2ra-1385/17 — constatarea incalcarii dreptului la examinare in termen rezonabil repararea prejudiciului moral

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 2ra-1385/17

instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

23 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Jurcov

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, prin

care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției și menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 21 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 09 septembrie 2016, Anatolie Jurcov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 10 noiembrie 2015,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentul Instituțiilor

Penitenciare cu privire la contestarea actelor, care la data de 18 noiembrie 2015, a

fost examinată de către judecătorul Vladislav Holban (cauza nr. 2-4323/15).

Menționează că, la data de 10 iunie 2016, încheierea emisă de judecătorul

Vladislav Holban, prin care a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă

de către el, a contestat-o la Curtea de Apel Chișinău.

Susține că, după restituirea cererii de chemare în judecată, s-a adresat

președintelui instanței de judecată precum că, în conformitate cu art. 192 alin.(11),

(12) și (3) Codul de procedură civilă, a fost încălcat termenul de judecare a cauzei

de către judecătorul Vladislav Holban, care intenționat a încălcat acest termen,

astfel, cauzându-i o înrăutățire a sănătății și încălcând art. art. 3 și 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Relevă că, în conformitate cu art. 192 CPC, astfel de cereri de chemare în

judecată se judecă în mod prioritar.

Mai relevă că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, emiterea

de către instanțele judecătorești a hotărârilor intenționat nefondate reprezintă o

încălcare a dreptului material și procesual, prin aplicarea neuniformă a practicii

judiciare. Este o încălcare de drept a judecătorului Vladislav Holban din cadrul

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

2

Invocă că, din momentul depunerii cererii de chemare în judecată au trecut

aproximativ 6-9 luni și pînă în prezent, cererea sa de chemare în judecată se

examinează în Judecătoria Botanica, mun. Chișinău.

Solicită constatarea încălcării termenului rezonabil de judecare a cauzei,

chiar dacă s-a adresat către președintele instanței în conformitate cu art. 192 Codul

de procedură civilă, oricum pînă la moment nu a fost emisă o încheiere pe cauza

nr. 2-4323/15 cu respectarea termenului rezonabil de examinare și încasarea din

contul Ministerului Justiției a sumei de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

pentru încălcarea intenționată a judecării cauzei în termen rezonabil. La fel, solicită

ca Ministerul Justiției să înainteze o acțiune de regres împotriva judecătorului

Vladislav Holban, pentru că din vina acestuia a fost încălcat termenul rezonabil de

judecare a cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 noiembrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial. A fost constatat faptul încălcării dreptului lui

Anatolie Jurcov la judecarea în termen rezonabil a cauzei la cererea de chemare în

judecată a lui Anatolie Jurcov împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare

privind contestarea actelor. A fost încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Anatolie Jurcov echivalentul

bănesc pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 1000 lei. În rest

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, în cazul dat, a fost

încălcat dreptul reclamantului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la

cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Jurcov împotriva Departamentului

Instituțiilor Penitenciare privind contestarea actelor, or, examinarea acesteia a

depășit de cîteva ori termenul prevăzut în art. 192 CPC. Mai mult, art. 22 alin. (1)

și (2) lit. c) din Legea contenciosului administrativ prevede că, judecătorul decide

primirea cererii de chemare în judecată sau respingerea acesteia în termen de 3 zile

de la data depunerii, în condițiile Codului de procedură civilă. În cazul punerii

cererii pe rol, judecătorul dispune citarea părților pentru ziua primei înfățișări, care

trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol.

De asemenea, prima instanță a reținut că, suma de 10 000 lei, solicitată de

reclamant cu titlu de prejudiciu moral, este excesivă, iar pentru compensarea

prejudiciului moral cauzat reclamantului în urma tergiversării examinării cauzei

civile este suficientă suma de 2000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 22 mai 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept

material și, anume, a fost interpretată eronat legea și au fost apreciate arbitrar

probele.

3

Menționează că, conform raportului prezentat de către Judecătoria Botanica,

mun. Chișinău nr. 19288 din 30 septembrie 2016, judecătorul Vladislav Holban, în

perioada 26 iulie 2016 – 03 august 2016, s-a aflat în concediu medical, iar în

perioada 08 august 2016 – 14 septembrie 2016 – în concediu de odihnă anual. Or,

acest fapt nu constituie temei pentru admiterea acțiunii și acordarea prejudiciului.

Susține că, instanța de judecată, pe parcursul examinării cauzei nr. 2-

4323/15, a ținut cont de principiul contradictorialității și egalității părților în

drepturile procedurale și a creat condiții egale părților pentru exercitarea

drepturilor lor.

Afirmă că, omisiunea intimatului de a obiecta împotriva amânărilor

ședințelor de judecată la solicitările recurentului nu îi permite să pretindă violarea

art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale (cauza Ciricosta și Viola contra Italiei).

Declară că, Convenția Europeană, în art. 6, nu operează cu un termen

calendaristic, ci cu termen rezonabil de judecare a cauzei.

Relevă că, rezonabilitatea duratei procedurilor în privința unei cauze

urmează a fi evaluată conform criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului și, anume, complexitatea cauzei, comportamentul părților,

care include aprecierea comportamentului reclamantului și a autorităților și miza

(interesul) pentru reclamant.

Invocă că, cauza în speța principală a fost examinată de mai multe instanțe

naționale de judecată (Judecătoria Botanica, mun. Chișinău și Curtea de Apel

Chișinău).

Mai invocă că, cererea de accelerare a examinării cauzei a fost respinsă, ceea

ce demonstrează că este inadmisibilă celeritatea procedurilor reieșind din obiectul

acțiunii.

Menționează că, instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee

preconcepută conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în mod

obligatoriu și existența unui prejudiciu, este necesar de a elucida toate

circumstanțele cauzei, de a constata dacă există cu adevărat o încălcare a

prevederilor legale și de a stabilit prin probe dacă a existat în mod veridic un

prejudiciu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 24 martie 2017, iar cererea de recurs a fost depusă de către acesta

la data de 22 mai 2017.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ministerul

Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

5

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus

Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către Ministerul

Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic