2rh-153/17 — constatarea faptului cu valoare juridică

2rh-153/17 — constatarea faptului cu valoare juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rh – 153/17

prima instanță: Judecătoria Cahul

Judecător: L. Turculeț

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție

Judecători: T. Vieru, N. Craiu, I. Oprea

Î N C H E I E R E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Iuliana Oprea

examinând cererea de revizuire declarată de Goldenștein Anatolie și

Goldenștein Grigore,

în cauza civilă la cererea depusă de către Goldenștein Anatolie și Goldenștein

Grigore, persoană interesată Primăria orașului Cahul, intervenienții accesorii Muzeul

orașului Cahul și Consiliul raional Cahul, privind constatarea faptului cu valoare

juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 8 noiembrie 2016, menținută prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 1 martie 2017, prin care a fost considerat

inadmisibil recursul declarat de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, prin

intermediul avocatului Igor Filip,

c o n s t a t ă :

La 13 iulie 2015, Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, persoană

interesată Primăria orașului Cahul, intervenientul accesoriu Muzeul orașului Cahul au

depus o cerere privind constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea acțiunii, petiționarii au indicat că, la 3 iulie 1940, în or. Cahul,

familia lor a fost represată politic și deposedată de avere, iar, ulterior, exilată în

Kazahstan, or. Akmola, pe motiv că sunt evrei. La baza acestor evenimente a fost

decizia Sovietului Suprem al RASS Moldovenească, în care au fost incluse

suplimentar și alte familii de evrei și germani, conform listelor prezentate de Primăria

Cahul. Astfel, au fost supuși represiunilor următorii membri ai familiei: părinții -

Rafael și Ana; copii - Anatolie, Grigore, Claudia; unchii - Solomon și Ester, precum și

fiicele lor mai mici.

Prin urmare, Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore au susținut că s-au

refugiat inițial la niște prieteni în or. Comrat, iar, apoi în vara anului 1941, au ajuns în

or. Akmola, Kazahstan, însă Grigore a rămas în or. Comrat, pentru că avea 10 ani. În

Pagină 1 din 11

anul 1953, după moartea lui I. Stalin, au revenit în Moldova și s-au stabilit în

Chișinău, emigrând în SUA.

În acest context, au menționat că s-au adresat la organele competente pentru

reabilitare, după ce au aflat despre desecretizarea dosarelor celor represați. Faptul

represiunilor este confirmat de lucrarea „Cartea Memoriei”, însă de organele oficiale

le-a fost refuzat reabilitarea din cauza inexistenței unui astfel de dosar. Prin urmare,

petiționarii au considerat că familia lor a fost victima represiunilor politice, deoarece

au fost omorâți membrii familiei, lipsiți de avere, fiind deportați în Kazahstan pe

temei etnic și pentru deținerea unei averi impresionante.

În opinia lor, ei urmează să fie declarați nevinovați și reabilitați în fața

societății.

Solicită Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, constatarea faptului

represiunilor politice în privința familiei lor la 3 iulie 1940, cu reabilitarea în drepturi

a familiei Goldenștein expropriate și deportate din Republica Autonomă Sovietică

Socialistă Moldovenească din or. Cahul în componența: tatăl – Goldenștein Rafael,

mama – Goldenștein Anna (decedați 1960, respectiv 1966); fiilor – Anatolie și

Grigore, precum și fiicei Klavdia (născută în 1922 – decedată la 2009).

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 7 decembrie 2015, a fost dispusă

scoaterea de pe rol a cererii de constatare a faptului cu valoare juridică depusă de

petiționari, din motivul constatării unui litigiu de drept ce ține de competența

instanțelor judecătorești (vol. I, f. d. 72).

La 14 martie 2016, Colegiul judiciar al Curții de Apel Chișinău a admis

recursul declarat de petiționari, prin intermediul avocatului Igor Filip, și au casat

integral încheierea din 7 decembrie 2015. Pentru a hotărî astfel, instanța a statuat că

prima instanța nu a indicat care circumstanțe în opinia sa constituie litigiu de drept

comun, ci doar s-a limitat la o concluzie general abstractă, fără a-și motiva soluția.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță urma să atragă în proces

în calitate de intervenient accesoriu Consiliul raional Cahul (vol. I, f. d. 84 – 89).

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 1 aprilie 2016, a fost dispusă

introducerea în proces, în calitate de intervenient accesoriu, Consiliul raional Cahul

(vol. I, f. d. 95).

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 mai 2016, a fost respinsă acțiunea ca

fiind neîntemeiată (vol. I, f. d. 113, 120 – 123).

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 8 noiembrie 2016, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 mai 2016.

La adoptarea soluției, instanța de apel a statuat că petiționarii nu au demonstrat

exproprierea familiei sale de averea pe care o posedau, precum și faptul că au fost

deportați în or. Akmola, Kazahstan. Or lucrarea artistico-documentară „Cartea

Memoriei” a Muzeului Național de Istoria Moldovei, fiind prezentată în calitate de

probă, nu conține date despre sursele informațiilor privind deportarea familiei

Goldenștein în 1940. Astfel, din explicațiile petiționarilor, a reieșit că aceștia au

părăsit orașul, deplasându-se inițial în or. Comrat, iar, ulterior, în or. Akmola,

Kazahstan, fără a fi duși forțat de la locul de domiciliu (vol. I, f. d. 183).

Pagină 2 din 11

În același timp, Colegiul judiciar a conchis că petiționarii nu au probat

deposedarea de bunurile imobile, pe care le aveau în proprietate (vol. I, f. d. 184).

La 3 ianuarie 2017, Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, prin

intermediul avocatului Igor Filip, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Cahul din 8 noiembrie 2016, solicitând casarea deciziei instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 1 martie 2017, a fost considerat

inadmisibil recursul, formulat de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, prin

intermediul avocatului Igor Filip (vol. I, f. d. 200 – 204).

La 21 martie 2017, Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, prin

intermediul avocatului Igor Filip, au depus cerere de revizuire împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 8 noiembrie 2016, solicitând casarea deciziei menționate

și rejudecarea cauzei, cu admiterea acțiunii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017, a fost respinsă

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă (vol. I, f. d. 233 – 239).

La baza adoptării acesteia, instanța de revizuire a statuat că cererea, formulată

de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, prin intermediul avocatului Igor

Filip, a fost intentată de o persoană care nu este în drept să o depună, întrucât

reprezentantul acestora nu a anexat la materialele cauzei nici un mandat, care ar putea

confirma împuternicirile acestuia.

La 7 iunie 2017, Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore au depus o cerere

de revizuire împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8 noiembrie 2016,

solicitând casarea deciziei menționate și rejudecarea cauzei, cu admiterea acțiunii.

În argumentarea poziției sale, revizuenții au reamintit că motivele respingerii

apelului au constituit lipsa suportului probatoriu privind deposedarea averii lor de

către stat și deportarea acestora în or. Akmola, Kazahstan. Astfel, au recunoscut că, la

8 noiembrie 2016, nu dețineau înscrisuri referitor la aceste circumstanțe. Ulterior, la

14 martie 2017, în urma interpelărilor avocatului lor, Igor Filip, au primit răspunsuri,

de la Consolul Onorific, Valentin Vizant și de la Arhiva Națională, cu privire la

represiunile familiei lor.

La acest capitol, a fost arătat că, prin răspunsul Consulului Onorific nr.

DCA11/727 din 13 decembrie 2016, se confirmă deținerea în or. Akmola a familiei

Goldenștein, precum și supunerea cet. Goldenștein Haia Reful (anul nașterii 1922)

împreună cu membrii familiei la muncă în cadrul stației de trenuri Astana (fosta

Akmola) în perioada 19 august 1943 - 6 septembrie 1945. Concomitent, prin

scrisoarea 2-20-16-09338 din 14 decembrie 2016, Procuratura Generală a Republicii

Kazahstan a comunicat Consulatului Onorific al Republicii Moldova în Kazahstan

referitor la demersul în privința familiei Goldenștein, care este în derulare.

În aceeași ordine de idei, revizuenții au învederat că, prin răspunsul Arhivei or.

Astana nr. 06/290 din 5 decembrie 2016, Consulatul Onorific al Republici Moldova a

fost informat despre trimiterea adresării sale către filiala din or. Akmolinsk S.A.

Kazvtorcermet și G.K.K.P. Colegiul Tehnic din or. Astana, procese care se desfășoară

în fața autorităților respective ale Republicii Kazahstan. Ulterior, la 14 martie 2017, în

urma interpelării avocatului lor, a fost primit răspunsul Arhivei Naționale a Republicii

Moldova nr. 971 din 9 martie 2017, precum că petiționarul Goldenștein Rafail s-a

Pagină 3 din 11

aflat printre evreii plasați în Lagărul de concentrare a evreilor (GHETOU) a or. Cahul

în 22 iulie 1941, care se află la gestiunea Poliției or. Cahul, Secția siguranță. Așadar,

sub nr. 140 din Registrul de Evidență a Evreilor din Lagărul Cahul se conține numele

de familie Goldenștein Rafail, evreu din or. Cahul, comerciant în vârstă de 50 ani,

probă directă în viziunea lor, a supunerii familiei evreiești Goldenștein represiunilor

politice cu deposedarea de avere. Prezenta listă a evreilor se deține în materialele

transmise de către Serviciul de Informație și Securitate către Arhiva Națională în iarna

anului 2017, în inventarul 97 mapa 1 foaia 20, fapt autentificat de către amprenta

umedă pe partea verso a răspunsului menționat mai sus.

Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore au opinat că acest răspuns

reprezintă o circumstanță în sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Totodată, au subliniat că, la 1 martie 2017, ziua examinării recursului, nu se aflau în

posesia acestor probe directe, deoarece nu au avut și nici nu au acces la fondurile

Arhivei Naționale. În mod corespunzător, au pretins că au întreprins toate măsurile

pentru a afla toate faptele esențiale ale pricinii, fiind demonstrat, până într-un final, că

față de familia Goldenștein au fost aplicate represiuni politice din partea autorităților

de stat, manifestate prin deportarea și amplasarea lor în lagăre de concentrare în

Kazahstan, dar și prin deposedarea de avere.

În concluzie, revizuenții au sugerat că actele prezentate indică în mod direct că

proprietatea familiei lor a intrat în proprietatea statului, în persoana Primăriei or.

Cahul.

În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe art. 1 și 2 al Legii cu privire la

reabilitarea victimelor represiunilor politice, art. 279, 281, 282, 284, 285, 448 alin.

91), 449 lit. b), 450, 451, 453 din Codul de procedură civilă.

La 26 iunie 2017, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de revizuire

Primăriei orașului Cahul, Muzeului orașului Cahul și Consiliul raional Cahul,

informându-i despre posibilitatea depunerii referinței. În mod corespunzător, dacă

referința nu este prezentată până la examinarea cauzei, admisibilitatea cererii se

decide în lipsa acesteia (vol. I, f. d. 6).

La 14 iulie 2017, prin intermediul serviciului poștal, Consiliul raional Cahul a

depus o referință în întâmpinarea revizuirii, solicitând, în baza articolului 451 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă. Astfel,

intimatul a susținut că temeiurile invocate de revizuenți sunt similare cu cele indicate

în cererea de revizuire din 7 iunie 2017, ceea ce face imposibilă examinarea repetată a

acesteia.

Până la data examinării cauzei, intimații Primăria orașului Cahul și Muzeul

orașului Cahul nu au depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

revizuirea declarată.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

instanța examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu

normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanților la proces li se

comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea

cererii de revizuire.

Totuși, având în vedere că dispozițiile Codului de procedură civilă nu învestesc

Curtea Supremă de Justiție cu competența de a judeca pricini civile, în conformitate

Pagină 4 din 11

cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată, și ținând cont de practica

judiciară, dar și în virtutea modificărilor operate la Codul de procedură civilă, prin

Legea nr. 155 din 5 iulie 2012 (în vigoare din 30 noiembrie 2012), instanța de

judecată a examinat cererea de revizuire în lipsa participanților la proces, însă data și

ora judecării pricinii a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport de criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de

revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 446 din Codul de procedură civilă, pot fi supuse

revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor

instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Structura articolului 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă se bazează pe

rațiunea că cererea de revizuire se depune în scris, iar revizuenții Goldenștein

Anatolie și Goldenștein Grigore sunt obligați să indice temeiurile consemnate la art.

449, anexând probele ce le confirmă. Totodată, alineatul 4 din articolul citat, nu

admite depunerea repetată a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași

temeiuri.

În acest sens, instanța de judecată își propune să verifice respectarea acestor

criterii legale cu privire la forma și cuprinsul cererii, expuse exhaustiv de legislator.

Luând în considerare cele menționate și în urma cercetării cererii de revizuire,

instanța de judecată constată că aceasta a fost depusă de subiecții abilitați cu dreptul

de a revizui o hotărâre judecătorească în conformitate cu articolul 447 lit. a) din Codul

de procedură civilă. În același context, în susținerea punctului său de vedere,

Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore au invocat temeiul prevăzut la art. 449

lit. b) din Codul de procedură civilă, făcând trimitere la originalele atașate la cererea

de revizuire declarată la 21 martie 2017.

Astfel, într-adevăr, se atestă că anterior avocatul Igor Filip a anexat răspunsul

Arhivei Naționale a Republicii Moldova nr. 971 din 9 martie 2017 (vol. I, f. d. 209 –

213), răspunsul Arhivei Căilor Ferate din Kazahstan, seria DCA 11/797 din 13

decembrie 2016 (vol. I, f. d. 213 – 219), răspunsul Arhivei de Stat, or. Astana,

Kazahstan nr. 06/2980 din 5 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 220) și scrisoarea

Procuraturii Generale a Republicii Kazahstan nr. 2-20-16-09338 din 14 decembrie

2016 (vol. I, f. d. 221).

Cu privire la ultimul aspect, deși intimatul Consiliul raional Cahul a solicitat

respingerea cererii de revizuire în conformitate cu articolul 451 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată reține că, anterior, Curtea Supremă de Justiție

nu a adoptat o hotărâre asupra fondului cauzei în urma depunerii cererii de revizuire la

21 martie 2017. Or, la 24 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a considerat

inadmisibilă revizuirea, avansată de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore, din

motive formale. În special, Colegiul a constatat că cererea acestora a fost semnată de

avocatul Igor Filip, care nu era împuternicit de către revizuenți, în baza unui mandat,

să atace, în ordine de revizuire, hotărârea judecătorească (vol. I, f. d. 233 – 239). Prin

urmare, ansamblul celor prezentate, denotă că cererea acestora poate fi primită spre

examinare.

Pagină 5 din 11

În mod corespunzător, se consideră că revizuenții au îndeplinit condițiile de

formă cerute de articolul 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar fondul cererii

nu a fost judecată anterior de către o instanță de judecată, fiind necesar pronunțarea în

privința temeiurile invocate de revizuenți.

În continuare, instanța de revizuire subliniază că dreptul la judecarea într-un

mod echitabil de către o instanță, așa cum este garantat de articolul 6 par. 1 din

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, trebuie interpretat în lumina

Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, declară preeminența dreptului o

parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale

ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere,

inter alia, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea Brumărescu c. Romania,

ECHR 1999 - VII, par. 61; Roșca c. Moldova, 22 martie 2005, par. 24).

La acest capitol, Colegiul notează că, în jurisprudența sa consecventă, Curtea

Europeană a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție, în

special în cauzele care ridicau probleme cu privire la încălcarea principiului indicat

supra (a se vedea Popov c. Moldovei (nr.2), 6 decembrie 2005, par. 52 – 58; „Oferta

Plus” S.R.L. c. Moldovei, 19 decembrie 2006, par. 104-107 și 112-115; Melnic c.

Moldovei, 14 noiembrie 2006, par. 38 - 44; Istrate c. Moldovei, 13 iunie 2006, par. 46

– 61).

Conjunctura prezentată mai sus impune, în prealabil, obligația instanței de

revizuire de a verifica termenele de depunere a cererii de revizuire în acord cu art. 450

din Codul de procedură civilă. (a se vedea „Oferta Plus” S.R.L. c. Moldovei, ibidem,

par. 109 sau Eugenia și Doina Duca c. Moldovei, 3 martie 2009, par. 41)

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că, în această cauză, revizuenții și-au întemeiat cererea

pe articolul 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

În aceste circumstanțe, conform articolului 450 lit. b) din Codul de procedură

civilă, cererea de revizuirea se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana

interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale pricinii care nu

i-au fost și nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei (temeiul din art. 449 lit. b).

Astfel, revizuenții Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore invocă că, la 14

martie 2017, au aflat de la avocatul lor despre răspunsurile, parvenite de la Consulul

Onorific al Republicii Moldova în or. Astana, Valentin Vizant, și de la Arhiva

Națională a Republicii Moldova, însă nu au reușit să probeze primirea efectivă a

acestora. Totuși, instanța va lua în considerare faptul că scrisoarea Arhivei Naționale a

Republicii Moldova nr. 971 datează cu 9 martie 2017, iar răspunsurile din Republica

Kazahstan din 5 decembrie, 13 decembrie și 14 decembrie 2016 au fost expediate

solicitantului prin intermediul Consulatului Onorific al Republicii Moldova, ceea ce

presupune, în mod evident, o procedură de durată, cu implicarea autorităților din

ambele state. Mai mult, depunerea cererii de revizuire la 21 martie 2017, iar, ulterior,

la 7 iunie 2017, denotă celeritatea acțiunilor revizuenților în rezultatul aflării

informației cerute de aceștia.

Pagină 6 din 11

În atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în dreptul de

acces liber la justiție, instanța de judecată consideră că revizuirea a fost declarată de

Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore la 7 iunie 2017, cu respectarea

termenului de 3 luni prevăzut la art. 450 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Cu privire la fondul cauzei, instanța notează că, în temeiul art. 449 lit. b) din

Codul de procedură civilă, procedura judiciară poate fi redeschisă în cazul când au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și

nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

În subsidiar, Curtea Europeană a precizat că instanțele naționale urmează să

folosească adecvat procedurile de revizuire, având în vedere principiile securității

raporturilor juridice și preeminenței dreptului. Or, în esență, deciziile de a revizui

hotărâri judecătorești irevocabile trebuie să fie în conformitate cu criteriile legale

relevante, iar folosirea necorespunzătoare a unei astfel de proceduri poate fi contrară

Convenției, pe motiv că rezultatul său – „pierderea” unei hotărâri judecătorești – este

același ca și în cazul recursului în anulare (a se vedea Popov v. Moldova (nr. 2), citată

mai sus, par. 46. „Oferta Plus” S.R.L. c. Moldovei, ibidem, par. 100 sau Eugenia și

Doina Duca c. Moldovei, ibidem, par. 33).

În această ordine de idei, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea

principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic

superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie

considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la

aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu

este justificată doar atunci când este necesară, pe motivul unor circumstanțe esențiale

și convingătoare (a se vedea Roșca c. Moldova, citată mai sus, par. 25 sau „Oferta -

Plus” S.R.L., citată mai sus, par. 98).

La caz, Colegiul consideră că este necesar de a reveni la originea cererii

formulate de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore la 13 iulie 2015, care a fost

întemeiată, în drept, pe articolele 281 alin. (2) lit. k) din Codul de procedură civilă, iar

instanțele ierarhic inferioare au examinat pricina în procedură specială reglementată

de capitolul XXIV (art. 281 – 285) din Codul de procedură civilă. Cu alte cuvinte,

pricinile în procedură specială se caracterizează prin aceea că obiectul activității

judecătorești îl constituie apărarea intereselor ocrotite de lege pe calea confirmării

existenței sau lipsei faptelor juridice, de care depinde apariția, modificarea sau

stingerea drepturilor subiective ori patrimoniale ale cetățenilor sau organizațiilor.

În plus, această viziune a instanței se consolidează prin prisma art. 280 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, în procedură specială, pricinile se

examinează de instanțele judecătorești după regulile de examinare a acțiunilor civile,

cu excepțiile și completările stabilite în prezentul cod la cap. XXIII-XXXIV și în alte

Pagină 7 din 11

legi. De altfel, conform articolului 284 alin. (2) din Codul de procedură civilă, probele

care confirmă circumstanțele expuse de petiționar se anexează la cerere.

În astfel de circumstanțe, instanța de revizuire notează că însăși esența

hotărârilor judecătorești pronunțate în defavoare revizuenților era în stabilirea pe cale

judiciară a faptului represiunii politice, în cazul în care materialele de arhivă privind

represiunile politice nu s-au păstrat în urma expirării termenului de prescripție sau din

alte cauze, ceea ce se confirmă din scrisoarea Procuraturii Generale a Republicii

Moldova nr. 21 (13) – 3086/90 din 21 ianuarie 2014 (vol. I., f. d. 11). Totuși,

petiționarii erau obligați să prezinte probe, care ar putea confirma legătura cauzală

dintre pretențiile acestora și eventualele deportări în Kazahstan sau exproprierea

bunurilor sale, împrejurări decisive pentru soluționarea justă a cazului. Or capătul de

cerere cu privire la constatarea faptului represiunilor politice trebuie să fie sprijinit pe

elemente de fapt corespunzătoare, din care ar rezulta coexistența unor concluzii

suficient de puternice, clare și concordante.

Prin urmare, deși Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore au susținut

inițial că dețin probe cu privire la deportarea, plasarea lor în lagăre de concentrare,

precum și confiscarea averii (vol. I, f. d. 5), în cererea de revizuire, aceștia sugerează

contrariul, indicând că nu posedau înscrisuri probatorii referitoare la circumstanțele de

mai sus (vol. II, f. d. 2). Mai mult, instanța de apel, în decizia sa din 8 noiembrie

2016, a statuat că petiționarii nu au demonstrat exproprierea familiei sale de averea pe

care o posedau, precum și faptul că au fost deportați în or. Akmola, Kazahstan. În

același timp, Colegiul judiciar a conchis că petiționarii nu au probat deposedarea de

bunurile imobile, pe care le aveau în proprietate (vol. I, f. d. 183 - 184).

Din această perspectivă, instanța conchide că instanțele ierarhic inferioare au

apreciat doar probele existente la materialele dosarului la momentul examinării

cauzei, ceea ce, în esență, au recunoscut și Goldenștein Anatolie și Goldenștein

Grigore. Așadar, insuficiența de suport probatoriu nu constituie în sine o eroare

judiciară sau o omisiune a justiției.

În consecință, revizuenții, în argumentarea prezentei cereri, au făcut referire, în

calitate de documente care nu au putut fi cunoscute sau obținute anterior de către

aceștia, la răspunsul Arhivei Naționale a Republicii Moldova nr. 971 din 9 martie

2017 (vol. I, f. d. 209 – 213), răspunsul Arhivei Căilor Ferate din Kazahstan, seria

DCA 11/797 din 13 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 213 – 219), răspunsul Arhivei de Stat

din or. Astana, Kazahstan nr. 06/2980 din 5 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 220) și

scrisoarea Procuraturii Generale a Republicii Kazahstan nr. 2-20-16-09338 din 14

decembrie 2016 (vol. I, f. d. 221).

Pe de o parte Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore au pretins că nu s-au

aflat în posesia acestor probe, iar pe de altă parte au susținut că nu au avut acces la

fondurile Arhivei Naționale.

Astfel, instanța de judecată nu pune la dubii primul argument, întrucât este

evident că aceștia au avut interesul de a depune înscrisurile menționate până la 13

iulie 2015, atunci când au formulat cererea de constatare a faptului cu valoare

juridică. Însă, acest moment nu este unul decisiv, cât vreme legislatorul obligă

revizuentul, prin prisma articolului 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, să

Pagină 8 din 11

dovedească că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu privire la al doilea argument, completul judiciar observă că nu există nici un

indiciu că certificatele de la Arhiva Națională a Republicii Moldova, Arhiva Căilor

Ferate din Kazahstan, Arhiva de Stat a or. Astana din Kazahstan sau Procuratura

Generală a Republicii Kazahstan conțineau informații care nu au putut fi obținute de

revizuenți mai devreme.

Deși revizuenții invocă că Lista evreilor a fost transmisă în Arhiva Națională a

Republicii Moldova de la Serviciul de Informație și Securitate în iarna anului 2017,

instanța constată că răspunsul nr. 971 din 9 martie 2017 confirmă doar admiterea

solicitării avocatului Igor Filip cu privire la prezentarea copiei din Registrul de

evidențe a evreilor din lagărul Cahul pentru anul 1941 (vol. I, f. d. 209). La fel,

înscrisul analizat mai sus nu este însoțit de o explicație concludentă și plauzibilă

referitoare la amprenta umedă pe verso, care cuprinde ad litteram „F 97. Inv. 1, u.p.

2” (vol. I, f. d. 212), ceea ce impune respingerea poziției revizuenților în această parte.

Suplimentar, instanța decelează că avocatul Igor Filip a interpelat anterior

Arhiva Națională a Republicii Moldova cu o altă chestiune referitoare la familia

Goldenștein, în rezultatul căreia a primit răspunsurile solicitate, anexându-le la

cererea inițială (vol. I, f. d. 21, 23, 25, 27, 29, 33, 35). Această împrejurare atestă o

cooperare activă și benefică dintre instituția de stat citată și reprezentantul

revizuenților, fiind incontestabil că ultimului nu i-a fost îngrădit sau refuzat accesul la

informația necesară, care era accesibilă și posibil de obținut în condițiile legii.

În același context, conform procesului – verbal al ședinței de judecată din 8

noiembrie 2016, reprezentantul petiționarilor Goldenștein, avocatul Igor Filip a

declarat că a expediat o interpelare în or. Akmola, Republica Kazahstan și a primit o

informație verbală referitoare la faptul că arhiva din orașul de referință a ars în anul

1943 (vol. I, f. d. 174). Totuși, acesta nu a declarat că se află în așteptarea altor

răspunsuri sau a întreprins alte măsuri, ce i-ar putea asigura prezentarea acestor probe

la judecarea pricinii civile în ordine de apel. Acesta nu a cerut nici amânarea cauzei

pentru a aduce eventual certificatele atașate la cererea de revizuire.

În realitate, din analiza înscrisurilor expediate de peste hotarele Republicii

Moldova, se observă că acestea nu conțin date secrete, care nu erau publice și nu ar fi

putut fi obținute ușor de la Arhiva Căilor Ferate din Kazahstan, Arhiva de Stat a or.

Astana din Kazahstan sau Procuratura Generală a Republicii Kazahstan, înainte de 13

iulie 2015.

Mai mult, conform răspunsului Arhivei de Stat din or. Astana, Kazahstan nr.

06/2980 din 5 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 220) și scrisorii Procuraturii Generale a

Republicii Kazahstan nr. 2-20-16-09338 din 14 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 221), se

atestă că autoritățile din Kazahstan nu dețin informații confirmative cu privire la

represiunile politice față de familia Goldenștein. În special, Procuratura Generală a

Republicii Kazahstan a comunicat că nu există date referitoare la aplicarea

represiunilor politice (condamnare, deportare, expulzare) în privința acestora.

În același context, instanța remarcă că la răspunsul Arhivei Căilor Ferate din

Kazahstan, seria DCA 11/797 din 13 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 213 – 219) a fost

anexată o anchetă întocmită în privința Goldenștein Klavdia (Haia, prenume), în care

Pagină 9 din 11

se indică în punctele 30 - 32 că nu a fost atrasă la răspundere penală, contravențională

sau disciplinară în baza deciziilor organelor administrative, judiciare sau

extrajudiciare.

În mod corespunzător și având în vedere cele menționate, instanța de revizuire

conchide că nu există nicio dovadă în documentele prezentate de Goldenștein

Anatolie și Goldenștein Grigore că au încercat, fără succes, să obțină acele documente

înainte sau pe parcursul examinării cauzei. Totodată, instanța opinează că înscrisurile,

supuse cercetării supra, nu pot fi apreciate ca fapte, circumstanțe sau documente noi,

care nu au fost cunoscute anterior și care nici nu puteau fi cunoscute anterior de către

părțile în proces. Așadar, în viziunea instanței, este cert că revizuenții erau conștienți

de existența unor asemenea acte și nu aveau niciun impediment legal în prezentarea

acestora în fața instanțelor de judecată până la termenele de examinare a cererii lor.

Or, instanța de judecată reține că fiecare probă se apreciază de instanță privitor la

pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar, în conformitate cu art. 122 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, se consideră inadmisibile probele ce nu au fost prezentate

de participanții la proces până la data stabilită de judecător, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.204 și art.372 alin.(1). Deci aceștia nu au prezentat excepții de la

regula generală.

Un raționament subsidiar constă în faptul că revizuenții au fost reprezentați, pe

parcursul întregii examinări a cauzei, de avocatul Igor Filip, care, conform art. 1 din

Legea cu privire la avocatură, este persoana abilitată și calificată, să pledeze și să

acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe

judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Respectiv,

acesta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de

constatare a faptului cu valoare juridică până la depunerea acesteia în instanța de

judecată, dispunând neîngrădit de garanțiile articolului 27 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, analizând toate materialele prezentate de revizuenți, nu găsește niciun motiv

de a deroga de la constatările Curții Europene, în jurisprudența constantă a acesteia,

pe cazuri similare, cum ar fi, Popov c. Moldovei (nr.2), ibidem, par. 50 - 51; „Oferta

Plus” S.R.L. c. Moldovei, ibidem, par. 105-107; Eugenia și Doina Duca c. Moldovei,

ibidem, par. 36 – 38, „Rusu Lintax” S.R.L. c. Moldovei, 13 decembrie 2016, par. 12 -

14.

În plus, instanța nu contestă faptul că unul din obiectivele urmărite de către

Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore a fost restabilirea drepturilor sale. Cu

toate acestea, acest lucru nu poate să justifice o utilizare abuzivă a procedurii de

revizuire (a se vedea Eugenia and Doina Duca c. Moldova, citată mai sus, par. 13, 33

și 34, Jomiru și Crețu c. Moldovei, 17 aprilie 2012, par. 37). Totodată, acceptarea spre

examinare și administrarea unor certificate, în calitate de circumstanțe noi, pentru

obținerea cărora nu a fost depusă diligența necesară înainte de judecarea cauzei sau, în

excepție, pe parcursul acesteia, ar fi contrară principiului securității raporturilor

juridice.

Prin urmare, Colegiul consideră că procedura de revizuire în cauză a fost în

esență o încercare de a reexamina cauza în lumina chestiunilor pe care revizuenții au

Pagină 10 din 11

putut să le invoce, dar aparent nu le-au invocat pe parcursul procedurilor din prima

instanța și instanța de apel, care s-au încheiat cu hotărârea definitivă din 8 noiembrie

2016, menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 1 martie 2017.

Din aceste raționamente, cererea de revizuire conține caracteristicile „unui apel

camuflat” al cărui scop a fost să obțină o nouă examinare a cauzei decât o procedură

de revizuire, așa cum se prevede în articolele 449 - 453 ale Codului de procedură

civilă. Suplimentar, principiul enunțat mai sus exclude posibilitatea ca părțile, având

scopul de a redeschide noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă și de a

obține o reanalizare a cauzei, respectiv o nouă hotărâre în privința sa, să transforme

reexaminarea cauzei într-un control judiciar deghizat.

În consecință, instanța apreciază că înscrisurile și argumentele susținute de

revizuenți nu întrunesc nicio condiție prevăzută de articolul 449 lit. b) din Codul de

procedură civilă, iar, în atare situație, nu există temeiuri legale de a admite cererea de

revizuire.

În conformitate cu art. 453 al. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

Astfel, având în vedere circumstanțele determinate supra, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide că

revizuirea depusă de Goldenștein Anatolie și Goldenștein Grigore urmează a fi

declarată inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269 - 270, art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea de revizuire declarată de Goldenștein Anatolie și

Goldenștein Grigore împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 8 noiembrie 2016,

menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 1 martie 2017,

în cauza civilă la cererea depusă de către Goldenștein Anatolie și Goldenștein

Grigore, persoană interesată Primăria orașului Cahul, intervenienții accesorii Muzeul

orașului Cahul și Consiliul raional Cahul privind constatarea faptului cu valoare

juridică ca fiind inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători, Nicolae Craiu

Iuliana Oprea

Pagină 11 din 11