3ra-849/17 — contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-849/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – L. Pruteanu

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi. V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la acțiunea executorului judecătoresc Viorica Onoi privind

contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 02 martie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din data de 18 mai 2016,

C O N S T A T Ă:

Executorul judecătoresc Viorica Onoi la data de 29 februarie 2016 a înaintat

cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Ministerului Justiției, solicitând anularea deciziei Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești din data de 19 noiembrie 2015 privind atragerea la

răspundere disciplinară a executorului judecătoresc Viorica Onoi și încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 3500 lei ( f.d. 4-10).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 28 noiembrie 2012 de

către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost emis documentul executoriu nr.2-

6365/12, prin care s-a dispus în scopul asigurării acțiunii intentate de către Vladimir

Riajskikh împotriva SRL „Prasco International” de a aplica sechestru pe bunurile

debitorului. Prin încheierea din 06 martie 2013 a fost aplicat sechestru asupra bunului

imobil cu numărul cadastral 5524206.1155, situat în satul Nimoreni, r-nul Ialoveni,

extravilan.

Prin încheierea nr. 007/803/2013 din data de 22 august 2013 executorul

judecătoresc Viorica Onoi a intentat procedura de executare și a dispus aplicarea

măsurilor de asigurare a executării, prin aplicarea sechestrului asupra bunului imobil

cu numărul cadastral 5524206.1155, situat în satul Nimoreni, r-nul Ialoveni,

extravilan, prin aceiași încheiere, părților le-a fost stabilită ziua de a se prezenta

pentru explicarea drepturilor și obligațiilor, inclusiv posibilitatea de conciliere, însă,

la data și ora indicată debitorul nu s-a prezentat.

La data de 03 iunie 2014 executorul judecătoresc Viorica Onoi a expediat în

adresa debitorului o somație, prin care a solicitat prezentarea ultimului raport

1

financiar, precum și a citat administratorul și contabilul șef să se prezinte la sediul

executorului pentru data de 10 iunie 2014, ora 10:00, însă, și de această dată debitorul

nu s-a supus cerințelor executorului judecătoresc.

Ulterior, la data de 02 octombrie 2014 avocatul Ilie Gîlcă în interesele lui Oleg

Țopa a depus la sediul executorului judecătoresc copia încheierii Judecătoriei

Ialoveni din 13 iunie 2014, în temeiul căreia se interzice executorului judecătoresc

Viorica Onoi de a efectua careva acțiuni de executare silită (urmărire, vânzare la

licitație, transmitere în proprietate în contul altei datorii) și suspendarea vânzării la

licitație a acestui imobil.

La 22 iulie 2015, creditorul Oleg Țopa a depus cerere privind ridicarea

sechestrului de pe terenul situat în r-nul Ialoveni satul Nimoreni, iar în scopul

respectării art.127 Cod de executare, a fost anexată oferta de cumpărare a lui Serghei

Pronoza. La data de 27 iulie 2015, executorul judecătoresc Viorica Onoi a respins

cererea lui Oleg Țopa privind ridicarea sechestrelor pe motiv că, prin materialele

prezentate nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.127 Cod de executare.

Ulterior, la data de 07 octombrie 2015, Oleg Țopa a înregistrat o altă cerere

privind ridicarea sechestrului de pe teren cu anexarea contractului de vânzare-

cumpărare. Prin încheierea executorului judecătoresc Viorica Onoi din 09 octombrie

2015 s-a dispus anularea parțială a măsurilor de asigurare și ridicarea sechestrelor

asupra bunul imobil cu numărul cadastral 5524206.1155, situat în satul Nimoreni, r-

nul Ialoveni, extravilan, aplicate prin încheierile din 06 martie 2013 și din 22 august

2013.

Astfel, în momentul prezentării contractului de vânzare-cumpărare executorul

judecătoresc Viorica Onoi a fost obligată să ridice ambele sechestre aplicate -

obligație care a fost îndeplinită imediat.

În opinia executorului judecătoresc Viorica Onoi, decizia Colegiului disciplinar

din data de 19 noiembrie 2015 privind atragerea la răspundere disciplinară a

executorului judecătoresc Viorica Onoi, după semnele prevăzute de art. 22 alin. 2, lit.

c), f) și art. 23 din Legea executorilor judecătorești, fiind aplicată sancțiune

disciplinară sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, este

neîntemeiată și pasibilă de a fi anulată pe motiv, că petiționarul și-a retras plângerea,

iar săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori

bunelor moravuri, pentru încălcarea Codului deontologic, nu au fost demonstrate la

emiterea deciziei de sancționare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 18 mai 2016 s-a

admis cererea de chemare în judecată, s-a anulat decizia Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești din data de 19 noiembrie 2015, prin care în acțiunile

executorului judecătoresc Viorica Onoi s-a constatat o abatere disciplinară, care se

încadrează în art. 22 alin2, lit. c), f) și art. 23 al Legii privind executorii judecătorești

și i s-a aplicat sancțiune disciplinată sub formă de amendă în mărime de 300 u.c., s-a

încasat de la Ministerul Justiției în beneficiul executorului judecătoresc Viorica Onoi

cheltuielile de judecată în mărime de 3 500 lei ( f.d86,89-96).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 02 martie 2017 a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției, a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din data de 18 mai 2016 ( f.d. 131,132-150).

2

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 02 iunie 2017 Ministerul

Justiției a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi privind

respingerea acțiunii ( f.d. 153-156).

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel a interpretat

eronat normele de drept material și anume prevederile art. 21 al. Legii nr. 113 din 17

iunie 2010 cu privire la executorii judecătorești, potrivit căruia executorul

judecătoresc poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligațiilor

profesionale, în cazul acțunilor sau inacțiunilor care contravin dispozițiilor stabilite

de lege.

La data de 17 iulie 2017 avocatul Victoria Roșca- Bot în interesele Vioricăi

Onoi a depus referință la cererea de recurs depusă de Ministerul Justiție, prin care a

solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

02 martie 2017, expediată participanților la proces prin intermediul oficiului poștal,

recepționată de către Ministerul Justiției la data de 04 aprilie 2017 ( f.d. 157).

În aceste circumstanțe recursul depus de către Ministerul Justiției la data de 02

iunie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Ministerul Justiției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

3

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiției

D I S P U N E :

Recursul declarat de Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4