2ra-1235/17 — cu privire la constatarea existenței proprietății comune pe cote-părți, constatarea faptului indivizibilității bunului imobil, încetarea proprietății comune prin împărțire și rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la constatarea existenţei proprietăţii comune pe cote-părţi, constatarea faptului indivizibilităţii bunului imobil, încetarea proprietăţii comune prin împărţire şi rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1235/17 — cu privire la constatarea existenței proprietății comune pe cote-părți, constatarea faptului indivizibilității bunului imobil, încetarea proprietății comune prin împărțire și rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Barbacaru dosarul nr. 2ra-1235/17
instanța de apel: A. Bostan, A. Minciuna și V. Negru
ÎNCHEIERE
28 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Emilia
Maistruc și Evghenii Maistruc
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Emiliei Maistruc și
Evghenii Maistruc împotriva Angelicăi Radeanu și Constantin Radeanu cu privire
la constatarea existenței proprietății comune pe cote-părți, constatarea faptului
indivizibilității bunului imobil, încetarea proprietății comune prin împărțire și
rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău 14 februarie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc și menținută
hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, prin care
acțiunea a fost respinsă
constată:
La 23 septembrie 2014, Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc au depus
cerere de chemare în judecată împotriva Angelicăi Radeanu și Constantin Radeanu
cu privire la constatarea existenței proprietății comune pe cote-părți, constatarea
faptului indivizibilității bunului imobil, încetarea proprietății comune prin
împărțire și rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile.
În motivarea acțiunii au invocat că în anul 1981, Emilia Maistruc a primit în
posesie și folosință un apartament, care în anul 1986 a fost schimbat pe
apartamentul nr. 64 din str. Mircești 8/1, mun. Chișinău.
Menționează că în anul 1990, soții Emilia Maistruc și Anatolii Maistruc au
divorțat și conform hotărârii judecătorești a fost partajată averea dobândită în
devălmășie și anume Anatolii Maistruc a obținut 1/3 din imobil, o odaie, iar Emilia
Maistruc împreună cu copilul Evghenii Maistruc 2/3 din suprafața apartamentului,
2 odăi, veceul, baia, bucătăria, holul fiind în folosință comună de către locuitorii
apartamentului.
Explică că la data de 03 august 1995, Anatolii Maistruc în baza hotărârii
Comisiei de privatizare nr. 83 din 03 august 1995, a încheiat contractul de vânzare-
cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietatea privată nr. 4-5227 din
1
23 august 1995 (81223/03), în așa mod a privatizat apartamentul în litigiu și l-a
înregistrat la ÎS „Cadastru” la 13 noiembrie 2003, cu nr. 0100401107, cu suprafața
de 22,5 m.p., cota 1.0.
Relevă că potrivit ordonanței Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din
19 decembrie 2013, s-a constatat că din studierea anexelor la cererea adresată
Agenției teritoriale pentru privatizare Chișinău de către Anatolii Maistruc, în
special a schiței-plan a apartamentului, rezultă că schița vizează întregul
apartament și că în ea o persoană neidentificată a introdus suplimentar date ce
vizează suprafața totală a apartamentului, indicând 22,4 m.p., deși suprafața totală
a apartamentului este de 62 m.p., de asemenea planul nu conține vreo consemnare
despre cotele ce revin fiecărui locatar, nici despre spațiul comun.
Indică că prin hotărârea Comisiei de Privatizare nr.83 din 03 august 1995,
Anatolii Maistruc a privatizat suprafața de 22,5 m.p., iar prin ordonanța
Procuraturii s-a constatat că Comisia de privatizare eronat și-a asumat competența
de includere în spațiul supus privatizării de Anatolii Maistruc mai mare decât cea
stabilită de 13,4 m.p. suprafața locativă, incluzând și suprafața bunurilor de uz
comun, care în consecință au format suprafața de 22,5 m.p., care a fost deja
utilizată în toate actele juridice care au succedat-o.
Insistă că Comisia de privatizare urma să solicite organului cadastral
formarea unei comisii, în scopul executării hotărârilor instanței de judecată pentru
partajarea în natură a spațiului.
Totodată, subliniază că la solicitarea lui Anatolii Maistruc de a privatiza
apartamentul nr. 64, urmau a fi incluse toate persoanele care locuiesc împreună, și
să li se aducă astfel la cunoștință intenția de privatizare, constatări la care membrii
comisiei nu au reacționat.
Remarcă că au depus în instanța de judecată acțiune cu privire la nulitatea
privatizării și declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare, însă aceasta a
fost respinsă prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 decembrie
2004 și menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2005 și
decizia Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2005, deoarece reprezentantul
Comisiei de privatizare nu se prezenta în ședințele de judecată și nu era prezentat
dosarul de privatizare pentru a constata erorile și falsurile în cadrul privatizării.
Notează că în Registrul bunurilor imobile au fost înregistrate două bunuri
imobile diferite cu același număr cadastral 0100401107, iar, prin scrisoarea din
29 ianuarie 2012 ÎS „Cadastru” a specificat că apartamentul nr. 64 și apartamentul
nr. 64 A au fost privatizate ca bunuri imobile separate, nu ca cote-părți a unui
imobil și că potrivit documentelor aferente privatizării, au fost privatizate două
apartamente unul cu o odaie și altul cu două odăi.
Indică că la moment bunul imobil cu numărul cadastral 0100401107 este
înregistrat pe numele Angelicăi Radeanu, pe când dânșii consideră că sunt
proprietarii a 2/3 din bunul imobil.
Susțin că privatizarea apartamentului nr. 64 din str. Mircești, 8/1
mun. Chișinău a fost efectuată cu neglijență din partea funcționarilor publici, dar și
cu prezentarea unor date eronate din partea lui Anatolii Maistruc.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC.
2
Solicită admiterea acțiunii, constatarea faptului că bunul imobil apartamentul
64, 64A cu nr. de înregistrare 0100401107, din str. Mircești 8/1 mun. Chișinău este
proprietate comună pe cote-părți, rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor
imobile, din motivul că dreptul înscris a fost calificat greșit, prin corectarea
înscrierilor dreptului de proprietate asupra imobilului, apartamentului 64, 64A cu
nr. de înregistrare 0100401107 din str. Mircești 8/1 mun. Chișinău, în modul
următor: -1/3 cotă-parte Emiliei Maistruc, 1/3 cotă-parte lui Evghenii Maistruc,
1/3 cotă-parte Angelicăi Radeanu și Constantin Radeanu, împărțirea bunului
imobil, proprietate comună pe cote-părți, prin atribuirea întregului bun Emiliei
Maistruc și Evghenii Maistruc, care dețin în proprietatea privată 2/3 din apartament
în schimbul unei sulte stabilite în rezultatul evaluării apartamentului, în favoarea
coproprietarilor Angelica Radeanu și Constantin Radeanu care dețin în proprietatea
privată 1/3 din bunul în litigiu.
La 25 martie 2015, Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc au depus cerere de
concretizare a pretențiilor împotriva Angelicăi Radeanu, Constantin Radeanu și
intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru”, prin care au solicitat admiterea acțiunii,
constatarea faptului că bunul imobil apartamentul 64, 64A cu nr. de înregistrare
0100401107, din str. Mircești 8/1 mun. Chișinău, este proprietate comună pe cote-
părți, constatarea faptului că bunul imobil apartamentul 64, 64A cu nr. de
înregistrare 0100401107, din str. Mircești 8/1 mun. Chișinău este indivizibil,
rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile, din motivul că dreptul înscris
a fost calificat greșit, prin corectarea înscrierilor dreptului de proprietate asupra
imobilului, apartamentului 64, 64A cu nr. de înregistrare 0100401107 din
str. Mircești 8/1 mun. Chișinău, în modul următor: 1/3 cotă-parte Emiliei
Maistruc, 1/3 cotă-parte lui Evghenii Maistruc, 1/3 cotă-parte Angelicăi Radeanu
și Constantin Radeanu, împărțirea bunului imobil apartamentul 64, 64A cu nr. de
înregistrare 0100401107, din str. Mircești 8/1 mun. Chișinău, proprietate comună
pe cote-părți, prin atribuirea întregului bun Emiliei Maistruc și lui Evghenii
Maistruc, care dețin în proprietatea privată 2/3 din apartament, în schimbul unei
sulte stabilite în rezultatul evaluării apartamentului în favoarea coproprietarilor
Angelica Radeanu, Constantin Radeanu care dețin în proprietatea privată 1/3 din
bunul în litigiu sau aplicând analogia legii împărțirea bunului imobil apartamentul
64, 64A nr. de înregistrare 0100401107 din str. Mircești 8/1 mun. Chișinău, prin
vânzarea bunului la licitație și distribuirea prețului către proprietari proporțional
cotei din imobil declarat indivizibil în dependență de rezultatele expertizei.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, a fost respins
apelul declarat de Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc și menținută hotărârea
primei instanțe.
La 05 mai 2017, Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc au declarat recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care au
solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
3
În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.
Obiectează că instanța de apel a motivat respingerea apelului lor, prin prisma
prevederilor art. 315 Cod civil, pe când în motivarea acțiunii dânșii au solicitat
constatarea faptului că bunul imobil litigios este proprietate comună pe cote-părți și
că este indivizibil prin prisma prevederilor art. 344 alin. (1) și (2), 346 alin. (1),
291 alin. (2) Cod civil.
Relevă că au solicitat constatarea faptelor din motivul că de aceasta depinde
încetarea ulterioară a proprietății prin împărțire.
Menționează că în baza art. 281 CPC, instanța judecătorească constată
faptele de care depinde apariția, modificarea sau încetarea drepturilor personale sau
reale ale persoanelor fizice și ale organizațiilor, iar, prin raportul de expertiză s-a
constatat că bunul imobil ap. 64 și 64 A din str. Muncești 8/1, mun. Chișinău este
indivizibil și că nu este posibilă partajarea bunului în natură pe cote-părți.
Prin urmare, consideră că există circumstanțe pentru aplicarea prevederilor
art. 361 alin. (2) Cod civil, pe când prima instanță a ignorat aceste prevederi legale.
Indică că deși prevederile art. 158 alin. (6) CPC, stipulează că raportul de
expertiză nu este obligatoriu pentru instanța judecătorească și se apreciază conform
prevederilor art. 130, respingerea lui însă trebuie să fie motivată, pe când instanțele
ierarhic inferioare nu s-au expus asupra acestuia.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 04 mai 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f.
d. 226 vol. I), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți la
materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
14 februarie 2017, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
4
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Emilia Maistruc și
Evghenii Maistruc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc, asemenea aspecte nu se
regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Emilia Maistruc și Evghenii Maistruc se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
5