2rac-288/17 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: A. Catană nr. 2rac-288/17

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

2 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Eugilion Com”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Trans Eugilion Com” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Activ

Logistic” cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans

Eugilion Com” și Societatea cu Răspundere Limitată „Activ Logistic” și menținută

hotărârea primei instanțe

constată:

La 25 februarie 2016, SRL „Trans Eugilion Com” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SRL „Activ Logistic” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit contractului-comandă nr. 817 din

25 mai 2015, a îndeplinit cursa pe ruta Polonia - Moldova, costul rutei fiind de

450 euro, fapt confirmat prin scrisoarea de transport internațional CMR nr. 0184250

și actul de îndeplinire a serviciilor nr. WI 5473626 din 5 iunie 2015.

Indică că pentru serviciile prestate SRL „Activ Logistic” urma să achite în

termen de 10-15 zile, nu mai târziu de data de 26 iunie 2015, iar pârâtul până în

prezent nu și-a executat obligațiile prevăzute de contractul comandă.

Menționează că în scopul soluționării amiabile a litigiului a expediat în adresa

reclamatului pretenții, prin care a solicitat achitarea datoriei, dar care a fost lăsată

fără răspuns.

Explică că reieșind din faptul că obligația este purtătoare de dobândă a fost

calculată dobânda de întârziere în sumă de 1760,30 lei pentru perioada 26 iunie 2015

– 1 martie 2016.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor pct. 8, 13, 116, din

Regulamentul transporturilor auto de mărfuri, art. 49 Codul transporturilor auto,

1

art. 8, 10, 512 – 514, 572, 575, 583, 602, 617, 980, 1020, 1075 Cod civil, art. 7, 38,

166, 243 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul SRL „Activ Logistic” datoria

în sumă de 9355,14 lei, dobânda de întârziere în mărime de 1760,30 lei și cheltuielile

de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 334 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 7 iulie 2016, acțiunea a fost respinsă.

A fost încasat de la SRL „Trans Eugilion Com” în folosul

SRL „Activ Logistic” suma de 2000 lei ca cheltuieli pentru asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de SRL „Trans Eugilion Com” și SRL „Activ Logistic și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 8 iunie 2017, SRL „Trans Eugilion Com” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le neîntemeiate.

Obiectează că instanțele de judecată au determinat incorect circumstanțele

care au importantă pentru soluționarea justă a cauzei, care trebuie determinate

definitiv de instanța judecătorească pornind de la temeiul pretențiilor și obiecțiilor

părților.

Remarcă că instanțele ierarhic inferioare au respins acțiunea în lipsa probelor

prezentate de pârât cu privire la întârzierea livrării mărfii și contrar prevederilor

art. 984, 1007, 1010, 1020 Cod civil.

Susține că, având în vedere prevederile Recomandării CSJ nr. 33 privind

termenul de prescripție în contractul auto de mărfuri și art. 1020 Cod civil, repunerea

în termenul de înaintare a pretențiilor în materie de transport este inadmisibilă.

Explică în acest sens că transportatorul auto de mărfuri se poate adresa cu

acțiune către client ce vizează încasarea sumei pentru transportarea mărfurilor

într - un termen de un an, care va începe să curgă peste 3 luni de la data încheierii

contractului de transport cu condiția că în prealabil a înaintat o pretenție pârâtului,

în termen de 21 zile din momentul în care încărcătura a fost pusă la dispoziția

destinatarului, iar depășirea termenului de înaintare a pretenției va duce la pierderea

dreptului la acțiune.

Consideră că reclamatul a omis termenul de prescripție prevăzut de normele

menționate mai sus, or contractul-comandă a fost semnat la 25 mai 2015, iar marfa

a fost livrată și eliberată factura fiscală la 5 iunie 2015, astfel termenul de înaintare

a reclamației de 21 de zile din data primirii mărfii a fost omis, reclamația fiind

trimisă la 29 iulie 2015.

În context, indică că prima instanță a dat o apreciere greșită faptului că factura

fiscală a fost expediată prin poștă cu aviz recomandat în adresa pârâtului spre

achitare la 28 iulie 2015 care a fost restituită reclamantului din cauza refuzului de a

fi semnată.

2

Mai mult, instanța de apel în decizia motivată nu a dat o apreciere acestor

circumstanțe.

Totodată, consideră că prioritate în calificarea juridică corectă în raportul

material litigios urma a fi dată prevederilor Convenției CMR, Codului civil și

contractelor, care reglementează concret relațiile dintre părți stabilind obiectul

contractului și obligațiile părților, dar nu aprecierii generale reglementată de art. 970

și art. 1075 din Codul civil.

Prin urmare, prima instanța cât și instanța de apel nu au determinat definitiv

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii, neapreciind

probele prezentate de părți în corespundere cu prevederile art. 130 CPC,

multiaspectual, complet, în ansamblu și interconexiunea lor, aplicând incorect

normele de drept material și prevederile contractuale și neîntemeiat au ajuns la

concluzia cu privire la admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 20 mai 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 98).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Trans Eugilion Com” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SRL „Trans Eugilion Com”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Trans Eugilion Com” ca inadmisibil

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Eugilion

Com” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

4