum şi punctul de vedere al Ministerului Public.

Doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra recursului în interesul legii.

Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte problema de drept sesizată, arătând că afilierea de noi membri ai unei federaţii sportive nu reprezintă o modificare de act constitutiv, impunându-se a fi înscrişi doar primii membri ai structurii asociative, precum şi regulile după care adunarea generală va decide în viitor dobândirea calităţii de membru al federaţiei.

Prin urmare, doar modalitatea de dobândire a calităţii de membru se reglementează prin actul de constituire al federaţiei, neexistând o condiţie suplimentară impusă de lege cu privire la eventuala înscriere a noilor membri în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului, pentru a dobândi această calitate, întrucât nu reprezintă o modificare a actului constitutiv/statutului. Totodată, există şi o simetrie juridică, legiuitorul reglementând în mod similar menţiunile obligatorii din cadrul actelor constitutive/statutul asociaţiilor, respectiv fundaţiilor, în sensul că actul constitutiv/statutul cuprinde doar datele de identificare ale membrilor iniţiali, anume fondatorii.

Constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări din partea membrilor completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele: I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii

Articolul 514 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: ” Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”. II. Obiectul şi titularul recursului în interesul legii

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu un recurs în interesul legii cu privire la următoarele probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti: a) în interpretarea şi aplicarea art. 35 şi 95 din Legea nr. 69/2000, coroborate cu art. 6, 33 şi 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu art. 8 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 954/2000, afilierea de noi membri ai unei federaţii sportive reprezintă sau nu: – o modificare de act constitutiv, în sensul art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 în forma aplicabilă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 276/2020 pentru modificarea şi completarea ordonanţei (5 decembrie 2020), respectiv – o modificare de statut, în sensul aceluiaşi text în forma aplicabilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 276/2020? b) în consecinţă, drepturile ce rezultă din calitatea de membru (în special dreptul de a fi convocat şi de a vota în adunarea generală) iau naştere de la momentul adoptării de către federaţie a hotărârii de afiliere ori sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor? III. Normele de drept intern incidente

Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Legea nr. 69/2000: ” Art. 35. – (1) Federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, constituite prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport. (2) Potrivit prezentei legi, federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ. (3) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii. […] Art. 95. – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice.”

Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, forma aplicabilă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 276/2020 pentru modificarea şi completarea acesteia (5 decembrie 2020), denumită, în continuare, Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000: ” Art. 6. – […] (2) Actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute: a) datele de identificare ale membrilor asociaţi: numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea şi codul de identificare fiscală ale persoanei juridice asociate şi, după caz, domiciliul sau reşedinţa ori adresa sediului social; […] g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei; […] (3) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute: […] c) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat. […] Art. 33. – (1) Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12. (2) Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director.”

Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, forma aplicabilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 276/2020 pentru modificarea şi completarea ordonanţei (5 decembrie 2020): ” Art. 6. – […] (2) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute: a) datele de identificare ale membrilor asociaţi: numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea şi codul de identificare fiscală ale persoanei juridice asociate şi, după caz, domiciliul sau reşedinţa ori adresa sediului social; (…) g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei; h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice; […]. Art. 33. – (1) Modificarea statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12. (2) Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director. […] Art. 35. – (1) Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie. (2) Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol. (3) Cererea de înscriere se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să îşi aibă sediul.”

Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop, cu modificările ulterioare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 954/2000, denumit, în continuare, Ordinul nr. 954/2000: ” Art. 8. – (1) Modificările aduse actului constitutiv şi/sau statutului produc efecte de la data înscrierii lor în registrul special.” IV. Orientările jurisprudenţiale divergente

Prin Hotărârea nr. 40 din 30 august 2023 a Colegiului de conducere al Curţii de apel Galaţi, titularul sesizării a arătat că problema supusă analizei a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti din ţară, fiind identificate două orientări jurisprudenţiale, motiv pentru care este necesar ca printr-o decizie obligatorie să se stabilească modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

Astfel, într-o primă opinie, se reţine că afilierea de noi membri ai unei federaţii sportive nu reprezintă o modificare de act constitutiv, în acesta fiind trecuţi doar primii membri ai structurii asociative, precum şi regulile după care adunarea generală va decide în viitor dobândirea calităţii de membru al federaţiei.

În motivarea acestei orientări jurisprudenţiale se reţine, în principal, că art. 6 alin. (2) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede expres că actul constitutiv/statutul va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute, componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei. Or, afilierea unui nou membru nu modifică nicio prevedere a actului constitutiv sau a statutului, întrucât membrii iniţiali (fondatori) vor fi totdeauna aceiaşi.

Conform art. 6 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, în forma anterioară modificării sale prin Legea nr. 276/2020, respectiv art. 6 alin. (2) lit. i) după modificare, statutul cuprinde regulile de dobândire a calităţii de membru. Prin urmare, este lipsit de raţiune legală a se interpreta că, în realitate, dobândirea calităţii de membru se petrece la un alt moment decât cel reglementat de chiar acest text de lege.

Nu în ultimul rând, se arată că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice. Or, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 nu prevede în mod expres o condiţionare a efectelor juridice de realizare a publicităţii, iar aceasta se completează cu dispoziţiile Codului civil (aşa cum arată expres art. 80), înseamnă că efectele (drepturile ce rezultă din calitatea de membru al federaţiei) iau naştere de la momentul adoptării de către federaţie a hotărârii de afiliere şi nu sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor.

În sensul acestei opinii, au fost ataşate următoarele hotărâri judecătoreşti identificate de autorul sesizării: – Decizia nr. 5.211 din 2 noiembrie 2021, Decizia nr. 2.979 din 30 iunie 2020 şi Decizia nr. 5.465 din 28 mai 2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; – Decizia nr. 1.065 din 24 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă: – Decizia civilă nr. 351 din 29 mai 2020 a Tribunalului Braşov – Secţia I civilă; – Decizia nr. 88 din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Iaşi – Secţia civilă; – Încheierea civilă nr. 16.037 din 15 decembrie 2021 a Judecătoriei Timişoara – Secţia I civilă.

Se impune însă menţiunea că, dintre cele trei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, numai Decizia nr. 5.211 din 2 noiembrie 2021 este subsumată obiectului recursului în interesul legii, celelalte două fiind pronunţate în cauze care priveau componenţa organelor de conducere ale asociaţiei sau federaţiei, iar nu înscrierea de noi membri asociaţi.

Într-o a doua opinie, se susţine că hotărârea de afiliere a adunării generale a federaţiei nu are relevanţă pentru dobândirea calităţii de membru, aceasta din urmă fiind dependentă strict de momentul înscrierii în Registrul federaţiilor.

Principalul argument reţinut în susţinerea acestui punct de vedere este că, atâta vreme cât actul constitutiv conţine datele de identificare ale membrilor iniţiali, orice completare a structurii asociative impune, în mod simetric, completarea actului de constituire.

Se mai arată şi că, pentru a produce efectele juridice specifice (dobândirea calităţii de membru al federaţiei), afilierea trebuie înregistrată în registrul corespunzător, în urma validării de către instanţă a modificării componenţei federaţiei. Altfel spus, publicitatea (actului de afiliere) nu produce doar efectul de opozabilitate, ci chiar pe cel de constituire al drepturilor specifice, fără a se explica de ce este înlăturat de la aplicare art. 20 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

În favoarea acestei opinii au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti: – Decizia civilă nr. 1.514 din 24 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă; – Decizia civilă nr. 924 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins apelul împotriva Sentinţei civile nr. 278 din 27 februarie 2017 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, Încheierea nr. 15/INCH/PJ din 19 mai 2021 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, Sentinţa civilă nr. 730 din 17 mai 2017 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, menţinută (apel tardiv) prin Decizia nr. 367/A din 27 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă; – Decizia civilă nr. 558 din 21 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Cluj – Secţia civilă; – Decizia civilă nr. 68 din 14 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia I civilă; – Decizia nr. 472 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş – Secţia I civilă. V. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În jurisprudenţa formaţiunilor de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii relevante în materia ce formează obiectul recursului în interesul legii. VI. Punctul de vedere al ministerului public

Prin punctul de vedere înaintat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a apreciat că afilierea de noi membri ai unei federaţii sportive nu reprezintă o modificare de act constitutiv, impunându-se a fi înscrişi doar primii membri ai structurii asociative, precum şi regulile după care adunarea generală va decide în viitor dobândirea calităţii de membru al federaţiei. Drept consecinţă, drepturile ce rezultă din calitatea de membru (în special dreptul de a fi convocat şi de a vota în adunarea generală) iau naştere de la momentul adoptării de către federaţie a hotărârii de afiliere.

Astfel, statutul federaţiilor permite afilierea altor membri în afară de cei fondatori, înscrişi iniţial în Registrul Federaţiilor, fără a se face vreo altă precizare în sensul instituirii unei menţiuni exprese privind o eventuală modificare a statutului, odată cu afilierea unui nou membru.

În plus, în condiţiile în care numărul de asociaţi poate varia în timp, prin afiliere, dezafiliere sau retragere potrivit actului constitutiv, interpretarea contrară ar fi de natură să lipsească de conţinut şi eficienţă juridică toate dispoziţiile statutare referitoare la aceste împrejurări.

Păstrând această perspectivă, din economia dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 rezultă că în actul constitutiv/statutul asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor sunt cuprinse menţiuni obligatorii referitoare la datele de identificare ale membrilor asociaţi fondatori, respectiv ale membrilor iniţiali care îşi exprimă acordul de voinţă pentru înfiinţarea asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei. Nimic nu îi împiedică pe aceşti membri iniţiali să prevadă în cuprinsul actului constitutiv/statutului interdicţia de afiliere de noi asociaţi membri sau, dimpotrivă, posibilitatea afilierii ulterioare.

În raport cu aceste observaţii, s-a arătat că art. 6 alin. (2) lit. a) al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 se referă la menţionarea în actul constitutiv/statut a membrilor iniţiali ai structurii asociative.

În sensul celor arătate, se cuvin a fi remarcate şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, care prevăd că în actul constitutiv/statut se menţionează doar „componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei”.

Or, potrivit art. 21 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, „Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaţilor”, rezultând că doar componenţa nominală a celei dintâi adunări generale se menţionează în actul constitutiv/statut, afilierea unor noi membri neimpunând vreo modificare a acestui act, întrucât, ulterior înfiinţării federaţiei, aceasta se realizează în baza voinţei asociaţiilor, materializată prin decizia adunării generale.

Art. 21 alin. (5) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 statuează că regulile de organizare şi funcţionare a adunării generale se prevăd prin actul constitutiv/statut, deci prin voinţa membrilor iniţiali, care au şi constituit persoana juridică.

Mai mult, în condiţiile în care tribunalul nu este învestit prin lege a ţine o evidenţă nominală a membrilor structurii asociative, rezultă că această îndatorire revine exclusiv persoanei juridice sub aspectul verificării condiţiilor minime pentru cvorum şi pentru adoptarea hotărârilor adunării generale, potrivit actului constitutiv/statutului, în conformitate cu legea.

De altfel, aceasta este şi raţiunea pentru care, atunci când se schimbă un element esenţial ce impune, potrivit reglementărilor enunţate, modificarea actului constitutiv/statutului (sediul, componenţa organelor de conducere etc.), structura asociativă depune înscrisuri doveditoare, în conformitate cu art. 33 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, pentru dovedirea îndeplinirii condiţiilor în vederea adoptării respectivei menţiuni.

Prin urmare, doar modalitatea de dobândire a calităţii de membru se reglementează prin actul de constituire al federaţiei, neexistând o condiţie suplimentară impusă de lege cu privire la eventuala înscriere a noilor membri în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului pentru a dobândi această calitate, întrucât nu echivalează cu modificarea actului constitutiv/statutului. VII. Raportul asupra recursului în interesul legii

Prin raportul întocmit conform art. 516 din Codul de procedură civilă, s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 35 şi 95 din Legea nr. 69/2000, coroborate cu art. 6, 33 şi 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu art. 8 din Regulament, afilierea de noi membri ai unei fundaţii sportive reprezintă o modificare de statut, în sensul dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, iar drepturile ce rezultă din calitatea de membru sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor a modificării de statut constând în afilierea de noi membri. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Admisibilitatea recursului în interesul legii

Potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă: ” Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”.

Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă: ” Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”.

Textele de lege menţionate stabilesc condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei pentru pronunţarea unei decizii în interesul legii, determinând, în acelaşi timp, şi limitele analizei instanţei în soluţionarea acestei sesizări.

Procedând la verificarea legalităţii învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal învestită de colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi în vederea pronunţării deciziei în interesul legii, colegiile de conducere ale instanţei făcând parte din categoria subiecţilor ce pot promova recurs în interesul legii.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ: (i) sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; (ii) această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti; (iii) dovada soluţionării diferite să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive; (iv) hotărârile judecătoreşti să fie anexate sesizării, se constată că toate acestea sunt îndeplinite.

Astfel, din înscrisurile anexate memoriului înaintat de Curtea de Apel Galaţi rezultă că se identifică practică neunitară la nivelul instanţelor; în acest sens, tribunalele şi curţile de apel au exprimat puncte de vedere diferite, conturându-se cele două orientări divergente menţionate de instanţa de trimitere întemeiate pe interpretarea şi aplicarea aceloraşi prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunţării unei decizii care să asigure unificarea jurisprudenţei.

Aşadar, recursul în interesul legii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă. Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii

Potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 69/2000: ” (1) Federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, constituite prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport. (2) Potrivit prezentei legi federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ. (3) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii”.

Corelativ, art. 95 din aceeaşi lege prevede că „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice”.

Rezultă din aceste prevederi legale că, în considerarea calităţii federaţiilor sportive naţionale de persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ, legiuitorul a considerat potrivit să prevadă că dispoziţiile Legii nr. 69/2000 se completează în mod specific inclusiv cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000.

De altfel, însăşi Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 conţine, în capitolul V (sub titlul „Federaţia”), reglementări proprii cu privire la federaţii în general (iar nu în mod particular cu privire la federaţiile sportive), fiind relevante, în legătură cu soluţionarea prezentului recurs în interesul legii, îndeosebi prevederile art. 35 şi 36.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, în forma lor actuală, ” (1) Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie. (2) Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol. (3) Cererea de înscriere se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să îşi aibă sediul”.

Totodată, prin prevederile art. 36 ale aceluiaşi act normativ se stabileşte că: ” (1) Federaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii sale în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului prevăzut la art. 35 alin. (3). (2) Asociaţiile sau fundaţiile care constituie o federaţie îşi păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu”.

Întrucât nici Legea nr. 69/2000 şi nici Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 nu conţin, în ceea ce priveşte regimul juridic al elementelor de conţinut ale statutului şi al modificării lor, norme speciale şi derogatorii, concluzia care se impune este aceea că, sub aceste aspecte, devin aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile cu caracter general prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 pentru asociaţiile fără scop patrimonial, sub acest aspect fiind, de altfel, pe deplin lămuritoare prevederile art. 35 alin. (2) ale acestui act normativ, mai sus evocate.

Prin urmare, este necesar a observa că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ” (1) Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul”.

Se poate constata că, printr-o reglementare esenţialmente similară, atât în cazul asociaţiilor, cât şi în cel al federaţiilor, dobândirea personalităţii juridice este imperativ condiţionată de înscrierea acestora în registrul anume destinat. Per a contrario, când această exigenţă legală rămâne neîndeplinită, personalitatea juridică nu s-ar putea dobândi, legiuitorul acordând o însemnătate deosebită acestei condiţii formale cu privire la care se poate considera, în ambianţa actualei reglementări, că posedă o veritabilă funcţie constitutivă.

Complementar, Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi, în mod similar, cel al federaţiilor sunt înzestrate, în cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial, şi cu o funcţie de informare. Potrivit prevederilor art. 75 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, „(1) Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial este public, cu excepţia datelor care se supun reglementărilor privind protecţia datelor cu caracter personal şi a datelor din evidenţa privind beneficiarii reali ai asociaţiilor şi fundaţiilor”.

Prin urmare, excepţie făcând cele două categorii de date la care legiuitorul se referă, în cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial, registrul poate fi consultat de public, deci de orice persoană, legea necondiţionând accesul şi dreptul la informare de justificarea vreunui interes.

Rezultă, totodată, că realizarea funcţiei de informare în armonie cu intenţia legiuitorului implică şi cerinţa ca informaţiile oferite publicului să fie exacte şi actuale, căci doar în acest fel se poate asigura o informare efectivă a persoanelor solicitante.

Întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, federaţiile, inclusiv cele sportive naţionale, sunt declarate de lege ca fiind fără scop patrimonial (lucrativ), rămâne că şi Registrul federaţiilor are caracter public, astfel că exigenţele asociate funcţiei de informare, inclusiv cele privitoare la exactitatea şi actualitatea informaţiilor conţinute, trebuie să fie satisfăcute.

În ceea ce priveşte formalităţile impuse de lege cu privire la constituirea asociaţiei (aplicabile, mutatis mutandis, şi federaţiilor), art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 276/2020, prevedea, în directă legătură cu dispoziţiile alin. (1) al aceluiaşi articol, că: ” Actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute: a) datele de identificare ale membrilor asociaţi: numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea şi codul de identificare fiscală ale persoanei juridice asociate şi, după caz, domiciliul sau reşedinţa ori adresa sediului social; b) exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului propus; c) denumirea asociaţiei: denumirea va conţine în mod obligatoriu cuvântul «asociaţie». Denumirea exprimată într-o limbă străină va cuprinde şi traducerea în limba română; d) sediul asociaţiei; e) durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat; f) patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial nu poate fi mai mic de 200 lei şi este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor. În cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie; g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei; h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice; i) semnăturile membrilor asociaţi.”

După intrarea în vigoare a Legii nr. 276/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 (5 decembrie 2020), art. 6 alin. (2) a căpătat următorul conţinut: ” (2) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute: a) datele de identificare ale membrilor asociaţi: numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea şi codul de identificare fiscală ale persoanei juridice asociate şi, după caz, domiciliul sau reşedinţa ori adresa sediului social; b) exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei; c) denumirea asociaţiei; d) sediul asociaţiei; e) durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat; f) patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor, în cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a statutului este obligatorie; g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei; h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice; i) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat; j) drepturile şi obligaţiile asociaţilor; k) categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei; l) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei; m) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60; n) semnăturile membrilor asociaţi.”

Analiza dispoziţiilor citate trimite la concluzia că legiuitorul a stabilit şi impus, în mod expres, ca actul constitutiv, respectiv statutul asociaţiilor (şi, în mod analog, cel al federaţiilor) să conţină elementele enumerate, pe care le-a considerat ca fiind de o ridicată însemnătate, legea precizând, totodată, că nerespectarea acestor cerinţe este sancţionată cu nulitatea absolută. Or, sub aspectul regimului său de invocare şi prin raportare la efectele ei, nulitatea absolută este cea mai consolidată şi puternică sancţiune, ea intervenind atunci când un act juridic a fost încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea lui valabilă, interesul asociat normelor juridice încălcate fiind, în mod obişnuit, unul public.

Este util a remarca şi că prevederile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 impun sancţiunea nulităţii în cazul absenţei din statut a oricăruia dintre elementele de conţinut pe care textul legal le menţionează, iar nu doar a unora dintre ele, ceea ce înseamnă – sau trebuie să însemne – că, în intenţia legii, fiecare dintre aceste elemente este de o importanţă egală cu a celorlalte. Prin urmare, în mod rezonabil, se poate presupune că, dacă s-ar fi considerat că importanţa unora dintre aceste elemente este mai mare decât a altora, s-ar fi prevăzut că sancţiunea nulităţii intervine doar în raport cu acestea. Or, cum legea nu recurge la o astfel de diferenţiere, este firesc a aprecia că însemnătatea lor este comparabilă, precum şi că, în chip logic, întregul lor regim juridic este, din perspectiva analizată, similar.

Astfel fiind, rezultă că inclusiv elementul de conţinut prevăzut la lit. a) („datele de identificare ale membrilor asociaţi, numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea şi codul de identificare fiscală ale persoanei juridice asociate şi, după caz, domiciliul sau reşedinţa ori adresa sediului social”) se află supus aceluiaşi regim juridic, lipsind, cu privire la el, vreo dispoziţie legală derogatorie.

Deoarece, aşa cum s-a arătat deja prin cele ce preced, dobândirea personalităţii juridice este condiţionată de înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, respectiv al federaţiilor, iar încheierea statutului (actului constitutiv, anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 276/2020) reprezintă o etapă obligatorie în procedura de dobândire a personalităţii juridice, trebuie avut, de asemenea, în vedere şi că, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, oricare dintre membrii asociaţi poate fi împuternicit pentru a formula o cerere de înscriere a asociaţiei (mutatis mutandis, a federaţiei) în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (federaţiilor).

Potrivit art. 7 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ, cererea de înscriere se adresează instanţei judecătoreşti şi trebuie să fie însoţită inclusiv de „copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actelor doveditoare ale identităţii membrilor asociaţi”.

Corelativ, art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că „. . . judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea cererii şi a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2) şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor”.

Când, însă, cerinţele legale pentru constituirea asociaţiei nu sunt îndeplinite, iar înlăturarea neregularităţilor nu s-a făcut în termenul fixat de judecător, cererea de înscriere va fi respinsă, în acest sens fiind prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Cele de mai sus trimit la concluzia că legiuitorul acordă o atenţie deosebită elementelor de conţinut ale statutului şi, în genere, respectării tuturor cerinţelor legale privitoare la valabila constituire a unei asociaţii sau fundaţii, instituind o procedură judiciară, cu caracter necontencios, de verificare şi regularizare. Impunerea prin lege a unei asemenea proceduri, aflată sub controlul şi decizia unui judecător, iar nu a unei simple proceduri administrative nonjudiciare este, prin ea însăşi, îndeajuns de sugestivă cu privire la intenţia legiuitorului şi la însemnătatea acordată de acesta aspectelor privitoare la înfiinţarea unei asociaţii sau, în acelaşi spirit, a unei fundaţii sau federaţii.

În ceea ce priveşte modificarea actului constitutiv sau a statutului unei asociaţii (mutatis mutandis, şi al unei federaţii), art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că aceasta „se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12”.

Corelativ, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede, în prima lui teză, că „Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de hotărârea adunării generale, iar, în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director”.

Astfel cum se poate observa, legiuitorul impune pentru modificarea statutului asociaţiei (şi, în mod analog, şi a celui al federaţiei) o procedură care, în elementele ei fundamentale, este similară celei stabilite pentru situaţia în care se înfiinţează o astfel de persoană juridică. Similaritatea procedurii vizează nu doar, în plan substanţial, actele juridice care trebuie încheiate şi/sau depuse, ci şi procedura propriu-zisă de înregistrare, verificare şi soluţionare a cererii de modificare a statutului. Prin urmare, se poate afirma că impunerea, pentru modificarea statutului, a unei proceduri de aceeaşi natură, având aceleaşi caracteristici şi supusă aceloraşi exigenţe, devoalează şi evocă intenţia legiuitorului de a pretinde aceeaşi rigoare, inclusiv atunci când ceea ce se solicită este modificarea statutului.

Totodată, trebuie avut în vedere că, atunci când se referă la „modificarea statutului asociaţiei”, precum şi la aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12, art. 33 al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 nu face nicio distincţie sau nuanţare, ceea ce înseamnă că, în aplicarea regulii de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate face, modificarea oricăruia dintre elementele obligatorii de conţinut ale statutului trebuind să urmeze, în mod unitar şi cu o egală fidelitate, aceleaşi reguli şi să se supună aceloraşi exigenţe.

Dacă legiuitorul ar fi avut în intenţie ca, în cazul modificării anumitor elemente de conţinut ale statutului, să simplifice procedurile ori, în genere, condiţiile cerute pentru valabila efectuare a acestor modificări, ar fi stabilit, prin norme speciale şi derogatorii, care sunt situaţiile în care modificarea statutului poate fi realizată în alte condiţii, după cum ar fi prevăzut şi procedura de urmat în aceste situaţii.

Întrucât, de lege lata, asemenea norme cu caracter derogatoriu lipsesc, interpretarea nu doar literală, ci şi sistematică a legii trimite la concluzia că orice modificare a unui element de conţinut al statutului dintre acelea prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 trebuie să respecte condiţiile şi procedurile stabilite pentru înfiinţarea asociaţiei (federaţiei) şi dobândirea de către aceasta a personalităţii juridice.

Singurele excepţii care ar fi putut fi îngăduite ar fi fost acele cazuri în care, în mod expres şi fără echivoc, legea ar fi stabilit ipoteze derogatorii şi limitele acestor derogări.

Toate cele de mai sus sunt concordante cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Regulament, potrivit cărora prin „înscriere” se înţelege „consemnarea atât a menţiunilor făcute în vederea dobândirii personalităţii juridice, cât şi a celor privind modificări ale actului constitutiv şi/sau ale statutului, precum şi a oricăror alte menţiuni, care, potrivit legii, se înscriu în registrul special; în toate cazurile, înscrierea se efectuează prin introducerea datelor în registre ţinute în sistem computerizat, iar în lipsa acestora, în registre ţinute în suport hârtie”.

Sunt relevante şi prevederile art. 3 din Regulament, conform cărora „Înscrierile din registrul special şi înregistrările din Registrul naţional se întregesc cu datele rezultate din înscrisurile doveditoare”, precum şi cele ale art. 8 alin. (1) şi (3) care prevăd, cu privire la modificările aduse actului constitutiv şi/sau statutului, că acestea „produc efecte de la data înscrierii lor în registrul special”, respectiv că „Cererea de înscriere a modificării actului constitutiv şi/sau a statutului se va înregistra la instanţa competentă, formând un dosar special de cel iniţial, care va fi conexat cu acesta”.

În legătură cu asigurarea funcţiei de informare a Registrului federaţiilor, art. 28 alin. (3) lit. m) din Regulament prevede că acest registru va cuprinde „modificări ale actului constitutiv şi/sau ale statutului federaţiei”.

Rezultă, aşadar, că orice modificare a statutului sau, anterior Legii nr. 276/2020, a actului constitutiv şi/sau statutului trebuie să se regăsească în Registrul federaţiilor, căci doar în acest fel registrul îşi poate realiza în mod efectiv funcţia ce îi este atribuită.

Aceste prevederi ale Regulamentului trebuie puse în relaţie cu cele cuprinse în art. 25 al aceluiaşi act normativ, care, privitor la organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, stabilesc, la alin. (1), că „Oricine se consideră prejudiciat printr-o înscriere făcută în registrul special are dreptul să ceară radierea ei”. Or, caracterul efectiv al acestui drept recunoscut persoanelor care se consideră prejudiciate printr-o înscriere făcută în registrul special nu s-ar putea obţine decât sub condiţia ca registrul special să reflecte exact, complet şi actual orice modificare a elementelor esenţiale de conţinut ale statutului, astfel cum acestea se găsesc menţionate, sub sancţiunea nulităţii, în cuprinsul art. 6 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

În consecinţă, ţinând seama de toate cele arătate în precedent, rezultă că inclusiv modificările intervenite cu privire la membrii asociaţiei sau federaţiei (precum, spre exemplu, afilierea de noi membri) trebuie să se supună regulilor de drept comun pe care Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 le instituie, câtă vreme lipseşte, cu privire la acest tip de situaţie juridică, o normă legală care, cu caracter derogatoriu, să stabilească alte reguli.

În ceea ce priveşte federaţiile sportive, faţă de împrejurarea că Legea nr. 69/2000 nu conţine, sub aspectele care interesează în legătură cu soluţionarea prezentului recurs în interesul legii, norme derogatorii, ea trimiţând, prin prevederile art. 35 alin. (3) şi ale art. 95, la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, precum şi, totodată, faţă de faptul că, aşa cum s-a arătat deja, nici acest din urmă act normativ nu conţine dispoziţii speciale cu privire la situaţiile în care, ulterior dobândirii personalităţii juridice, se afiliază noi membri, concluzia care se impune este aceea că, inclusiv în aceste situaţii, procedura şi, în genere, regulile care trebuie respectate sunt cele comune.

Această concluzie îşi are raţiune inclusiv în faptul că indicarea membrilor asociaţi şi a datelor de identificare a acestora, care îngăduie cunoaşterea membrilor asociaţi, reprezintă un element dintre cele mai importante ale statutului, fiind, după cum s-a arătat deja, prevăzut sub sancţiunea nulităţii de art. 6 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Astfel fiind, orice modificare survenită cu privire la membrii asociaţiei, precum afilierea de noi membri, are semnificaţia şi valenţele juridice ale unei modificări a statutului care, de lege lata, se supune regulilor prevăzute pentru intervenirea oricărei alte modificări a elementelor de conţinut ale statutului la care se referă art. 6 alin. (2).

Interpretarea enunţată nu este câtuşi de puţin infirmată de faptul că, potrivit art. 80 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, dispoziţiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului civil, iar art. 20 alin. (1) din Codul civil prevede că „Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice”.

Dispoziţiile Codului civil au caracter general, ele acţionând ca normă de drept comun ce are vocaţia de a guverna toate situaţiile în care prin legi (norme) speciale nu s-ar stabili altfel. Or, în cazul asociaţiilor, fundaţiilor sau al federaţiilor, inclusiv în cazul federaţiilor sportive, dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ca act normativ anume dedicat acestor subiecte de drept, au, în raport cu dispoziţiile Codului civil, natura unor norme speciale care, în mod specific şi cu luarea în considerare a particularităţilor acestor categorii de persoane juridice şi a implicaţiilor, inclusiv sociale, ale activităţii lor, impun un alt regim de publicitate decât cel prevăzut, cu caracter general, de Codul civil.

Din toate cele de mai sus rezultă că dobândirea calităţii de membru al unei federaţii sportive şi, prin consecinţă, a drepturilor ce rezultă din calitatea de membru (precum, spre exemplu, dreptul de a fi convocat şi de a vota în adunarea generală) nu se realizează de la momentul adoptării de către federaţie a hotărârii de afiliere, ci de la data înscrierii modificării actului constitutiv, respectiv a statutului în Registrul federaţiilor aflate la grefa tribunalului prevăzut de art. 35 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, fiind necesară, în mod corespunzător, parcurgerea procedurii prevăzute de art. 8-12 din acest act normativ.

În acest fel, se asigură respectarea inclusiv a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din evocata ordonanţă de urgenţă, potrivit cărora „În scopul constituirii şi funcţionării Registrului naţional, instanţele judecătoreşti sunt obligate ca, din oficiu, să comunice electronic Ministerului Justiţiei copii de pe hotărârile judecătoreşti rămase definitive privind constituirea, modificarea şi încetarea oricărei asociaţii, fundaţii sau federaţii, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive a fiecărei hotărâri judecătoreşti. În acelaşi termen, instanţele judecătoreşti vor efectua transferul înscrierilor cuprinse în registrele speciale ţinute de acestea către serverul central instalat la sediul Ministerului Justiţiei”. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,