3ra-487/17 — Anularea deciziei

Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, judecător – I. Dutca

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Dosar nr.3ra–487/17

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Luiza Gafton, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului s. Colonița m. Chișinău

privind anularea pct. 2 și pct. 3 ale deciziei nr. 2/4 din 07 aprilie 2015, cu privire la

formarea bunurilor imobile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și

menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 15 iulie 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus acțiune împotriva Consiliului s. Colonița, m. Chișinău, solicitând anularea

pct. 2 și pct. 3 al deciziei nr. 2/4 din 07 aprilie 2015 cu privire la formarea

bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 07 aprilie 2015,

Consiliul s. Colonița, m. Chișinău a adoptat decizia nr. 2/4 cu privire la formarea

bunurilor imobile. Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a efectuat

controlul de legalitate al deciziei în cauză și a constatat că decizia contestată

contravine legislației în vigoare.

Conform pct. 2 și pct. 3 al deciziei nr. 2/4 din 07 aprilie 2015 cu privire la

formarea bunurilor imobile, s-a decis formarea a două terenuri: un teren cu

suprafața de 0,1985 ha și al doilea cu suprafața de 0,2038 ha, cu modul de folosință

agricol - grădini.

La data de 14 mai 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

înaintat Consiliului s. Colonița, m. Chișinău notificarea nr. 1304/OT4-999, prin

1

care a solicitat abrogarea parțială a deciziei, însă notificarea nu a fost examinată în

termenul prevăzut de lege.

Totodată, prin răspunsul nr. 02/1-24-192 din 08 iulie 2015, primarul s.

Colonița, m. Chișinău a comunicat că lipsesc circumstanțele de fapt și de drept

pentru abrogarea deciziei nr. 2/4 din 07.04.2015 cu privire la formarea bunurilor

imobile.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana m. Chișinău din 22 octombrie 2015, a fost

respinsă ca nefondată acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și menținută

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 octombrie 2015.

La data de 14 martie 2017, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii

instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admise integral

pretențiile formulate de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, neîntemeiat și care urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

2

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Luiza Gafton,

Maria Ghervas

3