2ra-1436/17 — încasarea sumei

Prima instanță: Judecătoria Strășeni Dosarul nr. 2ra-1436/17

Judecător: D. Mîrzenco

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, N. Cernat, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorului Valentina Clevadî

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Întreprinderea Individuală „Sturza Ion”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Individuală împotriva lui Tofan Constantin, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Seviz” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

dobânzilor de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, prin care

s-a admis apelul declarat de Tofan Constantin, a fost casată hotărârea Judecătoriei

Strășeni din 25 februarie 2016 și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 31 mai 2012 reclamantul ÎI „Sturza Ion” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Tofan Constantin, intervenient accesoriu SRL „Seviz” cu

privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzilor de întârziere.

În motivarea acțiunii a invocat că la 01 iunie 2008 între II „Sturza Ion” și

Tofan Constantin a fost încheiată o convenție civilă de acordare a unui ajutor

financiar temporar, pentru ca ultimul să-și investească în afacerile personale.

Conform pct. 1.2 al contractului dat reclamantul i-a acordat lui Tofan

Constantin un împrumut de 750 000 lei, care i-a fost transmis până la semnarea

actului, pe un termen de 1 an.

Indică că și-a onorat integral obligațiile contractuale și a transmis cu titlu de

împrumut suma de 750 000 lei, iar pârâtul, la rândul său, nu și-a onorat obligațiile

și în termenii stabiliți nu a restituit suma datorată.

Părțile la momentul semnării contractului au convenit la plata unei dobânzi

anuale de 20% și a unei penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în caz

de neonorare a obligației de restituire a sumei împrumutate.

La fel, reclamantul, ca rezultat al neexecutării contractului din partea

pârâtului, pretinde și la plata dobânzii legale calculate prin prisma art. 619 al. (2)

Cod civil.

Cere reclamantul încasarea de la Tofan Constantin a împrumutului de 750

000 lei, a plății pentru împrumut – 150 000 lei, a penalității de 162 000 lei, a

dobânzii de întârziere de 349 181,51 lei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a majorat cuantumul

pretențiilor în partea încasării dobânzii de întârziere.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 25 februarie 2016, acțiunea înaintată

de ÎI „Sturza Ion” a fost admisă parțial. S-a încasat de la Tofan Constantin în

beneficiul ÎI „Sturza Ion” suma de 1 842 627 lei, dintre care 750 000 lei cu titlu

de datorie, 150 000 lei - recompensă financiară pentru ajutorul financiar, 162 000

lei - penalitate, 775 637 lei cu titlu de dobândă de întârziere și 5 000 lei cheltuieli

de judecată pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii, în rest acțiunea a

fost respinsă. S-a încasat de la Tofan Constantin în beneficiul statului taxa de stat

de 20 000 lei (f.d.101-f.d.105, volumul II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, s-a admis apelul

declarat de către Tofan Constantin, s-a casat hotărârea Judecătoriei Strășeni din

25 februarie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea înaintată de

ÎI „Sturza Ion” împotriva Tofan Constantin, intervenient accesoriu SRL „Seviz”

cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzilor de întârziere, s-a respins

ca neîntemeiată. S-a încasat de la ÎI „Sturza Ion” în beneficiul lui Tofan

Constantin cheltuielile de judecată suportate sub forma taxei de stat achitate în

mărime de 10 000 lei (f.d.189, f.d.190-f.d.192, volumul II).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 29 mai 2017 ÎI „Sturza Ion” a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

decizia instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural, iar probele anexate la materialele cauzei au fost apreciate arbitrar.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 11 noiembrie 2016 (f.d. 143), cât și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul

înaintat de ÎI „Sturza Ion” se consideră declarat în termen.

La 01 august 2017 intimatul Tofan Constantin a prezentat referință pe

marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎI „Sturza Ion” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de ÎI „Sturza Ion” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de ÎI „Sturza Ion” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță