3ra-754/17 — anularea ordinului, restabilireaîn serviciu, încasarea salariului

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-754/17

Judecător: L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, N. Simciuc, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al RM,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ojog Victor

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne

al RM,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Ojog Victor, a fost casată hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 26 octombrie 2016 și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 20 iunie 2016 reclamantul Victor Ojog a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al MAI al RM privind

anularea ordinului.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la data de 12 februarie 2016 a

depus un raport către conducerea Departamentului Poliției de Frontieră al MAI,

prin care a solicitat demisia din propria inițiativă.

Ulterior, la 19.02.2016 a depus un alt raport, prin care a solicitat retragerea și

anularea cerinței în partea demisiei lui din cadrul Departamentului Poliției de

Frontieră al MAI, solicitată prin raportul din 12.02.2016.

Astfel, la 04 martie 2016 pârâtul emite ordinul nr.237/ps cu privire la

demisia locotenent-colonelului Ojog Victor, ofițer principal de investigații al

serviciului 12 al Direcției Investigații speciale a Departamentului Poliției de

Frontieră.

Consideră reclamantul, că ordinul nr.237/ps din 04.03.2016 este emis contrar

prevederilor legislației în vigoare și urmează a fi anulat, din următoarele

considerente.

Potrivit art.39 alin.(l) lit. a) din Legea cu privire la poliția de frontieră nr.283

din 28.12.2011, eliberarea din serviciu a polițistului de frontieră se efectuează în

baza cererii de demisie.

Prin urmare, indică, că în conformitate cu art.39 alin.(3) din Legea cu privire

la poliția de frontieră se stipulează că, demisia se efectuează în termen de 14 zile

calendaristice din momentul apariției temeiului de demisie. Curgerea termenului

începe din ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată cererea de

demisie.

Invocă reclamantul, că raportul prin care acesta a solicitat demisia a fost

depus și înregistrat la 12 februarie 2016, însă ordinul DPF nr.237/ps cu privire la

demisie a fost emis la 04 martie 2016.

Astfel, remarcă reclamantul, că potrivit art.39 alin.(6) din Legea cu privire la

politie de frontieră nr.283 din 28.12.2011, după expirarea termenelor indicate la

alin.(3) și (5), polițistul de frontieră nu a fost de fapt eliberat din funcție și își

continuă activitatea fără să reafirme în scris dorința de a desface contractul

individual de muncă si eliberarea acestuia nu se admite.

Menționează, că din 22.02.2016 până la 14.03.2016 inclusiv, s-a aflat în

concediul medical.

Invocă, că potrivit art.39 alin.(7) din Legea cu privire la poliție de frontieră

nr.283 din 28.12.2011, nu se admite concedierea polițistului de frontieră în

perioada aflării acestuia în concediul medical, în concediul anual de odihnă, în

concediul de maternitate, în concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului cu

vârstă de la 3 la 6 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești,

precum și în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

Prin urmare, consideră reclamantul, că ordinul nr.237/ps din 04 martie 2016

a fost emis cu încălcarea legislației în vigoare.

Totodată, susține că, pârâtul la emiterea ordinului nr.237/ps din 34.03.2016 a

ignorat raportul din 19 februarie 2016, prin care a solicitat retragerea și anularea

cerinței în partea demisiei din cadrul Departamentului Poliției de Frontieră,

solicitat prin raportul din 12.02.2016, ignorând prevederile art.85 alin.(4) din

Codul muncii, care prevede expres că timp de 7 zile calendaristice de la data

depunerii cererii de demisie, salariatul are dreptul să-și retragă cererea sau să

depună o nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima, în acest caz, angajatorul

este în drept să-1 elibereze pe salariat numai dacă, până la retragerea cererii

depuse, a fost încheiat un contract individual de muncă cu un alt salariat în

condițiile prezentului cod.

La fel, menționează reclamantul că, până la momentul depunerii cererii în

judecată pârâtul nu i-a eliberat carnetul de muncă.

Relevă reclamantul că, prin neachitarea salariului, pârâtului 1-a lipsit pe

reclamant de unica sursă de existență.

Consideră că prin ordinul dat, a fost umilit în fața colegilor și tratat cu

dispreț de conducerea pârâtului în ce privește modul în care își exercită cinstit,

onest, obligațiile de serviciu. În baza acestor împrejurări, pretinde compensarea

prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei.

Totodată, solicită repunerea acțiunii în termen în temeiul art.116 alin.(l) Cod

de procedură civilă. Invocă că, de fapt, la 07.04.2016 s-a adresat cu o cerere de

chemare în judecată către Departamentul Poliției de Frontieră la Judecătoria

Centru, mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru absența forțată

de la muncă și repararea prejudiciului moral. Prin încheierea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 11.04.2016 a fost restituită cererea de chemare în judecată în

temeiul art.170 alin.(l) lit. b) CPC. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din

07.06.2016 recursul a fost respins, cu menținerea încheierii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 11.04.2016.

Prin cererea din 24 octombrie 2016 (f.d.46) reclamantul și-a concretizat

cerințele în partea sumei pretinse cu titlu de salariul pentru perioada absenței

forțate de la muncă, solicitând încasarea sumei de 56 082 lei 48 bani pentru

perioada de la data de 04 martie 2016 până la 24 octombrie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 octombrie 2016,

cererea reclamantului de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată.

Acțiunea reclamantului Victor Ojog înaintată împotriva Departamentului Poliției

de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

anularea ordinului nr.237/ps din 04 martie 2016, restabilirea reclamantului în

funcția deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în sumă

de 56 082 lei 48 bani, încasarea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei, a fost

respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție (f.d.54, f.d.60).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017 a fost admis

apelul declarat de Ojog Victor, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 26 octombrie 2016 și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care:

- s-a admis cererea lui Ojog Victor;

- s-a repus Ojog Victor în termen pentru adresarea în judecată;

- s-a anulat ordinul Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor interne al Republicii Moldova nr.237/ps din 04 martie 2016 prin care

s-a admis demisia lui Ojog Victor Grigorii;

- s-a restabilit locotenent-colonelul Ojog Victor Grigorii în funcția de ofițer

principal de investigații al serviciului 12 al Direcției investigații special a

Departamentului Poliției ie Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne.

- s-a încasat de la Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne în beneficiul lui Ojog Victor Grigorii salariul mediu pentru

toată perioada absenței forțate de la serviciu, începând cu 09 martie 2016 și până

la 21 februarie 2017, cu reținerea din sumele calculate a tuturor impozitelor și

sumelor prevăzute de legislația în vigoare.

- s-a încasat de la Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor interne în beneficiul lui Ojog Victor Grigorii prejudiciul moral în

valoare de trei salarii medii (f.d.90, 91-101).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 aprilie 2017, în termenul

prevăzut de lege, Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne al RM a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017 cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 octombrie 2016.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că

instanța de apel a încălcat normele de drept material.

La 28 iunie 2017 intimatul Victor Ojog a prezentat referință pe marginea

recursului depus, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al RM nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici

ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al RM ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al RM se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton

Ion Druță