2rac-267/17 — restituirea bunului

prima instanță: I.Brai

(Judecătoria Anenii Noi) dosarul nr.2rac-267/17

instanța de apel: N.Budăi, V.Efros, I.Muruianu

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Caravita Co”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială ,,Imexagro‘‘ Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ”Caravita Co” privind restituirea bunului sau contravaloarea

bunului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea Comercială ,,Imexagro”, fiind casată

hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 30 septembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 03.12.2015, SC ,,Imexagro” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ,,Caravita Co” privind restituirea cantității de 390207,52 kg

de grîu sau contravaloarea în sumă de 1209643,31 lei, încasarea taxei de stat în

mărime de 36290 lei.

Ulterior reprezentantul reclamantului și-a concretizat cerințele solicitînd

restituirea contravaloarea cantității de 390207,52 kg în sumă de 1209643,31 lei sau

a cantității de grîu echivalentă sumei de 1209643,31 lei, încasarea taxei de stat în

mărime de 36290 lei și a dobînzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a indicat că, la data de 22

iulie 2015, între compania SC ,,Imexagro” SRL și SRL ,,Caravita Co” a fost

încheiat contractul de prestare a serviciilor de depozitare a bunurilor nr.03-DV/15

din 22.07.2015 specificînd că în baza acestui contract, SC ,,Imexagro” SRL a

transmis companiei SRL „Caravita Co” la păstrare o cantitate de 1590757,52 kg de

grîu, în valoare totală de 4931348,33 lei, pe care ultimul s-a obligat să le primească

și să le păstreze în depozitele sale, aflate în satele Simionovca, Zolotievca și

Bulboaca, fapt confirmat prin anexa nr. 1 a contractului de depozit a bunurilor

nr.03-DV/15 din 22.07.2015 și factura de expediție nr.WB 1789803 din 22.07.2015.

Precizează că, din bunul depozitat, în câteva tranșe de către reclamant a fost ridicată

cantitatea de 1120040,11 kg de grîu, ramânând depozitată la pârât cantitatea de

390207,52 kg de grîu.

La data de 05 noiembrie 2015 a fost expediată o notificare cu nr.212 din

05.11.2015 prin care s-a solicitat respectuos întreprinderea tuturor măsurilor

necesare pentru restituirea către SC ,,Imexagro” SRL a 390207,52 kg de grîu.

Indică că, la data de 12 noiembrie 2015, reprezentanții SC ,,Imexagro” SRL,

Sîrbu Ion și Zamăneagră Gări, împreună cu autocamioanele SRL “Miaco-Lux”,

deplasându-se la depozitele SRL „Caravita Co” din satele Bulboaca și Zolotievca

pentru a ridica bunul depozitat, li s-a comunicat de muncitorii de acolo că în

depozitele date nu este grîu și că depozitul nici nu aparține SRL „Caravita Co”, dar

altei companii.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 30 septembrie 2016, a fost admisă

parțial acțiunea înaintată de SC ,,Imexagro,, SRL.

S-a obligat SRL ”Caravita Co” să restituie către SC ,,Imexagro” SRL cantitatea

de 390207,52 kilograme de grîu sau contravaloarea bănească în lei RM la data

executării hotărîrii.

S-a încasat de la SRL ”Caravita Co” în folosul SC ,,Imexagro” SRL

cheltuielile privind achitarea taxei de stat în sumă de 36290 lei.

În rest, cerințele reclamantului s-au respins ca fiind neîntemeiate.

La data de 13.10.2016 SC ,,Imexagro” SRL, în termenul prevăzut de lege a

declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea acestuia,

casarea hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 30 septembrie 2016, cu emiterea unei

noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată înaintată de SC

,,Imexagro” SRL.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 s-a admis apelul

declarat de SC ,,Imexagro” SRL, fiind casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din

30 septembrie 2016, în partea obligării la restituirea bunului sau contravaloarea

bunului, și în această parte s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a obligat SRL

,,Caravita Co” de a restitui contravaloarea cantității de 390207,52 kg de grîu în

sumă de 1209643,31 lei sau transmiterea către SRL ,,Caravita Co” a cantității de

grîu echivalentă sumei de 1209643,31 lei.

În rest s-a menținut hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 30 septembrie 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, conform art.970 al.(l) Codul

Civil, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze

celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească

retribuția convenită.

Prin urmare instanța de apel a remarcat că apelantul și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, iar intimatul nu a restituit în termen bunurile depozitate.

Mai mult ca atît SRL „Caravita Co” în cadrul examinări cauzei în instanța de

fond a recunoscut faptul că nu a restituit cantitatea de 390207,52 kg de grîu

apelantului.

Conform art.610 Cod civil, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru

neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît și venitul ratat.

Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condițiile unui comportament

normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. Este reparabil

numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării.

Despăgubirea nu se extinde asupra prejudiciului care, conform experienței

debitorului, nu putea fi prevăzut în mod rațional în cazul unei aprecieri obiective.

Potrivit prevederilor art.611 Cod civil, la determinarea întinderii prejudiciului

se ține cont de interesul pe care creditorul îl avea în executarea corespunzătoare a

2

obligației. Determinante pentru această estimare sînt locul și timpul prevăzute

pentru executarea obligațiilor contractuale.

Instanța de apel a reținut că, apelantul solicită restituirea contravaloarii

cantității de grîu 390207,52 kg în sumă de 1209643,31 lei sau a cantității de grîu

echivalentă sumei de 1209643,31 lei, suma care constituie prețul cantității de grîu în

luna noiembrie 2015 la momentul depozitări și nu prețul actual al bunului sau

cantitatea de grîu la prețul actual.

La 22 mai 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Caravita Co” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului se invocă că instanțele ierarhic inferioare nu au

constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind

aplicate eronat normele de drept material.

Indică Societatea cu Răspundere Limitată ”Caravita Co” că instanțele ierarhic

inferioare nu au ținut cont de recomandările expuse în Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.2 din 07 iulie 2008.

Mai mult ca atît, solicită recurentul repunerea recursului în termen deoarece

Societatea cu Răspundere Limitată ”Caravita Co” a recepționat decizia motivată a

instanței de apel din 16 februarie 2017, la data de 21 martie 2017.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

părților copia deciziei din 16 februarie 2017 la 07 martie 2017 (f.d.173), însă la

materialele dosarului lipsește dovada recepționării acesteia de către părți. Prin

urmare, recursul declarat la 22 mai 2017 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat deSocietatea cu Răspundere Limitată

”Caravita Co”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

3

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Caravita Co”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Caravita Co”,.

4

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Caravita Co”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5