2ra-1103/17 — incasarea datoriei

prima instanță: O.Țurcan

(Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău) dosarul nr. 2ra-1103/17

instanța de apel: A.Panov, M.Anton, Iu.Cotruță

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecători: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul

Odobescu Ghenadie în interesele recurentului Belîi Ivan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Odobescu Ghenadie, în interesele lui Belîi Ivan împotriva Firmei de Producție și

Comerț „Bioprotect” Societate cu Răspundere Limitată privind încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Belîi Ivan, avocatul

Odobescu Ghenadie, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 29 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La 07 iulie 2016 reprezentantul apelantului Belîi Ivan, avocatul Odobescu

Ghenadie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Firmei de

Producție și Comerț „Bioprotect” Societate cu Răspundere Limitată solicitând

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei și a taxei de stat în sumă

de 150 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 27.02.2013 FPC

”Bioprotect” SRL a înaintat o acțiune împotriva lui Belîi Ivan, prin care a solicitat

încasarea din contul acestuia a prejudiciului material în mărime de 42657,63 lei,

reieșind din faptul că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 01887186

din 04.12.2012 s-a constatat comiterea de către Belîi Ivan a contravenției prevăzute

de art.245 alin.(2) Cod contravențional.

Menționează reclamantul, că la 15.04.2013 a depus o cerere reconvențională

împotriva FPC ”Bioprotect” SRL, prin care a solicitat încasarea din contul acesteia

a sumei de 12000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 25.08.2015 acțiunea inițială și cererea

reconvențională au fost respinse, iar apelul declarat de FPC ”Bioprotect” SRL a

fost restituit ca tardiv prin încheierea instanței de apel din 11.11.2015.

Invocă reclamantul, că inițierea de către FPC ”Bioprotect” SRL a unui proces

neântemeiat l-a impus să suporte cheltuieli de asistență juridică, confirmate prin 3

bonuri de plată, considerând că în temeiul art. 94 și art. 96 CPC, FPC ”Bioprotect”

SRL urmează să le compenseze.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 29.07.2016 a fost

respinsă cererea ce chemare în judecată declarată de Belîi Ivan împotriva FPC

”Bioprotect” SRL privind încasarea cheltuielilor de judecată compuse din

cheltuielile de asistență juridică, suportate în rezultatul examinării pricinii civile

intentate la cererea de chemare în judecată depusă de FPC ”Bioprotect” SRL

împotriva lui Belîi Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de

42 657,63 lei și a cererii reconvenționale depusă de Belîi Ivan împotriva FPC

”Bioprotect” SRL cu privire la recuperarea prejudiciului în sumă de 12 000 lei, ca

neîntemeiată.

La data de 23.08.2016 reprezentantul apelantului Belîi Ivan, avocatul Odobescu

Ghenadie, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău

din 29.07.2016, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de către reprezentantul apelantului Belîi Ivan, avocatul Odobescu

Ghenadie, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29

iulie 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, bonurile de plată din

11.12.2012 (suma de 2000 lei) și din 22.06.2016 (suma de 500 lei) nu au nici o

legătura cu litigiul sus indicat, or, litigiul s-a inițiat la data de 27 februarie 2013 și

s-a finalizat la data de 11.11.2015, prin încheiere Curții de Apel Bălți privind

restituire cererii de apel depuse de FPC „Bioprotect” SRL.

Cît privește bonul de plată în sumă de 500 lei din 12.03.2013, în privința

acestuia instanța de judecată s-a expus prin hotărârea Judecătoriei Edineț din

25.08.2015, cerința respectivă a fost respinsă. Hotărârea a devenit irevocabilă, ca

urmare produce efecte juridice pentru speță în cauză și în temeiul art. 123 alin (2)

CPC hotărârea Judecătoriei Edineț din 25.08.2015 este obligatorie pentru cazul dat.

De fapt prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 25.08.2015 s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de FPC ”Bioprotect” SRL către Belîi Ivan privind

încasarea prejudiciului material în sumă de 42657,63 lei și acțiunea

reconvențională depusă de Belîi Ivan către FPC ”Bioprotect” SRL privind

încasarea prejudiciului patrimonial în sumă de 12000 lei, a taxei de stat în mărime

de 360 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 1000 lei. În

această situație invocă instanța de apel că cheltuielile de judecată rămân pe seama

părților, care într-un proces contradictoriu au dispus de reprezentarea avocaților în

bază de contract.

Indică instanța de apel că, Belîi Ivan și avocatul Odobescu Ghenadie n-au

prezentat instanței hotărârea motivată a Judecătoriei Edineț din 25.08.2015. Este

dreptul reclamantului de a- și alege probele ce le prezintă și în asemenea situație

instanța de apel este lipsită de posibilitatea de a da apreciere în cumul toate probele

asupra temeiniciei prezentei acțiuni. Instanța de judecată nu intervine în

acumularea probelor, doar le dă apreciere în conformitate cu prevederile art.

121,130 CPC.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis, că instanța de fond temeinic

și legal a concluzionat, că cheltuielile de asistență juridică nu sunt într-o legătură

cauzală cu procesul inițiat de FPC ”Bioprotect” SRL.

Prin prisma art. 94, 96 CPC, partea în proces poate pretinde recuperarea

cheltuielilor de judecată doar în situația în care a câștigat procesul. În speță,

apelantul Belîi Ivan a pierdut procesul, or, cererea reconvențională a acestuia a fost

respinsă.

La data de 13 aprilie 2017 avocatul Odobescu Ghenadie în interesele

recurentului Belîi Ivan a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că atît prima instant cît și instant de apel au

ignorant informația (bonuri de plată a avocatului anexate la cererea de chemare în

judecată) prezentată de reclamant /apelant în cererile sale precum și prevederile

Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură prin care a constatat că,

munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele

fizice și juridice, iar mărimea onorariului se stabilește prin acordul părților și nu

poate fi schimbată de autoritățile publice sau de instanța de judecată.

Prin urmare a indicat avocatul Odobescu Ghenadie în interesele recurentului

Belîi Ivan că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și a

interpretat eronat normelor de drept material, ceea ce a condus la emiterea unei

decizii neântemeiate și ilegale.

Examinând temeiurile recursului declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în

interesele recurentului Belîi Ivan, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie

în interesele recurentului Belîi Ivan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în

interesele recurentului Belîi Ivan.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie

în interesele recurentului Belîi Ivan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru