3ra-685/17 — cu privire la accesul la informație
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la accesul la informaţie
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-685/17 — cu privire la accesul la informație (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Rusu nr. 3ra-685/17
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz
ÎNCHEIERE
21 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion
Burdeniuc
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Burdeniuc
împotriva Primăriei satului Moara de Piatră r-nul Drochia cu privire la accesul la
informație
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Ion Burdeniuc și menținută hotărârea Judecătoriei
Drochia din 20 septembrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă
constată:
La 30 iunie 2016, Ion Burdeniuc a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Primăriei satului Moara de Piatră r-nul Drochia cu privire la accesul la
informație.
În motivarea acțiunii a invocat că în calitate de consilier al Consiliului local
Moara de Piatră r-nul Drochia a solicitat de la Primăria satului Moara de Piatră, r-
nul Drochia informația referitor la locuitorii satului Moara de Piatră care stau la
evidența bursei muncii în calitate de șomeri și beneficiază de ajutor material
(indemnizație) din partea statului, perioada în care aceștia au statut de șomeri și
beneficiază din partea statului de indemnizație de șomer și sumele de care au
beneficiat aceștia lunar, pe întreaga perioadă.
Indică că la data de 10 iunie 2016, a recepționat răspunsul Primăriei satului
Moara de Piatră r-nul Drochia, prin care i s-a refuzat în eliberarea informației
solicitate din motiv că Primăria nu deține așa informații.
Consideră refuzul Primăriei satului Moara de Piatră r-nul Drochia nefondat
și ilegal, întrucât instituția respectivă sfidând, legislația în vigoare, nu a prezentat
informația de care dispune.
Relevă că în conformitate cu prevederile legale persoana pentru a beneficia
de indemnizație de șomaj este obligată să prezinte un set de documente printre care
certificatul ce atestă lipsa activității ce are drept scop obținerea unui profit, lipsa
1
unei gospodării țărănești înregistrate în conformitate cu legislația în vigoare,
certificate eliberate gratuit de către primăriile satelor și orașelor.
Afirmă că în cazul dat Primăria satului Moara de Piatră r-nul Drochia nu
poate să nu cunoască numărul locuitorilor căror li s-au eliberat asemenea
certificate.
Susține că toate actele pentru beneficierea de diverse indemnizații și ajutoare
materiale sunt perfectate de asistentul social care activează în cadrul oricărei
primării, inclusiv Primăria satului Moara de Piatră r-nul Drochia.
Insistă că prin acțiunile sale Primăria satului Moara de Piatră r-nul Drochia,
i-a încălcat dreptul la informare activă, veridică și la timp asupra chestiunilor de
interes public.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 34 din Constituția
Republicii Moldova, art. 10, 11, 19, 23, 24 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000
privind accesul la informație, art. 3, 5, 6, 16, 25 din Legea contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.
Solicită admiterea acțiunii, obligarea Primăriei satului Moara de Piatră r-nul
Drochia să-i elibereze informația solicitată prin cererea nr. 129 din 23 mai 2016.
Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 20 septembrie 2016, acțiunea a fost
respinsă ca nefondată.
A fost încasat de la Ion Burdeniuc în beneficiul Primăriei satului Moara de
Piatră r-nul Drochia cheltuielile de judecată în mărime de 260,73 lei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2017, a fost respins apelul
declarat de Ion Burdeniuc și menținută hotărârea Judecătoriei Drochia din
20 septembrie 2016.
A fost încasat de la Ion Burdeniuc în beneficiul Primăriei satului Moara de
Piatră r-nul Drochia cheltuielile de judecată suportate în instanța de apel în sumă
totală de 286,26 lei.
La 18 aprilie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Ion Burdeniuc a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea
acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu
adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.
Menționează că prima instanță și instanța de apel nu au dat o apreciere
obiectivă și justă circumstanțelor cauzei, aplicând eronat legea, iar concluziile
instanțelor de judecată fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.
Susține că prin inacțiunile furnizorului de informație îi sunt încălcate
drepturile legale stabilite de lege, în calitate de ales local și anume dreptul de a
primi informații de interes public, în cazul dat ce ține de perfectarea actelor pentru
primirea indemnizațiilor.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 13 februarie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
2
însoțire (f. d. 73) și care a fost recepționată de către recurent la 17 februarie 2017,
ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 75).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2017, în
termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Burdeniuc nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Ion Burdeniuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Ion Burdeniuc ca inadmisibil.
3
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Ion Burdeniuc se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
4