2ra-656/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere

2ra-656/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Cerbu dosarul nr. 2ra-656/17

instanța de apel: E. Ababei, A. Garbuz, N. Chircu

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Ion Druță, Dumitru Mardari

Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către reprezentantul Întreprinderii mixte

„Incaso” societate cu răspundere limitată, avocatul Natalia Covaliov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte

„Incaso” societate cu răspundere limitată împotriva lui Valentin Bursuc cu privire

la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Întreprinderea mixtă „Incaso” societate cu

răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 21 noiembrie 2014, ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Valentin Bursuc cu privire la încasarea datoriei și a

dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia Consiliului

municipal Bălți nr. 4/4 din 19 iunie 2008 cu privire la aprobarea tarifelor pentru

evacuarea deșeurilor, la pct. 1, a fost stabilit tariful pentru o persoană de 6,40 lei

pentru cei ce locuiesc în fondul locativ amenajat și 11,40 lei pentru cei ce locuiesc

în casele individuale.

Menționează că, conform contractului nr. 10/11 din 03 ianuarie 2011,

Primăria mun. Bălți, în calitate de gestionar, a dispus și investit ÎM „Gospodăria

Specializată Auto”, în calitate de operator, cu sarcina de a presta servicii de

salubritate, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălți.

Susține că, operatorul a prestat în mod continuu calitativ și cantitativ

serviciile publice de evacuare a deșeurilor tuturor utilizatorilor din mun. Bălți,

inclusiv și beneficiarului Valentin Bursuc la adresa mun. Bălți, str. Paladia,44,

atribuindu-i cont personal pentru serviciile prestate.

Afirmă că, operatorul lunar a expediat în adresa pârâtului avizele de plată,

în care se indica tariful lunar al costului serviciilor prestate de operator și datoria

acumulată pentru perioada anterioară.

1

Relevă că, reieșind din datele înregistrate în actul calculării serviciilor de

evacuare a deșeurilor, pârâtul nu a achitat pentru serviciile prestate, astfel,

acumulând, o datorie în mărime de 1 413,60 lei.

Invocă că, în baza contractului de cesiune a creanței din 17 februarie 2014,

ÎM „Gospodăria Specializată Auto” i-a cesionat această creanță, fapt despre care a

fost înștiințat pârâtul prin notificarea din 26 martie 2014.

Menționează că, prin reclamația din 24 iulie 2014, expediată în adresa

pârâtului, a solicitat achitarea datoriei, însă aceasta a fost lăsată fără răspuns.

Solicită încasarea din contul lui Valentin Bursuc a datoriei în sumă de

1 413,60 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 158,89 lei în baza art. art. 585 și

619 alin. (1) din Codul civil și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

2 682,49 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 16 martie 2015 a fost admisă acțiunea și

au fost încasate de la Valentin Bursuc în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria în

sumă de 1413,60 lei, dobânda de întârziere în sumă de 158,89 lei, cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 840 lei și cheltuielile pentru publicare în sumă de 154

lei, iar în total suma de 2836,49 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 iunie 2015 a fost admis apelul

declarat de către Valentin Bursuc, casată hotărârea integral primei instanțe și

restituită cauza la rejudecare în primă instanță, de un alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 martie 2016 a fost respinsă acțiunea

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către ÎM „Incaso” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 31 ianuarie 2017, reprezentantul ÎM „Incaso” SRL, avocatul

Natalia Covaliov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat legea.

Menționează că, la examinarea cauzei, instanțele de judecată urmau să ia în

considerare Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 88 din 25 februarie 2016

cu privire modul de aplicare a unor dispoziții legale la soluționarea pricinilor ce țin

de prestarea serviciilor publice de gospodărie comunală.

Susține că, în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală în

lipsa contractelor încheiate cu consumatorii (proprietarii, chiriașii și locatarii

apartamentelor, caselor individuale de locuit, încăperilor locative în cămine și

încăperilor nelocative), aceștia din urmă sunt obligați să achite contravaloarea

serviciilor prestate, conform facturilor primite, or, lipsa unui contract scris nu

scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

Afirmă că, proprietarii sau locatarii - consumatori ai serviciilor comunale și

necomunale au dreptul la debranșarea locuințelor ce le aparțin sau le închiriază de

la sistemele de asigurare cu servicii comunale și necomunale, însă conform

prevederilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015, se interzice

debranșarea de la serviciile comunale și necomunale care constituie exigențele

minimale pentru locuințe stabilite în funcție de localitate, iar conform prevederilor

2

art. 4 din Legea enunțată, la exigențe minimale pentru locuințe se referă inclusiv

acces la energia electrică și apa potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și a

reziduurilor menajere.

Relevă că, reieșind din specificul serviciilor de salubrizare ce constau în

evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul localității, consumatorii nu pot

invoca ca motiv de neachitare a acestui serviciu lipsa probelor de prestare a

acestuia sau refuzul de a i se presta serviciul dat.

Invocă că, capitolul VI al Regulamentului cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 191 din 19 februarie 2002 reglementează modul de reducere a plăților în cazul

nerespectării volumului, termenului, calității serviciilor prestate, iar prestarea

calitativă a serviciului public se prezumă până la proba contrarie.

În acest context, afirmă că, în cazul contestării de către consumator a calității

și volumului serviciului prestat, acesta poate să se adreseze administrației publice

locale, care a semnat contractul cu prestatorul, solicitând verificarea faptelor

invocate și/sau Agenției de protecție a consumatorului, altor autorități

împuternicite prin lege, care vor verifica și confirma prin act eventualele

neregularități ale serviciului prestat și care vor servi drept temei pentru recalcularea

prețului tarifat al serviciului public pentru situația în cauză.

Invocă că, în mod normal se prezumă că persoana produce deșeuri menajere

pe teritoriul localității, iar noțiunea de salubrizare întrunește totalitatea activităților

și lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare,

neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul,

spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și

ecarisaj.

În această ordine de idei, consideră că, argumentul precum că, persoana care

locuiește sau este proprietar nu produce deșeuri, nu este unul relevant și nu poate fi

acceptat, iar afirmațiile despre serviciul neprestat sau prestat necalitativ nu pot

servi drept temei de respingere a acțiunii în lipsa unui act confirmativ.

Totodată, invocă că, la materialele cauzei a fost anexat actul, conform căruia

a fost calculată datoria, însă instanțele de judecată au considerat acest calcul neclar.

În acest sens, menționează că, suma datoriei a fost calculată pentru patru

persoane, care se află la evidență pe str. A. Paladii,44, conform datelor prezentate

de Primăria mun. Bălți și reieșind din faptul că, acest loc de consum ține de

sectorul locativ privat, a fost stabilit tariful de 11,40 lei lunar pentru o persoană.

Astfel, începând din luna noiembrie 2011 până în luna octombrie 2012,

intimatul a acumulat o datorie în mărime de 547,20 lei (11,40 lei x 4 persoane x 12

luni), iar pentru neachitarea datoriei la data scadentă, i-a fost calculată dobânda de

întârziere în mărime de 272,60 lei conform prevederilor art. art. 585 și 619 din

Codul civil.

Consideră că, termenul de prescripție pentru încasarea datoriei începe să

curgă din luna noiembrie 2011, deoarece cererea de chemare în judecată a fost

depusă în luna noiembrie 2014.

3

Mai invocă că, faptul prestării serviciului pe str. A. Paladii este confirmat și

prin extrasul din programul NetSistem, care urmărește circulația mașinii de gunoi

pe rută online prin satelit, cu ajutorul GPS Navigatorului instalat în interiorul

mașinii de gunoi, care se deplasează pe străzile Sf. Nicolae, str. Dovator,

str.A.Paladii și str. O. Schmidt.

Menționează că, pe strada A. Paladii este amplasat tomberonul P4, din care

se ridică gunoiul, iar locatarii cunosc că, ridicarea gunoiului se face dintr-un singur

loc și sunt obligați să-l aducă.

Reieșind din cele relatate, consideră că, faptul prestării serviciului este

constatat, iar argumentul intimatului precum că, mașina nu poate intra pe această

stradă este neîntemeiat, la fel, ca și depozițiile martorilor, care au ca scop

neachitarea serviciilor de evacuare a gunoiului, mai mult ca atât, aceștia sunt

beneficiari ai serviciilor publice de evacuare a deșeurilor, au interes în proces, iar

depozițiile lor nu pot fi considerate drept probă.

La fel, consideră că, la pronunțarea hotărârii, prima instanță a fost indusă în

eroare de către martori, astfel, încât a fost în imposibilitate de a aprecia în cumul

toate circumstanțele cauzei.

Prin referința depusă la data de 31 martie 2017 Valentin Bursuc a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 07 iunie 2017 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, Valentin Bursuc este

proprietarul bunului imobil din str. Paladia,44, mun. Bălți (f. d. 24).

De asemenea, s-a constatat că, Consiliul municipal Bălți, prin pct. 1 al

deciziei nr. 4/4 din 19 iunie 2008 „Privind aprobarea tarifelor pentru evacuarea

deșeurilor menajere”, a stabilit tariful pentru serviciile prestate pentru o persoană

de 6,40 lei pentru cei ce locuiesc în fondul locativ amenajat și 11,40 lei pentru cei

care locuiesc în case individuale (f. d. 8).

În baza contractului nr. 01/11 din 03 ianuarie 2011 încheiat cu Primăria

mun. Bălți, în calitate de gestionar, ÎM „Gospodăria Specializată Auto din Bălți”,

în calitate de operator, a prestat servicii de salubritate ce constau în evacuarea

deșeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălți.

Conform actului privind achitările pentru serviciile de salubrizare (evacuarea

deșeurilor) prestate, la data de 01 februarie 2013, datoria lui Valentin Bursuc

constituia 1413,60 lei.

4

Prin contractul de cesiune a creanței din 17 februarie 2014, actul de predare-

primire a creanțelor și factura seria PB nr. 0086862 din 04 martie 2014, ÎM

„Gospodăria Specializată Auto din Bălți” a cesionat ÎM „Incaso” SRL dreptul de

creanță împotriva debitorilor săi

La data de 24 iulie 2014, ÎM „Incaso” SRL a expediat în adresa lui Valentin

Bursuc o reclamație, solicitând achitarea datoriei în sumă de 1413,60 lei, a

dobânzii de întârziere în mărime de 97,26 lei conform calculului anexat și

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 500 lei, iar în total suma de 2010,86 lei.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎM „Incaso” SRL a

solicitat încasarea din contul lui Valentin Bursuc a datoriei în sumă de 1 413,60 lei,

a dobânzii de întârziere în sumă de 158,89 lei în baza art. art. 585 și 619 alin. (1)

din Codul civil și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2 682,49 lei.

Instanțele judecătorești, fiind investite cu judecarea cauzei, au ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,

soluția dată de către instanțele judecătorești este una întemeiată și legală.

Conform art. 3 alin. (1) și (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, serviciile publice de gospodărie

comunală asigură furnizarea/prestarea următoarelor servicii: a) alimentarea cu apă;

b) alimentarea cu energie termică; c) canalizarea și epurarea apelor uzate și

pluviale; d) salubrizarea, înverzirea localităților; e) asigurarea cu transport public

local; f) administrarea fondului locativ public și privat.

În funcție de necesități, prin decizii ale autorităților administrației publice

locale, se pot înființa diverse structuri de gospodărie comunală, având ca obiect

alte activități decît cele prevăzute la alin.(1).

Conform art. 25 alin. (1) din Legea enunțată, persoanele fizice și juridice

care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut

de contractul încheiat între operator și consumator.

Astfel, norma de drept material enunțată prevede obligația consumatorului

care beneficiază de servicii publice la plata contravalorii acestor servicii.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebui să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu dispune altfel.

Actele cauzei denotă faptul că, pe strada Paladii, unde este amplasat imobilul

soților Bursuc, nu vine autospeciala pentru evacuarea deșeurilor, deoarece strada

este îngustă și autospeciala nu încape pe stradă, fapt confirmat de către martorii

audiați în ședința de judecată a primei instanțe.

De asemenea, actele cauzei denotă faptul că, ÎM „Incaso” SRL nu a

prezentat careva probe concludente și pertinente, care ar demonstra că, ÎM

„Gospodăria Specializată Auto” a prestat servicii pe str. Paladii, mun. Bălți.

Conform art. 51 alin. (5) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la

locuințe, se interzice debranșarea de la serviciile comunale și necomunale care

constituie exigențele minimale pentru locuințe stabilite în funcție de localitate, or,

5

la caz, nici nu au fost făcute careva acțiuni în vederea asigurării condițiilor

necesare pentru prestarea serviciului de evacuare a deșeurilor, adică nu au fost

amplasate tomberoare/containere pentru acumularea deșeurilor, fapt ce rezultă din

materialele dosarului.

La acest capitol, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind relevantă constatarea

instanțelor judecătorești precum că, servicii de salubrizare la adresa intimatului nu

au fost prestate, ceea ce se confirmă și prin certificatul eliberat de către ÎM

„Gospodăria Specializată Auto”, din care rezultă că, nu este posibil de încheiat

contract de prestare a acestor servicii cu Eduard Cebanu, care este vecin cu

Valentin Bursuc, proprietarul casei de locuit din str. Paladii,44, mun. Bălți, din

lipsa scărilor. Astfel, prezentul certificat indirect confirmă că, însăși prestarea

serviciilor de salubrizare la adresare respectivă nu s-a efectuat (f. d. 90).

Mai mult, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reiterează că, locuitorii imobilelor amplasate pe

segmentul de stradă între numerele 30-58 au adresat petiții administrației publice

locale întru soluționarea problemei referitor la lipsa tomberoanelor de acumulare a

deșeurilor, fapt specificat și în răspunsul Primăriei mun. Bălți nr. D-1837/3 din 11

decembrie 2015 (f. d. 146).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă constatarea

instanțelor judecătorești precum că, recurenta nu a probat prestarea serviciilor de

salubrizare, or, însăși lipsa tomberoanelor de acumulare a deșeurilor la adresa de

referință atestă suplimentar necesitatea confirmării prestării serviciilor de

salubrizare.

Tot aici, este de menționat că, obligația părților de a dovedi circumstanțele

invocate rezultă și din prevederile art. 118 alin. (1) CPC, or, în lipsa confirmării

faptului prestării cărorva servicii, nu se poate pretinde plata pentru prestarea

acestora.

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele

judecătorești temeinic și legal au respins acțiunea, iar argumentele invocate de

către reprezentantul recurentei, avocatul Natalia Covaliov în acest sens nu pot fi

reținute, deoarece sunt neîntemeiate și declarative.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar

argumentele invocate de către reprezentantul recurentei sunt neîntemeiate și

declarative, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către reprezentantul Întreprinderii mixte

„Incaso” societate cu răspundere limitată, avocatul Natalia Covaliov.

6

Se menține decizia Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Bălți din 30 martie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată a Întreprinderii mixte „Incaso” societate cu răspundere limitată împotriva

lui Valentin Bursuc cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Maria Ghervas

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

Luiza Gafton

Mariana Pitic

7