2ra-1247/17 — incasarea salariului

prima instanță: V. Suruceanu dosarul nr. 2ra-1247/17 instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici Î N C H E I E R E 28 iunie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Reva Ana, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Reva Ana împotriva Întreprinderii Mixte „Regia Autosolubritate, Reparații și Amenajare”, copârâți Primăria orașului Hâncești și Consiliul orașului Hîncești cu privire la achitarea restanței la salariu și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Reva Ana și menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești din 07 iulie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La data de 05 mai 2016, Reva Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Regia Autosolubritate, Reparații și Amenajare” cu privire la încasarea restanței la salariu și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul nr. 52 la data de 04 mai 1998, a fost angajată în calitate de contabil-șef la Direcția de Producție „Gospodăria Comunală și Locuințe” a or. Hîncești, care ulterior a fost reorganizată în ÎM „Regia Autosolubritate Reparații și Amenajare”, iar la data de 01 mai 2014 a fost eliberată din funcție din propria inițiativă. În perioada de activitate în anul 2009, 2011-2013, din motive neîntemeiate nu i-a fost achitat salariul, acumulându-se astfel o datorie în sumă de 55 673 lei. Indică reclamanta că în urma unui controlul efectuat de Inspecția Muncii s-a stabilit că în documentele contabile ale pârâtului figurează o restanta salarială spre achitare pe numele ei până la data de 01 ianuarie 2014, în sumă de 55 673 lei, inclusiv salariu pentru anul 2013 în sumă de 10 548 lei, pe care pârâtul refuză să o achite.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 10 alin. (2), 142, 143 din Codul muncii. Solicită Reva Ana încasarea din contul ÎM „Regia Autosolubritate, Reparații și Amenajare” în beneficiul dânsei a restanței la salariu în sumă de 55673 lei și a cheltuielilor de judecată. Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare, Reva Valentina, reprezentată de avocatul Eugeniu Nichifor, a depus cerere de completare a cerințelor acțiunii prin care invocând că conform statutului ÎM „Regia Autosolubritate, Reparații și Amenajare”, fondatorul acesteia este Primăria or. Hâncești și Consiliul or. Hîncești a solicitat atragerea acestora în calitate de copârâți și încasarea din contul pârâților a restanței la salariu în sumă de 55 673 lei (f. d. 57) Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Hîncești din 26 mai 2016, a fost atrași în proces în calitate de copârât Consiliul or.

Hîncești.. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Hîncești din 13 iunie 2016, a fost atrași în proces în calitate de copârât Primăria or. Hîncești. Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 07 iulie 2016, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul Consiliului orășenesc Hîncești în beneficiul Anei Reva suma de 10 548 lei cu titlu de salariu pentru anul 2013 și suma de 3 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și în beneficiul statului suma de 316, 44 lei cu titlu de taxă de stat de la achitarea căreia a fost scutită reclamanta. Totodată au fost respinse ca fiind depuse tardiv cerințele cu privire la încasarea salariului pentru perioada anilor 2009, 2011-2012. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, a fost respins apelul declarat de Reva Ana și menținută hotărârea primei instanțe.

În favoarea concluziei adoptate, instanțele ierarhic inferioare cu referire la circumstanțele cauzei au reținut prevederile art. 85 alin. (1) și 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii ce reglementează aspecte ce țin de demisie și examinarea cererii privind soluționarea litigiului individual de muncă și au remarcat că Reva Ana nu a sesizat instanța de judecată în termenul prevăzut de art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, acțiunea privind încasarea plăților salariale fiind depusă cu omiterea termenului legal, și excepția tardivității invocată de către reprezentantul pârâtului se reține a fi întemeiată. Totodată, instanțele au reținut prevederile art. 5 CPC, conform căruia nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară și au constatat că reclamantei nu i s- a îngrădit accesul la justiție, ultima având posibilitate de a sesiza instanța de judecată în interiorul termenului.

Sub aspectul dat instanțele au remarcat că persoana poate fi repusă în termenul de contestare în condițiile art. 116 a CPC, prevederile căruia admit expres repunerea în termen a persoanelor care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură, dar cu condiția respectării dispozițiilor enunțate în această normă, însă Reva Ana nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a anexat probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului în termen. La data de 26 aprilie 2017, Reva Ana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerințelor ca fiind depuse tardiv cu emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care cerințele să fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea contestată, invocând că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin circumstamțeleimpot6ante pentru soluționarea justă a litigiului și au aplicat și interpretat eronat normele de drept material. În context, indicând motive similare celor invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, consideră recurenta că în speță termenul de prescripție începe a curge la data eliberării din funcție și anume la 01 mai 2014, iar acțiunea cu privire la încasarea restanței la salariu a fost depusă la 05 mai 2016, în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei, decizia redactată a instanței de apel din 23 februarie 2017, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților inclusiv, recurentei Reva Ana la data de 15 martie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 3223 din 15 martie 2017 anexată la dosar (f.d. 122). Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta Reva Ana s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 26 aprilie 2017, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Reva Ana este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Reva Ana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Reva Ana asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Reva Ana ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de Reva Ana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva