2ra-1246/17 — incasarea sumei

Judecătoria Fălești Dosarul nr.2ra-1246/17

Judecător:V. Trișnevschi

Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Internațională

de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni împotriva lui Huțu Serghei privind

încasarea sumei în ordine de regres cu titlu de despăgubiri de asigurare pentru

daunele cauzate și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2017 prin care s-a admis

apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe

Acțiuni, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Fălești din 05 octombrie 2016 și s-

a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată

depusă de Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 06 septembrie 2016, CIA „ASITO” SA a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Huțu Serghei cu privire la încasarea sumei de 2361 lei în

ordine de regres.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 08 iulie 2014, CIA

„ASITO” SA și Huțu Serghei, au încheiat contractul de asigurare RCAI, fiind emisă

polița de asigurare a răspunderii civile auto nr. RCAI-000934674 din 08 iulie 2014.

La 03 martie 2015, pe str. Decebal,126, mun. Bălți s-a produs accidentul

rutier cu implicarea automobilului Audi 80, cu n/î E364AT condus de Huțu Serghei

și automobilul Toyota Yaris, cu n/î RSAQ 050 condus de Igor Jeltîșev, proprietar -

Irina Lihareva

Notează că conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI

0294501 din 03 martie 2015, vinovat în producerea accidentului rutier a fost

recunoscut Huțu Serghei.

Concretizează reclamantul că, conform contractului de asigurare obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de automobile, CIA „ASITO” SA a

achitat păgubitei Irina Lihareva despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate în

sumă de 2000 lei, confirmate prin dosarul de daune nr. 150509R1 din 09 martie

2015, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1615 din 24 septembrie 2015.

De asemenea, indică asupra faptului că deoarece automobilul de model Audi

80, cu n/î E364AT la momentul accidentului era supus reviziei tehnice în

1

Transnistria, CIA „ASITO” SA evidențiază că este nevalabilă și nu poate fi

admisibilă.

Menționează că la 01 decembrie 2015, pârâtul a recepționat reclamația cu

solicitarea de achitare a datoriei în sumă de 2000 lei în termen de 7 zile de la

recepționării reclamației, însă solicitarea nu a îndeplinit-o.

Solicită reclamantul încasarea și a dobânzii de întârziere în sumă de 361 lei,

calculată pentru perioada de 09 decembrie 2015 – 02 septembrie 2016.

Astfel, reclamantul solicită să fie încasată suma despăgubirilor de 2000 lei,

dobânda de întârziere de 361 lei precum și cheltuielile de judecată sub formă de taxă

de stat în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 05 octombrie 2016 s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de CIA „ASITO” SA împotriva lui Huțu Serghei

cu privire la încasarea sumei de 2000 lei, în ordine de regres, cu titlu de despăgubiri

de asigurare pentru daunele cauzate și a sumei de 361 lei, dobânda de întârziere și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei. (f.d.37,50-51).

Considerând ilegală hotărârea primei instanțe, la 10 decembrie 2016 CIA

„ASITO” SA a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii contestate, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral

acțiunea. (f.d.48).

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, s-a admis apelul

declarat de CIA „ASITO” SA, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Fălești din 05

octombrie 2016, și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea

înaintată de CIA „ASITO” SA împotriva lui Huțu Serghei privind încasarea sumei

în ordine de regres cu titlu de despăgubiri de asigurare pentru daunele cauzate și a

dobânzii de întârziere.

S-a încasat de la Huțu Serghei în beneficiului CIA „ASITO” SA suma de

2000 lei cu titlu de despăgubiri de asigurare pentru daunele cauzate.

S-a încasat de la Huțu Serghei în beneficiul CIA „ASITO” SA suma de 401

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest pretențiile privind încasarea dobânzii de întârziere, s-au respins.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, CIA „ASITO” SA a înaintat

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea parțial a decizia Curții de

Apel Bălți din 24 ianuarie 2017, ca fiind neîntemeiată în partea respingerii

pretențiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea integrală a acțiunii. De

asemenea solicită încasarea din contul lui Huțu Serghei a tuturor cheltuielilor de

judecată suportate de CIA „ASITO” SA la depunerea cererii de recurs.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 24 ianuarie

2017 a fost recepționată de către recurent la 01 martie 2017 (f.d. 88). Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de

02 mai 2017 (f.d. 96) în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

2

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 23 mai 2017, în adresa intimatului Huțu Serghei a fost expediată spre

cunoștință copia recursului declarat de către CIA „ASITO” SA cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței. Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către CIA „ASITO” SA și materialul probator

anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de, CIA „ASITO” SA urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CIA „ASITO” SA, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

3

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către CIA „ASITO” SA, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări „ASITO”

Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Galina Stratulat

Iuliana Oprea

4