3r-98/17 — cu privire la obligarea înaintării propunerii despre modificarea actului legislativ și repararea prejudiciului

instanța de apel: L. Bulgac dosarul nr. 3r-98/17 ÎNCHEIERE 2 august 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Alexandru Mițcul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Mițcul împotriva Agenției Proprietății Publice și Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova cu privire la obligarea înaintării propunerii despre modificarea actului legislativ și repararea prejudiciului împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, prin care a fost respinsă cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare constată: La 5 octombrie 2010, Alexandru Mițcul s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Proprietății Publice și Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova cu privire la obligarea înaintării propunerii despre modificarea actului legislativ și repararea prejudiciului.

În motivarea acțiunii a invocat că s-a adresat Agenției Proprietății Publice cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea bonurilor patrimoniale în temeiul Legii nr. 1345-XII din 17 martie 1993 cu privire la bonurile patrimoniale, deoarece în perioada în care cetățenilor Republicii Moldova li s-au eliberat bonurile respective dânsul se afla la tratament medical, fiind grav bolnav ca urmare a traumei primite în conflictul armat de la Dubăsari. Menționează că nu a fost de acord cu răspunsul primit de la Agenția Proprietății Publice înregistrat cu nr. 06-06-2813 din 8 decembrie 2008 și l-a contestat înaintând o cerere prealabilă, care însă a rămas fără răspuns.

Susține că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 1345 din 17 martie 1993, dânsul avea o vechime în muncă de 21 de ani, dar din cauza bolii îndelungate nu a avut posibilitate să primească bonurile patrimoniale care i se cuvin, iar rudele lui nu au avut împuterniciri în acest sens, astfel bonurile lui au fost lichidate, fapt despre care nu a fost înștiințat. Consideră că în legătură că nu a primit bonurile patrimoniale, i-a fost îngrădit dreptul de a participa la privatizarea bunurilor proprietate publică, astfel fiindu-i cauzat un prejudiciul pe care îl estimează la suma de 15000 lei. 1 Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, obligarea Agenției Proprietății Publice să înainteze către Parlamentul Republicii Moldova o interpelare prin care să fie modificată Legea nr. 1345-XII din 17 martie 1993 și să-i fie eliberate bonuri patrimoniale cu drept de privatizare din proprietatea publică, încasarea de la Ministerul Finanțelor în beneficiul lui a prejudiciului în sumă de 15000 lei. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2011, acțiunea a fost respinsă integral.

La 7 iulie 2016, Alexandru Mițcul a depus cerere cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare, prin care solicită admiterea cererii și pronunțarea unei hotărâri suplimentare, cu prezentarea explicațiilor cu privire la aplicarea eronată a normelor de drept în cadrul judecării acțiunii, citarea avocatului desemnat din oficiu, care va întocmi cererea motivată, a legaliza probele și acumula alte probe suplimentare, recunoașterea faptului că în cadrul judecării acțiunii i-a fost încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil, informarea despre repartizarea aleatorie a cererii și dreptul de a lua cunoștință cu hotărârea emisă. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, a fost respinsă cererea formulată de Alexandru Mițcul cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare.

La 20 mai 2017, Alexandru Mițcul a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din 24 octombrie 2016, solicitând admiterea acestuia, repunerea în termen a recursului, acordarea asistenței juridice garantate de stat, casarea încheierii instanței de apel din 24 octombrie 2016 și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă, obligarea Ministerului Economiei și Agenției Proprietății Publice să-i elibereze, în baza Legii nr. 1345 din 17 martie 1993, cota-parte din proprietatea de stat și încasarea de la bugetul de stat în beneficiul lui a prejudiciului moral în sumă de 150000 lei. În motivarea recursului a invocat că a aflat despre hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2011, în iulie 2016, drept urmare, la 7 iulie 2016 a depus cerere cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare.

Explică că nu a fost citat la ședința de judecată din 24 octombrie 2016, din motiv că începând cu 13 septembrie 2016 până la 6 decembrie 2016, s-a aflat în arest preventiv, fapt cunoscut Curții de Apel Chișinău. Indică recurentul că hotărârea din 17 ianuarie 2011, nu i-a fost expediată, or, la materialele cauzei lipsește dovada recepționării hotărârii, la fel, lipsește dovada citării lui la ședințele de judecată din 1 noiembrie 2010 și 17 ianuarie 2011. Susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil și proprietatea privată, după desființarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Afirmă că din cauza bolilor grave, dânsul nu a avut posibilitate să primească cota-parte din bonurile patrimoniale, conform Legii nr. 1345 din 17 martie 1993. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialul probator rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa lui Alexandru Mițcul la 26 octombrie 2016, fapt ce se confirmă prin 2 scrisoarea de însoțire (f. d. 38), iar careva date despre recepționarea acesteia lipsesc. Astfel, instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul, la 20 mai 2017, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. După cum rezultă din materialele pricinii, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de Alexandru Mițcul împotriva Agenției Proprietății Publice și Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova cu privire la obligarea înaintării propunerii despre modificarea actului legislativ și repararea prejudiciului.

La caz, se mai constată că la 7 iulie 2016, Alexandru Mițcul a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere prin care a solicitat emiterea unei hotărâri suplimentare, cu prezentarea explicațiilor cu privire la aplicarea eronată a normelor de drept în cadrul judecării acțiunii, citarea avocatului desemnat din oficiu, care va întocmi cererea motivată, legaliza probele și acumula alte probe suplimentare, recunoașterea faptului că în cadrul judecării acțiunii i-a fost încălcat dreptul la apărare, proces echitabil, informarea despre repartizarea aleatorie a cererii și dreptul de a lua cunoștință cu hotărârea emisă. Tot actele cauzei atestă că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, cererea formulată de Alexandru Mițcul cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare la hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2011 a fost respinsă.

În conformitate cu prevederile art. 250 alin. (1) CPC, instanța care a pronunțat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită o hotărâre suplimentară dacă: a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către intervenientul principal; b) rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acțiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească; c) nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, specialiștilor, interpreților sau reprezentanților cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.

Din analiza dispozițiilor legale sus citate, rezultă indubitabil că legislatorul a prevăzut expres situațiile când instanța de judecată, poate din oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită o hotărâre suplimentară. 3 Analizând circumstanțele pricinii supuse examinării prin prisma prevederilor normei enunțate, instanța de recurs consideră că încheierea recurată în speță este una legală și întemeiată. Or, în cererea cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare, nu se regăsesc temeiurile prevăzute la art. 250 alin. (1) CPC, Alexandru Mițcul, de fapt, prin cererea dată, aducând dezacordul său cu hotărârea adoptată de Curtea de Apel Chișinău la 17 ianuarie 2011. În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluția instanței de apel cu privire la respingerea cererii de emitere a unei hotărâri suplimentare.

Față de cele ce preced și având în vedere că criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide: Se respinge recursul declarat de Alexandru Mițcul. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Mițcul împotriva Agenției Proprietății Publice și Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova cu privire la obligarea înaintării propunerii despre modificarea actului legislativ și repararea prejudiciului.

Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu 4