3ra-660/17 — contestarea actului administrativ

3ra-660/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Tverdohleb dosarul nr.3ra-660/17

instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul societății comerciale „Linavan”, societate cu răspundere limitată,

avocatul Odobescu Ghenadie, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie

2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul

societății comerciale „Linavan”, societate cu răspundere limitată, avocatul Odobescu

Ghenadie împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actului

administrativ,

c o n s t a t ă:

La 20 septembrie 2016 reprezentantul societății comerciale „Linavan”, societate

cu răspundere limitată (în continuare – SC „Linavan” SRL), avocatul Odobescu

Ghenadie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Briceni cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii a invocat că, la 04 august 2016 SC „Linavan” SRL a depus la

organul vamal declarația vamală de import în format electronic, solicitînd calcularea

valorii în vamă a mărfii importate de la OOO „Lesțentr”, regiunea Cernigovscaia, or.

Borzna, str. Nezavisimosti nr.124, Ucraina, după metoda 1 a Legii cu privire la tariful

vamal, anexînd în acest sens actele indicate în ordinul Serviciului Vamal nr.01-1 din 04

ianuarie 2016 cu privire lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar.

Susține că, potrivit facturii invoce nr. 53 din 01 august 2016, prețul mărfurilor

comandate constituie 1602,50 de dolari SUA.

Menționează că, pentru evitarea calculării valorii în vamă a mărfii după altă

metodă decît metoda 1, a prezentat actele suplimentare solicitate de colaboratorii

vamali, însă ultimii au considerat imposibilă calcularea valorii în vamă a mărfii după

metoda 1.

Relevă că ulterior, urmare a verificării corectitudinii declarației DVV-1 de către

pîrît, ultimul a invocat că actele nu sunt suficiente pentru calcularea valorii în vamă a

1

mărfii, solicitînd reclamantului să prezinte acte suplimentare pe care urmează a fi

indicate într-un document separat conform art.7 din Legea cu privire la tariful vamal,

însă nu a fost efectuat.

Afirmă că colaboratorul vamal a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii după

metoda 1, pe motiv că nu au fost prezentate toate actele necesare, întocmind în acest

sens actul de inspecție din 04 august 2016, în care s-a indicat existența unor suspiciuni

de subevaluare, majorînd valoarea mărfii în vamă cu 21428,63 de lei cu utilizarea

metodei de rezervă 6/3.

La 08 august 2016 a înaintat cererea prealabilă Serviciului Vamal solicitînd

anularea actului de inspecție din 04 august 2016, anularea declarației vamale DV-2 și a

declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata și DVV-2) cu menținerea

declarației vamale DV-1 și a declarației vamale privind valoarea în vamă a mărfurilor în

varianta inițială (tipizata și DVV-1), precum și revizuirea modului de calculare a plăților

vamale pentru marfa lemnoasă importată la 04 august 2016 potrivit metodei 1 din Legea

cu privire la tariful vamal, cu restituirea sumei încasate în excedentar, însă prin

răspunsul Serviciului Vamal cererea a fost respinsă ca nefondată.

Consideră răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/11-13672 din 06 septembrie 2016 că

este neîntemeiat, deoarece prin acțiunile ilegale ale inspectorilor Biroului Vamal Briceni

reclamantul a suportat cheltuieli suplimentare, activitatea întreprinderii a fost tulburată,

materia primă a fost reținută neîntemeiat în vamă și ajuns cu întîrziere.

Solicită admiterea acțiunii; anularea actului de inspecție din 04 august 2016 emis

de Biroul Vamal Briceni în cazul importării mărfii lemnoase de către SC „Linavan”

SRL (CMR seria CR nr. 0181676); anularea declarației vamale DV-2 și a declarației

privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2) cu menținerea declarației

vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1); obligarea

Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa

lemnoasă importantă de către SC ”Linavan” SRL la 04 august 2016 (CMR seria CR nr.

0181676) potrivit metodei 1 (art. 11 - metoda determinării valorii în vamă a mărfii în

baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit) din Legea

cu privire la tariful vamal; încasarea de la Biroul Vamal Briceni în folosul SC

”Linavan” SRL suma de 4338,57 de lei, ceea ce constituie diferența dintre sumele

încasate conform DVV-1 și DVV-2, încasată excedentar la 04 august 2016 de către

Biroul Vamal Briceni de la declarantul SC „Linavan” SRL, conform declarației privind

valoarea în vamă a mărfurilor importate în valoare de 1602,50 de dolari SUA; încasarea

de la Biroul Vamal Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 5000 de lei, ca

echivalent bănesc pentru reparația prejudiciului nepatrimonial ce a fost cauzat prin

acțiunile ilegale ale pîrîtului; încasarea de la Biroul Vamal în folosul SC „Linavan” SRL

suma de 5000 de lei, cheltuieli pentru asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 17 octombrie 2016 s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de SC „Linavan” SRL împotriva Biroului Vamal Briceni cu

privire la contestarea actelor administrative, ca neîntemeiată. (vol.2, f.d.53-68).

În susținerea poziției, prima instanță a constatat că, relațiile comerciale de import a

productelor lemnoase se efectuează între agenții economici, exportatorul OOO

„Lesțentr” și importatorul SC Linavan” SRL, în baza contractului nr. 1/2016 din 04

ianuarie 2016, iar la 04 august 2016 SC „Linavan” SRL a importat mărfuri lemnoase

„scîndurițe pentru asamblarea lăzilor de lemn din specii foioase (populus tremula)” care

au fost declarate prin depunerea la organul vamal, prin intermediul brokerului vamal

2

SRL „Eximservice Broker” a declarației vamale de import definitiv în formă electronică

după metoda 1, nr. 2051 I 296 din 04 august 2016.

Prima instanță a reținut că SC „Linavan” SRL nu a prezentat toate documentele

care permite calcularea valorii în vamă a mărfii conform metodei 1 și celelalte metode

succesive, iar Biroul Vamal Briceni, la etapa inițială de control a declarației vamale, și

anume, la verificarea documentelor anexate și a corectitudinii determinării valorii în

vamă a mărfii declarată de SC „Linavan” SRL, a stabilit cu certitudine faptul aplicării

incorecte a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii și just a aplicat metoda 6

de rezervă, întocmind actul de inspecție din 04 august 2016.

La fel, prima instanță a conchis că nici într-un document prezentat de declarant la

momentul vămuirii produselor lemnoase importate nu este specificat costul mărfii și

coeficientul de 0,7 prevăzut în contract, astfel documentele prezentate nu corespund

prevederilor contractuale. Organul vamal efectuînd o analiză a informației disponibile în

Sistemul Informațional al Serviciul Vamal despre prețurile mărfurilor din circuitul

comerțului extern, precum și a datelor privind mărfurile identice sau similare la poziția

tarifară 44089095, a căror perfectare vamală a fost efectuată anterior a constat că pe

parcursul ultimei perioade de către SC „Linavan” SRL au fost importate mărfuri

asemănătoare la un preț mai majorat.

Totodată, prima instanța a constatat că marfa importată de SC „Linava” SRL nu

este lemn neprelucrat, dar marfă deja prelucrată, pregătită pentru asamblarea lăzilor,

unde exportatorul ucrainean OOO „Lesțentr” a suportat deja cheltuieli de prelucrare a

lemnului, iar prețul indicat în declarația vamală inițială este ireal, la un nivel diminuat

decît prețul materiei de facto.

Prima instanță a reținut că certificatul privind cheltuielile pentru transport din 04

august 2016 nu reprezintă un document de bază ce confirmă suportarea de către

importator a cheltuielilor de transport, deoarece nu sunt indicate toate cheltuielile de

transport suportate de importator și nu sunt evidențiate pentru care tranzacție sunt

calculate. Din conținutul ofertei din 19 aprilie 2016 nu se reflectă faptul care sunt

condițiile de livrare, volumul mărfurilor și calitatea acestora, iar aceasta reprezintă dubii

cu privire la corectitudinea și veridicitatea ei.

La fel, instanța a constatat că nu sunt temeiuri legale pentru repararea prejudiciului

nepatrimonial agentului economic SC „Linavan” SRL.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2017 s-a respins apelul declarat de

SC „Linavan” SRL și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 23 martie 2017 reprezentantul SC „Linavan” SRL, avocatul Odobescu

Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie

2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii în sensul formulat.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei, menționînd că,

instanțele inferioare nu au luat în considerare circumstanțele care au importanță pentru

examinarea pricinii în fond, eronat au aplicat normele de drept material și procedural,

ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Consideră că a prezentat toate actele necesare prevăzute la pct.291 din

Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii

Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02 noiembrie 2005, precum și

actele suplimentare solicitate de colaboratorii vamali în conformitate cu anexa nr.1 la

Ordinul Serviciului Vamal nr. 01-1 din 04 ianuarie 2016 pentru a exclude situația

3

calculării în vamă a mărfii după o altă metodă, decît de metoda 1, însă colaboratorii

vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în vamă a mărfurilor

după metoda 1, în mențiunile sale organul vamal a indicat că marfa prezintă risc de

subevaluare fără a indica care risc a fost identificat: determinat sau potențial.

A reiterat că organul vamal urma să calculeze valoarea în vamă a mărfii în baza

informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației pe care o deține

organul vamal în Sistemul Informațional ASYCUDA World.

Consideră că urma să completeze tipizata DVV-1 (care cuprinde metoda 1) și nu

DVV-2 (care cuprinde metoda 2,3,4,5,6) pe care i-au dat-o spre completare

colaboratorii Biroului Vamal Briceni pe motiv că nu are actele necesare, iar intimatul

urma să aplice dispozițiile art. 10 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal cu

stabilirea plății vamale în dependență de costul declarat de declarant.

Afirmă că odată ce nu au fost incluse în actul de inspecție actele suplimentare

solicitate de Biroul Vamal Briceni, acestea nu sunt obligatorii.

Consideră că instanțele inferioare nu au stabilit dacă actul de inspecție contestat a

fost emis cu respectarea condițiilor cumulative prevăzute la art. 1811 din Codul vamal

(în redacția din 01 ianuarie 2014).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

4

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului a deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2017 (vol.2, f.d.

133-148) pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, însă

decizia recurată a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire nr.

4271 din 20 februarie 2017 (vol.2, f.d. 149), iar cererea de recurs a fost expediată la 23

martie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic (vol.2, f.d.177), prin

urmare calea de atac se consideră exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, a prezentat documentele suplimentare

pentru a exclude situația calculării în vamă a mărfii după o altă metodă, decît de metoda

1, însă colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în

vamă a mărfurilor după metoda 1, în mențiunile sale organul vamal a indicat că marfa

prezintă risc de subevaluare fără a indica care risc a fost identificat: determinat sau

potențial, nu pot fi reținute, deoarece din analiza actului contestat se desprinde că acesta

este un risc potențial, însă aceasta nu are relevanță la caz, or potrivit pct. 37 din

Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii

Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02 noiembrie 2005, organele

vamale efectuează controlul vamal fizic total în situațiile în care există indicii temeinice

privind nerespectarea legislației vamale în vigoare sau criteriul de selectivitate indică

expres asupra necesității verificării întregului lot de marfă, precum și în cazurile în care,

în baza analizei de risc, s-a stabilit că un control parțial nu va fi suficient pentru

asigurarea respectării legislației vamale.

Cu referire la cele invocate în recurs precum că organul vamal urma să calculeze

valoarea în vamă a mărfii în baza informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în

baza informației pe care o deține organul vamal în Sistemul Informațional ASYCUDA

World, instanța de recurs reține că intimatul a prezentat informația din sistemul

respectiv în care se indică evaluarea valorii în vamă a mărfurilor importate de recurent

(vol.1, f.d.196-199), or conform art. 17 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal, în

cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor

specificate la art.11, 12, 13, 15 și 16, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe

teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile și dispozițiile

generale ale art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) și ale

acordului de punere în aplicare a art. VII din acordul menționat.

Nu pot fi reținute alegațiile invocate de reprezentantul recurentului precum că

instanțele inferioare nu au stabilit dacă actul de inspecția contestat a fost emis cu

5

respectarea condițiilor cumulative prevăzute la art. 1811 din Codul vamal (în redacția

din 01 ianuarie 2014), or potrivit art. 6 alin. (2) din aceeași lege, activitatea vamală se

desfășoară în conformitate cu legislația care este în vigoare la data la care organul vamal

a primit declarația vamală și alte documente, cu excepția cazurilor prevăzute de

legislație. În cazul trecerii ilegale de mărfuri și mijloace de transport peste frontiera

vamală, se aplică legislația vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor

bunuri peste frontiera vamală.

La fel, nu pot fi reținute nici argumentele invocate în recurs precum că odată ce nu

au fost incluse în actul de inspecție actele suplimentare solicitate de Biroul Vamal

Briceni, acestea nu sunt obligatorii, deoarece din actul de inspecție 2051 din 04 august

2016 (vol.1, f.d.193) este indicat că a fost transmisă fișa nr.1 pentru prezentarea actelor

suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă (vol.1, f.d.194). Prin urmare, actul de

inspecție conține datele cu privire la actele suplimentare solicitate de Biroul Vamal

Briceni, or potrivit pct.1 lit. v) din anexa la ordinul Serviciului Vamal 480-O din 18

decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale

în detaliu, prevede noțiune de act de inspecție ceea ce reprezintă documentul electronic

ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de

declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declarației vamale cu

date eronate, nereale sau lipsa unor acte referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în

vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligației și modul de aplicare a

facilităților vamale. Cuprinde următoarele date aferente fiecărei declarații vamale:

denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regim vamal, numărul

fiecărui articol ce face obiectul declarației, rezultatele examinării, măsuri luate și

sancțiuni aplicate, informații suplimentare privind documentele întocmite cu ocazia

măsurilor întreprinse sau sancțiunilor aplicate. Semnarea lui de către utilizatorul

sistemului informatic are semnificația luării la cunoștință și acceptării rezultatelor

controlului.

Alegațiile precum că urma să completeze tipizata DVV-1 (care cuprinde metoda 1)

și nu DVV-2 (care cuprinde metoda 2,3,4,5,6) pe care i-au dat-o spre completare

colaboratorii Biroului Vamal Briceni pe motiv că nu are actele necesare, iar intimatul

urma să aplice dispozițiile art. 10 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal cu

stabilirea plății vamale în dependență de costul declarat de declarant, nu pot fi reținute

de instanța de recurs, deoarece sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt, dar nu celor

de drept.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de reprezentantul recurentului

și o apreciere meticuloasă a probelor efectuate de acesta care nu pot fi puse la baza

recursului, deoarece vizează temeinicia deciziei instanței de apel și ar putea fi încadrate

în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil

doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din Codul de

procedură civilă aplicabil recursului. Ba mai mult, acestea au fost deja supuse

examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare prin prisma art.

130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași

lege și art. 24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar

instanțele inferioare au interpretat elocvent și au aplicat just normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanțiilor ce derivă din dreptul la un

6

proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, or recursul devoluează exclusiv circumstanțele de

drept ale cauzei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare

au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul SC „Linavan” SRL,

avocatul Odobescu Ghenadie, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul societății comerciale „Linavan”, societate cu

răspundere limitată, avocatul Odobescu Ghenadie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

7