2rac-248/17 — incasarea datoriei

prima instanță: A. Donos dosarul nr. 2rac-248/17

instanța de apel: N.Chircu, A.Rotaru, A.Grumeza

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală

,,Sanda Mazur”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Individuală ,,Sanda Mazur” împotriva Societății pe Acțiuni ,,Drum Bun” privind

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 aprilie 2017, prin care s-a admis

apelul declarat de Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur”, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015 și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a

cererii de chemare în judecată ca fiind înaintată cu omiterea termenului,

c o n s t a t ă

La 01 iunie 2010, ÎI ,,Sanda Mazur” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SA ,,Drum Bun” privind încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin contractul de antrepriză din

22 februarie 2007, încheiat între ÎI ,,Sanda Mazur” și SA ,,Drum Bun”, ÎI ,,Sanda

Mazur” a efectuat lucrări de amenajare a teritoriului SA ,,Drum Bun”.

Menționează că, lucrările au fost efectuate conform contractului și nu a primit

nici o obiecție în acest sens, însă, pârâtul conform pct. 5 din Anexa nr. 1 a

contractului, nu a achitat pe deplin costul serviciilor acordate.

Conform Actului de verificare reciprocă din 30 noiembrie 2008 suma datoriei

constituie 163 513,70 lei.

La 13.01.2009, ÎI ,,Sanda Mazur” a expediat în adresa pârâtului pretenția prin

care a solicitat achitarea sumei restante. Astfel, pârâtul a achitat în două tranșe suma

de 31 076,70 lei, suma datoriei constituind 132 437 lei.

A mai indicat reclamantul că, conform pct. 1 din Anexa nr. 2 al contractului

vizat, în caz de neachitare la timp, pârâtul s-a obligat să achite o despăgubire în

mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce constituie 50 312 lei.

Solicită reclamantul, încasarea de la SA ,,Drum Bun” în beneficiul ÎI ,,Sanda

Mazur” a sumei de 182749 lei și a cheltuielilor de judecată pentru taxa de stat în

sumă de 5 482 lei.

1

Prin cererea din 19 februarie 2013, reclamantul a solicitat suplimentar la cererea

inițială încasarea de la SA „Drum Bun” în beneficiul ÎI „Sanda Mazur” a sumei de

125 398 lei și taxa de stat în sumă de 3762 lei.

Prin cererea din 18 decembrie 2014, ÎI ,,Sanda Mazur” a solicitat suplimentar

încasarea de la SA „Drum Bun” în beneficiul ÎI „Sanda Mazur” a sumei de 17 492

lei, reieșind din raportul de expertiză și taxa de stat în sumă de 542 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015 cererea de chemare în

judecată depusă de ÎI ,,Sanda Mazur” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, ÎI ,,Sanda Mazur” a contestat-o cu

apel.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016 s-a admis apelul declarat de ÎI

,,Sanda Mazur”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015 și s-a

emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎI ,,Sanda

Mazur” împotriva SA ,,Drum Bun” privind încasarea datoriei, a fost respinsă ca

tardivă.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016 a fost

menținută încheierea Judecătoriei Bălți din 27.07.2015 prin care s-a respins cererea

înaintată de ÎI ,,Sanda Mazur” privind accelerarea judecării cauzei și încheierea

Judecătoriei Bălți din 04.12.2015, prin care s-a respins propunerea reprezentantului ÎI

,,Sanda Mazur” de recuzare a judecătorului.

La 02 august 2016, ÎI ,,Sanda Mazur” a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului și casarea deciziei instanței de apel în partea în care acțiunea a fost

respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 octombrie 2016 s-a admis recursul

declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur”.

S-a casat decizia Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur”

împotriva Societății pe Acțiuni ,,Drum Bun” privind încasarea datoriei, cu restituirea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 aprilie 2017 s-a admis cererea de apel

declarată de Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur”.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015 fiind emisă

o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind înaintată cu omiterea termenului.

S-a respins cerința Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur” împotriva

Societății pe Acțiuni ,,Drum Bun” privind încasarea cheltuielilor de judecată ca fiind

neântemeiată.

La 26 aprilie 2017 Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur” a declarat recurs,

solicitînd admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel în partea în care

acțiunea a fost respinsă ca tardivă și s-au respins încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului s-a invocat netemeinicia și ilegalitatea hotărîrii

contestate prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

Recurentul invocă și prevederile art. 968 alin. (2) Cod civil, potrivit cărora

acțiunea care se referă la construcții poate fi intentată în decurs de 5 ani.

2

La fel, menționează că, modul de calculare a termenului de prescripție este

stipulat în prevederile art.270 Cod civil.

Indică recurentul că conform contractului, proceselor verbale și conform

explicațiilor specialistului principal al Inspectoratului de Stat în construcții, contractul

de antepriză este un contract ce se referă la construcții și termenul de prescripție cade

sub prevederile art.968 alin.(2) Cod civil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Întreprinderea Individuală ,,Sanda

Mazur”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea Individuală

,,Sanda Mazur”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

3

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Individuală ,,Sanda Mazur”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Individuală ,,Sanda

Mazur”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetalana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4