2rac-257/17 — încasarea prejudicului material

Dosarul nr. 2rac-257/17

prima instanță – ( judecătoria Rîșcani) I.Rabei

instanța de apel –(Curtea de Apel Bălți) A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria satului Corlăteni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată „Bălți-Gaz” împotriva Primăriei satului Corlăteni, r-nul Rîșcani și

societatea cu răspundere limitată „Litarcom” cu privire la încasarea prejudiciului

material,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2017 prin care s-a admis

apelul societății cu răspundere limitată „Bălți-Gaz”, s-a casat hotărîrea judecătoriei

Rîșcani din 26 ianuarie 2016 și s-a emis o hotărâre nouă,

c o n s t a t ă :

La 17 martie 2015 societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Corlăteni, r-nul Rîșcani

solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 15864,03 lei și cheltuielile de

plata taxei de stat în mărime de 475,92 lei.

În motivarea acțiunii formulate a reiterat că, la 15 iunie 2013 în localitatea

Corlăteni, r-nul Rîșcani, la intersecția străzilor Păcii și 31 August, fară coordonarea

prealabilă cu filiala „Rîșcani-Gaz", în timpul lucrărilor de terasament a pămîntului

pentru instalarea apeductului, de către Primăria sat.Corlăteni, a fost deteriorat

gazoductul subteran de polietelenă de presiune medie cu diametrul 40 mm.

Menționează reclamantul că potrivit Legii cu privire la gazele naturale nr.123-

XVIII, din 23 decembrie 2009 și Regulilor de securitate în ramura gazificării NRS 35-

04-09:2002, efectuarea lucrărilor de construcție, inclusiv lucrărilor de excavare la o

distanță mai mică de 15 m. de la conducta de gaze, se admite numai prin eliberarea

autorizației în scris, emisă de întreprinderea de exploatare a gospodăriei de gaze, în care

se indică condițiile și modul de efectuare a acestora.

Potrivit calculului cheltuielile privind lucrările de lichidare a incidetului pe

conducta de gaze PE D40, Primăria satului Corlăteni a cauzat societății cu răspundere

limitată „Bălți-Gaz" un prejudiciu material în sumă de 15864,03 lei pentru reabilitarea

gazoductului dat.

1

În drept reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art.art.8 al.(l) și a 1.(2) Ut.

(f), 10 al. (1), 14 al.(l) și al. (2) și art.1398 al. (1) Cod civil, art.17 a Legii cu privire la

gazele naturale nr.123-XVIII din 23 decembrie 2009, Regulamentul pentru furnizarea și

utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al ANRE

nr 415 din 25 mai 2011.

Prin cererea de modificare a pretențiilor din 28 octombrie 2015 reclamantul a

menționat că potrivit contractului de antrepriză nr.30 din 05 aprilie 2013 încheiat între

Primăria Corlăteni și societatea cu răspundere limitată „Litarcom", obiectul

căruia constituie „Construcția stației de epurare și construcția, extinderea

sistemelor de canalizare și aprovizionare cu apă potabilă a satului Corlăteni r-nul

Rîșcani", antreprenorul general societatea cu răspundere limitată "Litarcom" este

obligată conform prevederilor legale la plata daunelor pentru încălcarea sau deteriorarea

drumurilor de acces sau rețelelor de utilități. Astfel a solicitat atragerea în proces în

calitate de copârât a societății cu răspundere limitată „Litarcom".

Prin încheierea judecătoriei Rîșcani din 28 octombrie 2015 s-a atras în procesul

civil în calitate de copârât societatea cu răspundere limitată "Litarcom".

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 26 ianuarie 2016 acțiunea înaintată de

societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 26 ianuarie 2016,

societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” a declarat apel nemotivat la 11

februarie 2016, ulterior la 10 mai 2016 a depus apel motivat, solicitînd admiterea

apelului, anularea hotărîrii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii înaintate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2017, s-a admis apelul declarat

de societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz”. S-a anulat hotărârea judecătoriei

Rîșcani din 26 ianuarie 2016 și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” a fost

admisă.

S-a încasat în mod solidar de la Primăria satului Corlăteni r-nul Rîșcani și

societatea cu răspundere limitată „Litarcom” prejudiciu material în mărime de

15864 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 832 lei.

La 10 aprilie 2017 Primăria satului Corlăteni a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2017 solicitând casarea acesteia și menținerea

hotărârii judecătoriei Rîșcani din 26 ianaurie 2016.

Recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma prevederilor

art.432 alin.(2) lit.b) și c) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

în mod eronat legea.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel.

Susține că constatările și concluziile instanței de apel au la bază doar poziția

apelantului. În cadrul examinării apelului instanța nu a dat importanță contractului de

antrepriză încheiat între Primăria satului Corlăteni și societatea cu răspundere limitată

„Litarcom” potrivit căruia toată răspunderea pentru coordănări și alte formalități precum

2

și răspunderea pentru prejudiciul adus terțelor persoane și-a asumat-o societatea cu

răspundere limitată „Litarcom”.

Invocă că la examinarea apelului instanța nu a făcut referire la probele

prezentate, avînd o abordarea unilaterală și neobiectivă.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a adoptat decizia la 07 februarie 2017.

Prin scrisoarea de comunicare din 06 martie 2017 instanța a expediat copia

deciziei părților la proces, iar la 13 martie 2017, aceasta a fost recepționată, fapt

confirmat prin avizul de recepționare atașat la materialele dosarului (f.d.172).

Recursul a fost declarat la 10 aprilie 2017, respectiv a fost depus în termen,

conform prevederilor art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite

de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material și

de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar

nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă

motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în modul

corespunzător.

3

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar

sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în

art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele

judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea

de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al

recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Primăria satului

Corlăteni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Primăria satului Corlăteni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4