2ra-1550/17 — Anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată

Dosar nr. 2ra–1550/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător – V. Gîrleanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Ciugureanu, G. Dașchevici, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

30 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Luiza Gafton, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania Națională de

Asigurări în Medicină,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grîu Domnica către

Compania Națională de Asigurări în Medicină privind anularea ordinului nr. 621-c

din 22 decembrie 2014, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată

de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Grîu Domnica, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 03 noiembrie 2015, cu emiterea unei hotărâri noi prin care: a fost

admisă acțiunea înaintată de Grîu Domnica către Compania Națională de Asigurări

în Medicină; s-a anulat ordinul Companiei Națională de Asigurări in Medicină nr.

621-c din 22 decembrie 2014 „Cu privire la încetarea Contractului individual de

muncă al dnei Domnica Grîu”; a fost restabilită Grîu Domnica în funcția de

specialist coordonator în Secția relații cu beneficiarii a Agenției teritoriale Sud-Est a

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, începând cu 01 ianuarie 2015; s-a

încasat de la Compania Națională de Asigurări în Medicină în beneficiul Domnicăi

Grîu salariul pentru absenta forțată de la serviciu începând cu data de 01 ianuarie

2015 pînă la data de 29 iunie 2016; în rest pretențiile Domnicăi Grîu împotriva

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină au fost respinse ca neîntemeiate,

c o n s t a t ă:

La data de 25 februarie 2015, Grîu Domnica s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată către Compania Națională de Asigurări în Medicină privind anularea

ordinului nr. 621-c din 22 decembrie 2014, repunerea în funcție, încasarea salariului

pentru lipsa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 21 ianuarie 2004, în

temeiul contractului individual de muncă nr. 01/5-28-47, încheiat între Compania

Națională de Asigurări în Medicină și Grîu Domnica, a fost angajată în calitate de

specialist coordonator - reprezentant în raionul Cimișlia, durata contractului -

nedeterminată. La data de 16 ianuarie 2014, între părțile în litigiu a fost perfectat

acordul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr.01/5-28-47 din 21

ianuarie 2004, prin care au fost operate mai multe modificări la contractul de bază,

fiind vizată „funcția” reclamantei, „locul de muncă”, „durata concediului de

odihnă”, etc. Conform prevederilor pct. 2 subpct. 1 al acordului adițional menționat,

durata contractului de muncă este pentru o perioadă nedeterminată, începând cu 21

ianuarie 2004.

Astfel, în temeiul acordului adițional nominalizat, angajatorul a adoptat ordinul

corespunzător nr. 200-c din 16 ianuarie 2014, prin care reclamanta a fost transferată

în funcția de specialist coordonator în Secția relații cu beneficiarii Agenției

teritoriale Sud-Est a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.

La data de 18 decembrie 2014, reclamanta a recepționat scrisoarea Companiei

Naționale de Asigurări în Medicină nr. 01/17-1591 din 15 decembrie 2014, prin

care a fost informată despre faptul încetării din data de 31 decembrie 2014, a

contractului individual de muncă nr. 01/5-28-47 din 21 ianuarie 2004, pretins

încheiat pe durată determinată. Contactând secția cadre a Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină, reclamanta a fost informată că s-a comis o greșeală și că de

fapt au expediat o atare scrisoare în adresa subsemnatei în mod eronat.

Prin ordinul directorului Companiei Naționale de Asigurări în Medicină nr.

621-c din 22 decembrie 2014, s-a dispus încetarea, din 31 decembrie 2014, a

contractului individual de muncă cu reclamanta în temeiul dispozițiilor art. 83 alin.

(3) Codul muncii.

Reclamanta apreciază ordinul nominalizat ca fiind ilegal și pasibil de a fi

anulat, cu repunerea acesteia în funcția deținută, încasarea salariului pentru lipsa

forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral cauzat, or, condițiile statuate la

prevederile art. 83 alin. (3) Codul muncii, sunt inaplicabile, deoarece potrivit

clauzelor contractului individual de muncă nr. 01/5-28-47 din 21 ianuarie 2004 și a

acordului adițional nr. 1 din 16 ianuarie 2014, durata relațiilor de muncă între părțile

în litigiu a fost stabilită ca fiind una nedeterminată, iar potrivit clauzelor

contractuale reclamanta n-a fost angajată în vederea îndeplinirii obligațiilor de

muncă ale vreunui salariat al cărui contract de muncă a fost suspendat sau care se

afla în concediu.

În această ordine de idei, reclamanta menționează că, în carnetul său de muncă,

angajatorul a indicat un alt temei legal de încetare a relațiilor contractuale, și anume

art. 82 lit. f) Codul muncii, cu mențiunea „eliberată în legătură cu expirarea

termenului contractului individual de muncă”, deși, potrivit prevederilor pct. 14 din

2

Regulamentul „Privind completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă”,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007 „Privind

carnetul de muncă”, înscrierile referitoare la încetarea contractului individual de

muncă se efectuează în ziua eliberării, în strictă conformitate cu ordinul (dispoziția,

decizia, hotărârea) angajatorului.

Astfel, potrivit reclamantei, ordinul de încetare a contractului individual de

muncă nr. 621-c din 22 decembrie 2014, este unul ilegal, temeiul juridic invocat

fiind unul străin raporturilor juridice existente între părțile litigante, motiv pentru

care se impune anularea acestuia cu repunerea reclamantei în funcția de specialist

coordonator în Secția relații cu beneficiarii Agenției teritoriale Sud-Est a Companiei

Naționale de Asigurări în Medicină și încasarea salariului pentru absența forțată de

le serviciu începând cu data de 01 ianuarie 2015 până la data executării hotărârii

judecătorești. Totodată, reclamanta menționează că prin adoptarea ordinului

contestat i-a fost cauzat un grav stres emoțional și suferințe psihice ce au avut drept

consecință internarea subsemnatei în spital. Consideră că suma de 50 000,00 lei ar

reprezenta în circumstanțele concrete o compensație bănească echitabilă și

rezonabilă a prejudiciului moral cauzat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 noiembrie 2015,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, a fost admis apelul

declarat de Grîu Domnica, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

03 noiembrie 2015, cu emiterea unei hotărâri noi prin care: a fost admisă acțiunea

înaintată de Grîu Domnica către Compania Națională de Asigurări în Medicină; s-a

anulat ordinul Companiei Națională de Asigurări in Medicină nr. 621-c din 22

decembrie 2014 „Cu privire la încetarea Contractului individual de muncă al dnei

Domnica Grîu”; a fost restabilită Grîu Domnica în funcția de specialist coordonator

în Secția relații cu beneficiarii a Agenției teritoriale Sud-Est a Companiei Naționale

de Asigurări în Medicină, începând cu 01 ianuarie 2015; s-a încasat de la Compania

Națională de Asigurări în Medicină în beneficiul Domnicăi Grîu salariul pentru

absenta forțată de la serviciu începând cu data de 01 ianuarie 2015 pînă la data de

29 iunie 2016; în rest pretențiile Domnicăi Grîu împotriva Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, a fost admisă

cererea de revizuire depusă de către Compania Națională de Asigurări în Medicină,

cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 și reținerea pricinii

pentru examinare în ordine de apel, la cererea de apel declarată de către Grîu

Domnica împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 noiembrie

2015.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, a fost admis apelul

declarat de Grîu Domnica, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

3

03 noiembrie 2015, cu emiterea unei hotărâri noi prin care: a fost admisă acțiunea

înaintată de Grîu Domnica către Compania Națională de Asigurări în Medicină; s-a

anulat ordinul Companiei Națională de Asigurări in Medicină nr. 621-c din 22

decembrie 2014 „Cu privire la încetarea Contractului individual de muncă al dnei

Domnica Grîu”; a fost restabilită Grîu Domnica în funcția de specialist coordonator

în Secția relații cu beneficiarii a Agenției teritoriale Sud-Est a Companiei Naționale

de Asigurări în Medicină, începând cu 01 ianuarie 2015; s-a încasat de la Compania

Națională de Asigurări în Medicină în beneficiul Domnicăi Grîu salariul pentru

absenta forțată de la serviciu începând cu data de 01 ianuarie 2015 pînă la data de

29 iunie 2016, cu excluderea sumei de 27 611,06 lei pentru perioada de 09.11.2015-

29.06.2016, în care apelanta a fost angajată în altă instituție; în rest pretențiile

Domnicăi Grîu împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină au fost

respinse ca neîntemeiate.

La data de 16 septembrie 2016, Compania Națională de Asigurări în Medicină

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016,

solicitând casarea integrală a acesteia și menținerea în vigoare a hotărârii primei

instanțe. În motivarea recursului declarat, Compania Națională de Asigurări în

Medicină a invocat faptul că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat

eronat normele de drept material.

La data de 18 aprilie 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017,

solicitând casarea integrală a acesteia și menținerea în vigoare a hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 noiembrie 2015.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2017, a fost considerat

admisibil recursul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină declarat împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 iulie 2017, a fost admis recursul

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, casată decizia Curții de Apel

Chișinău din 22 februarie 2017 și încheierea Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2016, fiind pronunțată o nouă hotărâre în formă de încheiere, prin care s-

a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Compania Națională

de Asigurări în Medicină împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie

2016.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs depusă de Compania

Națională de Asigurări în Medicină împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

29 iunie 2016, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul declarat, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări

esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de

drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Compania Națională de Asigurări în

Medicină nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Compania Națională de Asigurări în Medicină.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

5

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Compania Națională de

Asigurări în Medicină.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova

Judecători Luiza Gafton

Maria Ghervas

6