2ra-1140/17 — cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului detinătorului de teren, eliberarea titlurilor noi de autentificare a dreptului deținătorului de tern și încasarea celtuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului detinătorului de teren, eliberarea titlurilor noi de autentificare a dreptului deţinătorului de tern şi încasarea celtuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1140/17 — cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului detinătorului de teren, eliberarea titlurilor noi de autentificare a dreptului deținătorului de tern și încasarea celtuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: E. Buzu nr. 2ra-1140/17
instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici
ÎNCHEIERE
14 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Stepan Morozan
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stepan Morozan
împotriva lui Leonid Adașan, Mariei Adașan și Primăriei comunei Ivancea cu privire
la anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberarea
titlurilor noi de autentificare a dreptului deținătorului de teren și încasarea
cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care a
fost respins demersul privind schimbarea calității procesuale a Primăriei comunei
Ivancea, respins apelul declarat de Stepan Morozan și menținută hotărârea primei
instanțe
constată:
La 21 martie 2013, Stepan Morozan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Leonid Adașan, Mariei Adașan cu privire la anularea titlului de
autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberarea titlurilor noi de
autentificare a dreptului deținătorului de teren și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că în anul 1965, prin ordinul Sovietului Sătesc
Ivancea i s-a atribuit un lot de pământ arabil cu suprafața totală de 0,15 ha.
Afirmă că ulterior, în luna martie anul 1971, prin decizia Sovietului Sătesc
Ivancea, i s-a atribuit 0,06 ha din terenul de 0,15 ha, pentru construcția casei de
locuit, iar în anul 2006 a primit Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de
teren nr. 1154 cu suprafața totală de 0,1324 ha.
Menționează că prin dispoziția Sovietului Sătesc Ivancea nr. 11 din
11 mai 1970, s-a atribuit Mariei Adașan un teren cu suprafața de 0,06 ha pentru
construcția casei de locuit.
1
Afirmă că după ce pârâții au construit casa în mod abuziv, au acaparat restul
pământului de pe lângă casă în mărime de 0,1811 ha, în loc de 0,10 ha, după cum
este indicat în certificatul eliberat de Primăria comunei Ivancea.
Mai indică că în primăvara anului 1978, pârâții au acaparat samavolnic 0,02 ha
din terenul reclamantului, strămutând hotarul, fapt ce rezultă din titlurile de
autentificare nr. 1153 și nr. 1154.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 320, 321 Cod civil, 166 – 167
CPC
Solicită admiterea acțiunii, anularea titlului de autentificare a dreptului de
proprietate nr. 1153 eliberat de oficiul cadastral teritorial Orhei lui Leonid Adașan
și Mariei Adașan pentru terenul de pe lângă casă cu suprafața totală de 0,1811 ha și
anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 1154 eliberat
pe numele lui Stepan Morozan pentru terenul cu suprafața totală de 0,1324 ha,
eliberarea titlurilor noi prin care lui Leonid Adașan și Mariei Adașan să li se atribuie
terenul de pe lângă casă cu suprafața de 0,10 ha, atribuirea lui Stepan Morozan a
terenului de pe lângă casă cu suprafața totală de 0,15 ha și obligarea lui
Leonid Adașan și Mariei Adașan să schimbe hotarul (gardul) care desparte terenurile
litigioase.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 13 decembrie 2013, acțiunea a fost
respinsă ca fiind tardivă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, a fost admis apelul
declarat de Stepan Morozan, casată hotărârea primei instanțe și remisă pricina spre
rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată.
La 18 noiembrie 2014, Stepan Morozan a depus o cerere de concretizare în care
a indicat în calitate de copârât Primăria comunei Ivancea cu aceleași cerințe
formulate în cererea inițială.
Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 18 noiembrie 2014, a fost atras în proces
în calitate de copârât Primăria comunei Ivancea.
Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 15 ianuarie 2016, a fost atras în proces
în calitate de intervenient accesoriu oficiul cadastral teritorial Orhei.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 03 martie 2016, acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, a fost respins
demersul apelantului Stepan Morozan privind schimbarea calității procesuale a
Primăriei comunei Ivancea, respins apelul declarat de Stepan Morozan și menținută
hotărârea primei instanțe.
La 14 aprilie 2017, Stepan Morozan a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu
emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii sau remiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o
ilegală și adoptată cu grave erori procesuale.
Obiectează că instanța de apel urma să caseze hotărârea primei instanțe drept
urmare a aplicări eronate a dreptului material.
2
Relatează în acest sens că instanța de apel nu s-a expus asupra cererii de
concretizare referitoare la atragerea Primăriei comunei Ivancea în calitate de copârât
și formularea unor cerințe față de Primărie.
Consideră că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că el nu a prezentat
probe ce țin de măsurările în teren, or la materialele cauzei sunt anexate extrasele
din registrul evidenței bunurilor imobile care atestă suprafața deținută de către
intimați.
Mai mult, concluzia că la materialele cauzei nu se conțin date cu privire la
măsurări sunt eronate în cazul în care la materiale cauzei este anexată copia titlului
de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele lui Adașan care
conține măsurările de facto ale terenului.
Relevă că temei de înregistrare a dreptului de proprietate de către organul
cadastral a constituit măsurările de facto și nu temeiul juridic de oferire a terenului
de către Primărie.
Indică că în cazul în care instanța de fond a constatat o situație de nulitate
absolută a actului juridic urma să aplice prevederile art. 216, 217 Cod civil.
Invocând prevederile art. 217 Cod civil consideră că instanța avea obligația de
aplicare a nulității absolute din oficiu, ceia ce nu a fost aplicat.
La 02 iunie 2017, Leonid Adașan și Maria Adașan a depus referință la cererea
de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus de Stepan Morozan ca
inadmisibil cu menținerea hotărârii primei instanțe și decizia instanței de apel.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 24 februarie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 253 vol. I).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 14 aprilie 2017 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
16 februarie 2017, în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
3
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Stepan Morozan nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Stepan Morozan, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Stepan Morozan ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Stepan Morozan se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Maria Ghervas
4