2ra-1501/17 — încasarea datoriei pentru serviciile comunale și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1501/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – N. Pasecinic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, N. Simciuc, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

23 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

În componentă:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Luiza Gafton, Maria Ghervas,

soluționând admisibilitatea recursului declarat de către Muzîcenco Nicolae,

Muzîcenco Raisa și avocatul Popa Marin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului de Locuințe nr. 15 împotriva lui Muzîcenco

Nicolae și Muzîcenco Raisa intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 mai 2016, prin care acțiunea a

fost admisă,

C O N S T A T Ă:

La 13 iulie 2015 ÎMGFL nr. 15 s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

împotriva lui Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa, intervenient accesoriu SA

„Centrala Electrică de Termoficare nr. 2”, solicitând încasarea datoriei în mărime de

2143,12 lei pentru energia termică consumată și a taxei de stat în mărime de 270 lei.

(f.d. 4-5)

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că conform contului deschis la ÎMGFL

nr. 15 pe numele lui Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa, SA „CET nr. 2” a livrat

acestora energie termică, la care ultimii au acceptat prestarea serviciilor de către

1

reclamantă, fapt confirmat prin achitarea bonurilor de plată cât și cele de utilizare a

energiei termice.

A mai indicat că Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa nu au contestat facturile

pentru serviciile prestate, ceea ce presupune acordul asupra calității serviciilor

prestate. Astfel au apărut relațiile dintre locatar, care în același timp este și

consumator.

ÎMGFL nr. 15 are calitate de gestionar a fondului locativ. Prin urmare, potrivit

art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998 la imobilele cu destinație

de locuințe, contractul de furnizare se încheie cu asociația de locatari, iar în lipsa

acesteia - cu persoana împuternicită, cu locatarii sau cu proprietarul, după caz.

Susține că Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa nu au achitat serviciile

prestate, acumulând astfel la 01.03.2015 o datorie în mărime de 2143,12 lei pentru

energia termică consumată, fapt confirmat prin informația cu privire la calcularea și

achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Or, conform art. 10, art. 17 și art. 18

din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii

locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv

consumul de energie termică.

A mai indicat că ÎMGFL nr. 15 conform art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil este în

drept să înainteze cerere de chemare în judecată fără respectarea procedurii de

soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă necătând la acest fapt

pârâții sunt informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației) prin

care li se pune în vedere să-și execute obligațiile, însă aceștia nu și le-au executat până

la momentul de față. În prezent gestionarul Fondului Locativ și SA „Cet nr. 2” se află

într-o situație financiar precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care fac parte și

pârâții.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 mai 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 15 și s-a încasat de la

Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa în beneficiul ÎMGFL nr. 15 datora pentru

serviciile locativ-comunale pentru perioada noiembrie 2011-februarie 2015 în sumă

de 2092,04 lei și taxa de stat în sumă de 270 lei. (f.d. 137, 141-146)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de Muzîcenco Nicolae și Muzîcenco Raisa și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 mai 2016 (f.d. 181-187) .

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 12 iunie 2017 Muzîcenco

Nicolae, Muzîcenco Raisa și avocatul Popa Marina au contestat-o cu recurs, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

soluții, prin care a respinge integral acțiunea și a admite cererea reconvențională (f.d.

191-193).

În motivarea recursului recurenții au invocat că instanțele inferioare la emiterea

soluțiilor nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii în fond, au încălcat și aplicat greșit normele de drept material și

procedural, concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

2

circumstanțele pricinii, aprecierea probelor de către instanță a fost arbitrară, iar

erorile de drept au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 14 iulie 2017 SA „Termoelectrica” a depus referință asupra recursului

declarat de către Muzîcenco Nicolae, Muzîcenco Raisa și avocatul Popa Marina,

solicitând de a fi respins ca inadmisibil (f.d. 202-206).

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

28 martie 2017, expediată prin intermediul oficiului poștal cu scrisoarea de însoțire nr.

8732 din 12.05.2017, însă confirmarea recepționării nu este la materialele cauzei (f.d.

188).

În condițiile descrise instanța de recurs consideră că cererea de recurs din

12 iunie 2017 este depusă în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Muzîcenco Nicolae, Muzîcenco Raisa și avocatul Popa Marin este inadmisibil din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Muzîcenco Nicolae, Muzîcenco Raisa și avocatul Popa Marin indică argumente ce țin

de dezacordul cu felul în care instanțele de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a

constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste

argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul

declarat de către recurent asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Muzîcenco Nicolae, Muzîcenco Raisa și avocatul Popa Marin inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursul, declarat de către Muzîcenco Nicolae, Muzîcenco Raisa și avocatul

Popa Marin, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Luiza Gafton

Maria Ghervas

4