2rac-257/17 — încasarea prejudicului material

Dosarul nr. 2rac-257/17 prima instanță – ( judecătoria Rîșcani) I.Rabei instanța de apel –(Curtea de Apel Bălți) A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș Î N C H E I E R E 21 iunie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria satului Corlăteni, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” împotriva Primăriei satului Corlăteni, r-nul Rîșcani și societatea cu răspundere limitată „Litarcom” cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2017 prin care s-a admis apelul societății cu răspundere limitată „Bălți-Gaz”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 26 ianuarie 2016 și s-a emis o hotărâre nouă, c o n s t a t ă : La 17 martie 2015 societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Corlăteni, r-nul Rîșcani solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 15864,03 lei și cheltuielile de plata taxei de stat în mărime de 475,92 lei.

În motivarea acțiunii formulate a reiterat că, la 15 iunie 2013 în localitatea Corlăteni, r-nul Rîșcani, la intersecția străzilor Păcii și 31 August, fară coordonarea prealabilă cu filiala „Rîșcani-Gaz", în timpul lucrărilor de terasament a pămîntului pentru instalarea apeductului, de către Primăria sat.Corlăteni, a fost deteriorat gazoductul subteran de polietelenă de presiune medie cu diametrul 40 mm. Menționează reclamantul că potrivit Legii cu privire la gazele naturale nr.123- XVIII, din 23 decembrie 2009 și Regulilor de securitate în ramura gazificării NRS 35- 04-09:2002, efectuarea lucrărilor de construcție, inclusiv lucrărilor de excavare la o distanță mai mică de 15 m. de la conducta de gaze, se admite numai prin eliberarea autorizației în scris, emisă de întreprinderea de exploatare a gospodăriei de gaze, în care se indică condițiile și modul de efectuare a acestora.

Potrivit calculului cheltuielile privind lucrările de lichidare a incidetului pe conducta de gaze PE D40, Primăria satului Corlăteni a cauzat societății cu răspundere limitată „Bălți-Gaz" un prejudiciu material în sumă de 15864,03 lei pentru reabilitarea gazoductului dat. 1 În drept reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art.art.8 al.(l) și a 1.(2) Ut. (f), 10 al. (1), 14 al.(l) și al. (2) și art.1398 al.

(1) Cod civil, art.17 a Legii cu privire la gazele naturale nr.123-XVIII din 23 decembrie 2009, Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al ANRE nr 415 din 25 mai 2011. Prin cererea de modificare a pretențiilor din 28 octombrie 2015 reclamantul a menționat că potrivit contractului de antrepriză nr.30 din 05 aprilie 2013 încheiat între Primăria Corlăteni și societatea cu răspundere limitată „Litarcom", obiectul căruia constituie „Construcția stației de epurare și construcția, extinderea sistemelor de canalizare și aprovizionare cu apă potabilă a satului Corlăteni r-nul Rîșcani", antreprenorul general societatea cu răspundere limitată "Litarcom" este obligată conform prevederilor legale la plata daunelor pentru încălcarea sau deteriorarea drumurilor de acces sau rețelelor de utilități.

Astfel a solicitat atragerea în proces în calitate de copârât a societății cu răspundere limitată „Litarcom". Prin încheierea judecătoriei Rîșcani din 28 octombrie 2015 s-a atras în procesul civil în calitate de copârât societatea cu răspundere limitată "Litarcom". Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 26 ianuarie 2016 acțiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 26 ianuarie 2016, societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” a declarat apel nemotivat la 11 februarie 2016, ulterior la 10 mai 2016 a depus apel motivat, solicitînd admiterea apelului, anularea hotărîrii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2017, s-a admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz”. S-a anulat hotărârea judecătoriei Rîșcani din 26 ianuarie 2016 și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Bălți-Gaz” a fost admisă. S-a încasat în mod solidar de la Primăria satului Corlăteni r-nul Rîșcani și societatea cu răspundere limitată „Litarcom” prejudiciu material în mărime de 15864 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 832 lei.

La 10 aprilie 2017 Primăria satului Corlăteni a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2017 solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii judecătoriei Rîșcani din 26 ianaurie 2016. Recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432 alin.(2) lit.b) și c) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea. În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel. Susține că constatările și concluziile instanței de apel au la bază doar poziția apelantului.

În cadrul examinării apelului instanța nu a dat importanță contractului de antrepriză încheiat între Primăria satului Corlăteni și societatea cu răspundere limitată „Litarcom” potrivit căruia toată răspunderea pentru coordănări și alte formalități precum 2 și răspunderea pentru prejudiciul adus terțelor persoane și-a asumat-o societatea cu răspundere limitată „Litarcom”. Invocă că la examinarea apelului instanța nu a făcut referire la probele prezentate, avînd o abordarea unilaterală și neobiectivă. Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Bălți a adoptat decizia la 07 februarie 2017. Prin scrisoarea de comunicare din 06 martie 2017 instanța a expediat copia deciziei părților la proces, iar la 13 martie 2017, aceasta a fost recepționată, fapt confirmat prin avizul de recepționare atașat la materialele dosarului (f.d.172).

Recursul a fost declarat la 10 aprilie 2017, respectiv a fost depus în termen, conform prevederilor art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în modul corespunzător. 3 În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Primăria satului Corlăteni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Primăria satului Corlăteni, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari 4